Deşi este evident că suntem echipaţi pentru empatie şi chiar pentru nivelurile înalte ale iubirii, incluzând compasiunea (aşa cum veţi vedea în Capitolul 3), ne-am putea întreba: de ce? De ce suntem astfel construiţi pentru acest ceva pe care l-am putea denumi „iubire interactivă“?

Mulţi sociologi cred că empatia ne asigură supravieţuirea atât la nivel individual cât şi tribal. Asta are sens atunci când privim adulţii programaţi pentru empatie. Datorită empatiei avem grijă de copiii noştri, îi ajutăm pe cei dragi nouă. Studii recente arată că suntem programaţi încă de la naştere să ne ajutăm familia. De fapt, copiii manifestă comportamente altruiste. Un bebeluş îşi găseşte calea de-a ajunge la mama sau tatăl său când aceştia sunt într-o stare de tristeţe.