<<…acum vedem cum anume s-au adunat programele pe măsură ce am crescut, trecând prin adolescenţă şi tinereţe. De exemplu, nu vrem să acceptăm că avem gânduri negative, sentimente negative şi chiar frică. Ori că avem dorinţe, sentimentul pierderii, regrete sau o stare de lipsă de speranţă. Aceste lucruri sunt inacceptabile. Atunci ura de sine şi vinovăţia se acumulează din chiar această respingere constantă a omenescului din noi. Drept rezultat trebuie să mergem mai departe înspre o mai bună şi mai vindecătoare modalitate de a fi cu noi înşine.
În absolut fiecare există acea inocenţă intrinsecă ce nu moare niciodată, indiferent cât trăim. Este intrinsecă naturii conştiinţei.
Inocenţa copilului este ceea ce a crezut greşeala sau programul negativ în primul rând.
Inocenţa este cea care priveşte la televizor şi crede naiv tot ce vede, acceptând programele negative datorită lipsei de discernământ. Inocenţa copilului nu are nicio alarmă, nimic care să-i spună: “Aceasta este o lume care urmăreşte să te programeze cu atât de multă negativitate câtă eşti tu capabil să primeşti.” De fapt, acea lume e foarte bine platită ca să facă asta, pentru că reclama este deseori bazată pe apelarea câmpurilor energetice negative. Toate fricile noastre, toate dorinţele şi nevoile de manifestare a mândriei sunt reprezentate sub nivelul 200. Ai nevoie de multă bunăvoinţă ca să devii conştient că înăuntrul nostru există inocenţă, şi că acea inocenţă are nevoie să fie protejată.>>
[…] Şi toate astea există datorită dorinţei de a fi fericiţi, premianţi, frumoşi, talentaţi, deştepţi, de succes, de a ne fi bine. Orice copil îşi doreşte să-i fie împlinite dorinţele, chiar şi cele care i-ar putea produce mai puţin bine. Neavând un discernământ autentic, mintea copilului vrea ceea ce vede, aude, atinge ,gustă, miroase. Se-ntâmplă să-şi dorească şi ce visează, iar visul nu pare a avea legătură cu realitatea perceptuală şi concretă din jurul său. Poate că lumea aceea a viselor are legătură cu sufletul. Sau cu libertatea. Cu acea conştiinţă pură, inocentă. Şi care, aşa cum spune Dr. David R. Hawkins, “nu moare niciodată, indiferent cât trăim.” (Vindecare şi recuperare) […]