“Ce ştim că ştim
Ce ştim că nu ştim
Ce nu ştim că nu ştim
Luând în considerare că suntem conştienţi doar de 2000 de biţi de informaţie din cele 400 miliarde de biţi pe care îi procesăm într-o secundă, când contestăm noua cunoaştere, cât de multă “conştienţă” contestă astfel?
Cum putem şti totul despre lucrurile pe care nu le ştim?”
Aşa debutează cartea Ce naiba ştim noi, de fapt?!, traducerea în limba română a cărţii What the Bleep Do We Know!?
Posibil ca titlul să vă fie cunoscut datorită filmului apărut în 2004, un documentar artistic excepţional care a deschis multe porţi şi multe minţi. “Defectul” acestui film şi, în general, al oricărui film, este viteza. Observatorul unui film este obligat să proceseze, cu cea mai mare viteză de care este capabil, informaţiile etalate într-un interval scurt de timp. Prin comparaţie, cartea conferă cititorului confortul de a-şi folosi capacităţile intelectuale într-un ritm convenabil, să se întoarcă oricând doreşte la un paragraf, la o pagină, chiar dacă se întâmplă să fie o întrerupere în furnizarea electricităţii.
Pe lângă acest avantaj, în carte sunt informaţii care nu au putut fi cuprinse în montajul filmului. William Arntz, Betsy Chasse şi Mark Vicente au parcurs o călătorie lungă filmând interviuri cu mari oameni de ştiinţă, vizionari, filosofi, mistici adunaţi cu toţi parcă “într-un cor antic grecesc”.
Dacă în 2004 filmul a şocat sau a fost o revelaţie mult aşteptată, o bucurie pentru cei care gândeau asemănător dar se credeau singuri, iată că, 15 ani mai târziu, mare parte din informaţiile pe-atunci şocante sau denigrate au devenit realităţi recunoscute şi predate în şcoli. Noua paradigmă datorează mult acestui film şi acestei cărţi.
Capitolul 1, Marile Întrebări debutează cu un citat din interviul fizicianului Fred Alan Wolf: “Punându-ţi aceste întrebări din ce în ce mai profunde, ţi se deschid noi moduri de a fi în lume.”
Continuă acest prim capitol să pună la un loc personalităţi din toate domeniile. “Înţeleptul indian Ramana Maharshi le-a spus elevilor săi că drumul spre iluminare se rezumă la întrebarea “Cine sunt eu”. Fizicianul Niels Bohr se întreba: cum poate un electron să se deplaseze de la A la B fără să treacă prin spaţiul dintre cele două puncte.”
“În momentul în care pui o întrebare la care chiar nu ştii răspunsul, ţi se deschide calea către un tărâm al tuturor posibilităţilor. Eşti dispus să primeşti un răspuns care ar putea să nu îţi placă sau cu care să nu fii de acord? Dacă te face să te simţi incomod sau dacă te depărtează de siguranţa pe care ţi-ai creat-o pentru tine însuţi? Dacă răspunsul nu este ce vrei tu să auzi?
Ca să pui o întrebare nu-ţi trebuie muşchi, ci curaj.”
Ediţia în limba română are aceeaşi grafică cu ediţia în limba engleză. Şi puteţi vedea câteva pagini din carte în clipul din contul Instagram – Cartea Daath.