Fragment din volumul Sinele: Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins

Î: De ce unii oameni îşi pot aminti vieţile anterioare?

R: Sub nivelul 600 al conştiinţei, există, de obicei, o amnezie în ceea ce priveşte vieţile trecute datorită identificării cu mintea/corpul ca realitate a „Sinelui“. Se poate trece dincolo de această amnezie în stări modificate ale conştiinţei, experienţe de părăsire a corpului (decorporalizare) şi în apropierea morţii, vise, stări hipnotice şi străfulgerări spontane. Experienţa clinică a regresiilor în vieţile anterioare este larg cunoscută şi se poate dovedi foarte eficientă, din punct de vedere medical, pentru dezvăluirea traumelor şi erorilor din vieţile trecute ce se manifestă în viaţa prezentă ca boli sau probleme psihologice. Utilizarea în scop terapeutic a regresiei în vieţile trecute poate, într-adevăr, să producă vindecări şi rezultate spectaculoase. În plus, copiii mici vorbesc spontan despre vieţile lor trecute, iar unii chiar îşi reamintesc detalii verificabile despre existenţele lor anterioare.

În cazurile în care nivelul conştiinţei depăşeşte valoarea 600, vieţile trecute sunt accesibile datorită identificării sinelui cu martorul/experimentatorul/conştienţa conştiinţei. Prin intermediul acestei reamintiri, persoana în cauză poate observa că există o concordanţă între evenimentele spirituale majore din vieţile trecute şi evenimentele, atitudinile şi configuraţiile psihologice din viaţa prezentă. Prin reflecţie, iese la iveală un model care exprimă ceea ce ar putea fi numit călătoria sufletului.

Buddha şi-a reamintit numeroase vieţi trecute, însă această conştienţă nu reprezintă o parte din tradiţia iudeo-creştină, în ciuda faptului că este o înţelegere majoră a altor religii ale lumii ce merge până în antichitate. Cercetarea spirituală dezvăluie faptul că, deşi Buddha a avut multe reîncarnări, Iisus nu a avut nici una, El „coborând, într-adevăr, din Ceruri“ fără ca anterior să fi avut vreo viaţă umană.

pag.282