În realitate, cuvintele sunt partea cea mai neînsemnată a ceea ce se doreşte a fi comunicat aici. Limitate fiind, însă, la forma scrisă, cuvintele îşi vor asuma, vremelnic, o importanţă mai mare decât, poate, ar merita. Înţelegerea experienţială din care izvorăsc cuvintele constituie, de fapt, aportul lor real, ceea ce lasă deschisă posibilitatea utilizării unei palete diversificate de expresii şi exprimări, incluzându-le chiar şi pe cele care par să admită, atunci când este necesar, existenţa aparent independentă a obiectelor, entităţilor şi lucrurilor din lumea aceasta.

Orice învăţătură care afirmă şi reafirmă mecanic acelaşi adevăr absolut ca răspuns general la toate întrebările este, în cel mai bun caz, dogmatică, iar în cel mai rău, dubioasă. Autentica înţelegere nonduală este asemenea unei izbucniri: nicio formă nu o poate conţine. Zădărniceşte de la bun început orice tentativă a minţii de a o sesiza, a o îmblânzi, a o îmbrăca în cuvinte sau a o controla. Izbucnirea aceasta poate fi mai mult sau mai puţin intensă. Poate chiar îmbrăca forma unei disoluții blânde, aproape imperceptibile.

Avem toate aceste cuvinte şi restul obiectelor aparente aparţinând minţii, trupului şi lumii, respectiv gânduri, sentimente, senzaţii şi percepţii. Mai este, însă, „ceva” prezent, şi anume a vedea aceste cuvinte şi a experientiza orice se experientizează în clipa de faţă. Acest „ceva” este acela care experientizează senzaţia de furnicătură pe care o numim picioare, aude sunetul ploii, ne cunoaşte gândurile.

Orice ar fi ceea ce experientează amalgamul actual de gânduri, senzaţii şi percepţii, este indubitabil prezent, fiind prin urmare, denumit „fiinţă”, şi este indubitabil cunoscător, experientizator sau conştient, fiind, prin urmare, denumit „conştiinţă” sau „Conştienţă”. Mai presus de orice, este ceea ce cunoaştem noi înşine şi ceea ce experientizăm ca fiind Sinele, fiind prin urmare, cunoscut ca „Eu”. 

Fragmente din

PREZENŢA – INTIMITATEA EXPERIENŢEI – Rupert Spira                                Volumul 2