Am închis ochii și am lăsat
Adierea vântului să mă-nvăluie,

Tot din jurul meu s-a evaporat,
Lăsând necunoscutul să se apropie.
Mintea îmi zbura departe,
Cu gândul la vrăji și aventuri,
Eram în ținuturi îndepărtate
Și-n suflet simțeam furnicături.
Căci imaginația departe ajunge,
Iar povestea-mi ca un râu adânc,
Lin și încet acum curge,
Ca din visuri născut prunc.