Mulţumim ziarului maramureşean eZiarultău pentru publicarea prezentării romanului “La capătul şoaptelor”!

https://eziarultau.ro/hai-si-tu/biblioteca/la-capatul-soaptelor-autor-mihai-cotea-o-carte-care-iubeste-omul-si-se-lasa-iubita

Şi dacă tot veni vorba de Maramureş,

— Doamne, iartă-mă! atât putu să spună partea sensibilă a gemenelor.
Mălina-și vedea de fumat. Văzute din afară, parcă nici nu se cunoșteau. Fiecare era într-un alt film.
— Pușcăm un pariu? o întărâtă Mălina pe prea impresionabilă.
— Iar începi? sări Irina ca arsă.
— Ba! expiră, cealaltă, cu ironie.
— Cum dracu-ți stă capu’ la…
— Io numa’ continui…
— Ce pariu? urlă cealaltă, isterică.
— Că de-asta nu scapă, eliberă Mălina cuvintele, deodată cu fumul de țigară.
Irina tăcea. Încă încerca să înţeleagă tot ce văzuse mai înainte.
— Tu ai văzut că stătea în picioare și… tu, io mă duc să iau cărticica lu’ bunica!
— Ce carte? întrebă Mălina pe când soră-sa era deja în drum spre camera lor.
— Aia de rugăciuni, tu! se opri Irina, iritată, doar ca să-i răspundă soră-sii, apoi se făcu nevăzută.
Mălina trăgea din țigară, în continuare. Luă o mină ironică și zâmbea cu gura până la urechi, apoi spuse, ca pentru ea:
— Bolundă, ești, spărietă de gâniești că te-o prins oarecine de
oareunde, nici nu bagi de samă, no… uite-așa pierzi tu pariurile.

Delicioase personajele acestea create de Mihai Cotea! Şi nu mă refer doar la graiul lor, ci pe de-a-ntregul. De la începutul şi până la sfârşitul romanului, Irina şi Mălina ţes cu seriozitate umorul în pânza dramatică a poveştii.

Încă o dată, mulţumiri eZiarultău!