În mintea sa, Live profita de moment pentru a recapitula ceea ce mințise până acum. N-avea altă soluție decât să mintă. Cel puțin, nu-și putea găsi alt argument. Credea că dacă ar fi spus adevărul, nebunul din spatele tău l-ar fi omorât în bătaie fără regrete. Începea să se teamă de Valer, nu era pe deplin obișnu­it cu ciudățeniile din casa ta. Nici n-avea cum, era un neofit în cadrul tribului. Mințea și ca s-o protejeze pe Tatiana. N-ar fi vrut să-i facă probleme. Deși ea nu considera că între cei doi exista o relație, el începuse să prindă drag de ea. Și mai era și cariera sa care abia se forma. Doctorul Mănescu l-ar fi alungat, dacă ar fi știut ce informații prețioase îți dăruiește.

………………………………..

„LIVE“. Pe ecranul telefonului acest nume-cuvânt insista în sunetul melodiei de la telefon de minute bune. Până la urmă, asta reprezenta Liviu pentru ea. Un motiv în plus pentru a se simți vie, chiar și fără să recunoască.

Îl alintase așa doar pentru ea. El nu știa nimic și nici nu trebuia să știe. I s-ar fi urcat la cap, credea Tatiana. Rolul său în viața ei fusese decis din start, și-acum partitura lui trăia ultimele acor­duri pe note din Take Five, înăbușite-n aburi.

Așa te cunoscuse Tatiana. Prin Live.

……………………………………….

Cu telefonul lăsat pe speaker, încă apelându-l pe Live, Tatiana aruncă prosopul cât colo, curăță oglinda de abur și-și privi atent părul. Era obsedată de ideea căderii părului. La fel ca Răzvan. De fiecare dată când se spăla pe cap obișnuia să-l aștepte atentă, pentru a-l surprinde în fața oglinzii. O amuza și-i era tare drag cum Răzvan aproape că-și număra fir cu fir podoaba capilară.
Live se făcu auzit în receptor.
— Unde ești de nu răspunzi?
— Departe. Căutam pe cineva în aburii timpului, răspunse ea cu o voce aproape șoptită, apoi zâmbi amuzată de propria afirmație, pe care el n-ar fi înțeles-o oricum. Eram la duș, spuse apoi, pe un ton care voia să inducă nepăsare. De ce?
— Ți-e dor de mine?
— Am zis eu asta?
— Te vreau, adăugă el scurt. Ne putem vedea seara asta? Mai am de stat două ore la clinică și scap. Abia aștept să te văd. Zi!
Femeia se apucă să curețe și restul oglinzii. Lăsa trecutul la o parte și trăgea de timp. Nu știa ce să răspundă. L-ar fi vrut, dar nu voia să se implice mai mult decât e cazul într-o legătură care se născuse dintr-un simplu interes personal. Îndrugă un „nu știu“ și începu să râdă ușor.
La capătul opus, Live oftă lung și-și mai încercă o dată norocul.

Fragmente din romanul La capătul şoaptelor de Mihai Cotea.

Cele 10 premii ale concursului #lacapatulsoaptelor vor fi anunţate marţi, 7 iulie, în cadrul lansării oficiale.