Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare            

Dr. David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Cuvânt înainte

Scopul lucrărilor anterioare a constat în explorarea şi explicarea unei noi tehnici de cercetare bazate pe conştiinţă, respectiv aplicarea ei în toate domeniile vieţii, incluzând experienţele şi întelegerile de natură spirituală. A urmat în mod natural dezvoltarea  unei ştiinţe pragmatice şi clinice a adevărului, ce putea fi folosită ca o busolă în vederea ghidării nesfârşitelor căutări umane ale adevărului.

După cum am descris şi în studiile anterioare, dată fiind structura ei intimă, mintea umană e incapabilă să discearnă adevărul de falsitate, acesta fiind un fapt de care omenirea este conştientă în mod dureros. Preţul acestei ignoranţe şi limitări s-a dovedit enorm: nu doar indivizi izolaţi, ci şi întregi civilizaţii au traversat numeroase perioade de agonie, suferinţă şi moarte.

Nivelurile conştinţei vor fi examinate în special pentru folosul studentului spiritual, al devotatului, precum şi al persoanelor integre interesate de autoîmbunătăţire. Prin analizarea diferitelor obstacole şi niveluri ce trebuie depăşite, unele principii ce sprijină evoluţia spirituală se dovedesc a fi autorevelatoare.

Prin urmare, lucrarea de faţă este mai degrabă un manual practic decât o analiză comprehensivă, asa cum a fost în cărţile anterioare (de exemplu, Secţiunea Întâia din Adevăr vs Falsitate). Dar, deşi au fost prezentate şi în lucrările anterioare, principiile fundamentale vor fi reluate din nou. Prin urmare, materialul pe care-l ţineţi în mâini se adresează şi căutătorilor frustraţi, care, deşi au citit totul şi au fost peste tot, asistând la tot felul de seminarii, constată că efortul lor e zadarnic (“Mintea e asemenea unui burete; a absorbit toate informaţiile, dar eu sunt tot în acelaşi loc”).

Deoarece nivelurile inferioare ale conştiinţei sunt cele mai dureroare şi mai dificil de îndurat, mi se pare cel mai potrivit să începem analiza noastră de la baza scării conştiinţei, chiar cu ele. Trebuie spus însă că, deşi sunt cele mai dureroase, acest lucru nu înseamnă că sunt şi cele mai dificile de depăşit. Ba chiar dimpotrivă: însăşi suferinţa indusă de aceste niveluri inferioare se constituie într-un motiv puternic de a le depăşi, pentru a găsi alinare.

În procesul depăşirii nivelurilor conştiinţei, importanţa voinţei umane este subliniată mereu şi mereu, deoarece constituie cea mai relevantă funcţie a lucrării spirituale. Putem spune chiar că voinţei i s-a dat prea puţină atenţie în comparaţie cu uriaşa ei importanţă, căci voinţa reprezintă de fapt o invitaţie adresată intervenţiei Divine.

Din Introducere

Câmpul energetic universal şi omniprezent numit conştiinţă este o putere şi o dimensiune infinită, aflându-se dincolo de timp şi este prin excelenţă nonliniar ca şi compoziţie. Reprezintă “lumina lumii” ce emană de la Nemanifestat către Manifestat, de la nonliniarul cu potenţialităţi infinite către expresiile sale liniare, precum desfăşurarea Creaţiei (domeniul fizic circumscris şi perceput).

Puterea câmpului infinit al constiinţei şi potenţialitatea sa infinită se manifestă ca materie. Mai târziu, interfaţa Luminii Divinităţii, în calitatea ei de câmp al conştiinţei, generează prin interacţiunea cu materia emergenţa acelei calităţi unice a energiei vieţii însăşi. Deşi materia are o potenţialitate enormă, îi lipseşte calitatea înnăscută sau puterea de a evolua în câmpul existenţei numit “viaţă”. Dimensiunea timpului e generată de materie plus evoluţie. Apoi, materia la care se adaugă timpul este exprimată ca spaţiu, iar existenţa timpului, spaţiului şi materiei se poate discerne prin inteligenţă, un aspect al Divinităţii exprimate ca Viaţă. Viaţa emană exclusiv ca o consecinţă a Divinităţii, iar acest adevăr este pe deplin confirmabil la nivelul 1000 al conştiinţei, adică nivelul Absolutului.

Creaţia poate fi capabilă de a fi cunoscută exclusiv în virtutea prezenţei conştiinţei, care reprezintă însăşi matricea existenţei. Astfel, conştiinţa este realitatea ireductibilă a priori prin care liniarul e perceput de conştienţa subiectivă a nonliniarului.

Conştiinţa evoluează apoi prin niveluri progresive de putere, ce pot fi calibrate într-un fel asemănător cu modul de măsurare al undelor energetice, respectiv al binecunoscutelor stratificaţii ce compun spectrul electromagnetic.

…

Câmpul infinit, atemporal, atotputernic şi atotprezent al conştinţei e comparabil cu un câmp electrostatic care rămâne inert dacă nu e declanşat de apariţia unei sarcini electrice care să-l activeze. Apoi, amintitul câmp electrostatic va răspunde la rândul lui cu o sarcină egală şi opusă, de exact acelaşi nivel. În şi prin sine, câmpul electrostatic nu face nimic altceva decât să răspundă şi să înregistreze.

Spre deosebire de câmpul electrostatic, câmpul atemporal al conştiinţei e permanent şi, prin urmare, înregistrează tot ce s-a petrecut sau a existat în cadrul timpului, spaţiului şi evoluţiei.

Câmpul însuşi se află dincolo de timp, spaţiu ori altă dimensiune cunoscută, deoarece cuprinde toate dimensiunile, fără a fi influenţat de acestea. Câmpul infinit este omniprezent, omnipotent, omniscient şi singurul identificabil cu Absolutul prin care toate expresiile evoluţiei sau existenţei pot fi comparate.

Tot ceea ce există în univers, inclusiv un gând pasager, e înregistrat pentru totdeauna în câmpul atemporal al conştiinţei care se află peste tot în egală măsură. Tot ceea ce s-a întâmplat vreodată este disponibil deoarece câmpul se află dincolo de timp şi spaţiu. Nu există aici sau acolo, nu există acum şi atunci. Totalitatea este în mod egal şi permanent prezentă peste tot.

Prin urmare, Harta Conştiinţei este un ghid foarte practic şi pragmatic, menit înţelegerii nivelurilor evolutive ale conştiinţei ce trebuie depăşite pe drumul progresului spiritual, iluminării sau îmbunătăţirii de sine. Ea oferă totodată o hartă pragmatică a obstacolelor ce trebuie depăşite pentru a atinge nivelurile optime şi mai benefice ale conştiinţei. Calibrările nu stabilesc adevărul, ci doar îl confirmă, permiţând totodată şi alte corelaţii adiţionale.

 Persistenţa eului primitiv în om se manifestă prin miezul narcisist al “egotismului” care, la nivelurile situate sub valoarea 200, indică menţinerea atributelor primitive ale interesului egoist, indiferenţei faţă de drepturile celorlalţi şi perceperii acestora mai degrabă ca pe nişte competitori şi duşmani decât ca pe nişte aliaţi. Din raţiuni de securitate, oamenii s-au adunat în grupuri şi au descoperit beneficiile cooperării (care, şi ele, au reprezentat un corolar al expresiilor animale ale formării grupului, haitei şi familiilor, manifestate în regnul mamiferelor şi păsărilor).

Nivelul calibrat de conştiinţă al omului a evoluat încet. Astfel, în momentul naşterii lui Buddha, conştiinţa colectivă a întregii umanităţi calibra la nivelul 90. Ea a crescut la aproape 100 în momentul naşterii lui Hristos şi încet, în ultimele două milenii, a evoluat până la valoarea 190 unde a stagnat multe secole până la sfârşitul anilor 1980. Atunci, aproximativ în momentul Convergenţei Armonice de la sfârşitul acestei perioade, a sărit brusc de la nivelul 190 la 204-205, unde a rămas până în noiembrie 2003, când, din nou, a sărit brusc până la actualul nivel de 207. În prezent[1], aproximativ 78% din populaţia lumii calibrează sub nivelul 200 al conştiinţei din care 49% se gasesc în America.

Semnificaţia faptului că nivelul de conştiinţă al aproximativ 80% din totalul populaţiei lumii este încă sub valoarea 200 este că lumea e dominată de instincte, motivaţii şi comportamente animale primitive, aşa cum se poate vedea în orice buletin de ştiri.

[1] Cartea a fost publicată în anul 2006 în S.U.A. – de Veritaspub – şi în anul 2007 în România – Cartea Daath.

Anul apariţiei: 2007

Traducător: Robert Malischitz

Număr pagini: 352