A fost necesară multă strădanie, da, chiar acesta e cuvântul potrivit, deşi lui nu-i plăcea ideea de a te strădui. “Ori faci, ori nu faci. Faci cu bucurie sau nu faci.” Am depus multe eforturi , şi mari, şi nu mi-a fost deloc uşor pentru a aduce acum, din nou, la rampă, câteva dintre albumele lui. Şi-ncă atâta muncă mai este pentru a încerca să le readuc şi pe celelalte. O fi vreun strop de bucurie pe undeva de-am şi reuşit.

Domnului care-mi trimitea mesaje şi credea că sunt eu rea (bănuiesc că este cel mai blând cuvânt) şi nu vreau să existe albumele lui Ioan Gyuri Pascu pe piaţă, îi transmit că pe acestea le poate găsi pe site, aici:

https://www.edituracarteadaath.ro/cd-muzica/albume-ioan-gyuri-pascu-CD

Îi mulţumesc încă o dată, cu tot sufletul, pentru că mi-a trimis prima apariţie discografică a lui Gyuri, jumătatea de casetă audio apărută în 1992 – Ar putea fi. Nu aveam acest material.

Nu ştiu dacă sunt chiar şi dorite aceste CD-uri, căci dacă din albumul Electromagnetic Love, existent în acest site încă de la lansare (2013), s-au vândut până în prezent (7 ani!) sub 200 de exemplare, oare ce sens ar mai avea întrebarea-mi retorică? La fel şi cu cărţile. În epoca “gratuităţii” şi a furtului de idei, oamenii caută pdf-uri de descărcat gratuit, albume puse în youtube fără niciun drept, fără măcar să fie menţionat albumul, ba mai încasează şi bani din vizionările din canalul lor.

Gyuri îşi dorea să ajungă şi cântecele lui să aibă zeci de mii, sute de mii de vizionări. Şi nici măcar nu era vorba de bani, ci de recunoaşterea muncii sale de-o viaţă şi a talentului său în care credea fără nicio umbră de îndoială.

 Fiecare munceşte ceva pentru a exista. Definiţia muncii este atotcuprinzătoare. Dar ceea ce este poate mult mai important pentru un artist este respectul şi aprecierea, recunoaşterea existenţei sale ca artist. Veche povestea asta cu condiţia artistului. De când lumea.

Prin urmare, câtă vreme voi trăi, mă voi strădui să existe în continuare opera lui. Atât cât pot.