„Nu există o cauză pentru Iluminare, cum nu există o cauză pentru Dumnezeu”, totul începe, de fapt, cu uitarea, pentru că un răspuns bun la o întrebare nepusă e acela care ne (re-)amintește de această „uitare” trăită până la vârsta de trei ani, când sîntem… apoi totul se-ntunecă în noi, „făcându-se lumină”, descoperind „cine” suntem, „ai cui” suntem, „cum” ne numim, „când” ne-am născut și, din întrebare-n întrebare, ajungem până la „de ce ne-am născut?”.