Mâna destinului – Viaţa cu „Doc”

Între noi era o diferenţă de vârstă mare, dar asta nu a contat pentru mine. Când este persoana potrivită, este, şi ştii asta în inima ta, dacă eşti deschis să-ţi urmăreşti inima. Unii dintre apropiaţii mei mi-au spus: “Nu face asta! E o diferenţă de vârstă mult prea mare!” Dar le-am lăsat opiniile să zboare în vânt pentru că eu am ştiut că era ceva mult mai profund.

Chiar înainte să-l cunosc pe David gândeam că mi-aş fi dorit să mă mărit şi am scris o listă cu calităţile pe care-mi doream să le aibă partenerul meu. Puteţi ghici? Vârsta nu se afla pe acea listă. Acum, că el nu mai este, înţeleg motivul pentru care a trebuit să existe această diferenţă de vârstă între noi. Eram menită să rămân aici şi să-i continui munca după moartea lui. Au fost multe sensuri ascunse în relaţia noastră pe care doar acum, privind înapoi, încep să le descopăr. Aşa merg lucrurile. Uneori nu vedem toate răspunsurile de la început.

Mai târziu, când făceam kinesiologie cu David, am descoperit că noi am mai fost împreună în alte 11 vieţi. Deci, de aceea ne-am recunoscut şi din acest motiv mi-a fost atât de uşor să fiu cu el. Eram sincronizaţi. Cred că ar putea fi adevărat pentru oricine că merită să aştepţi să întâlneşti pe cineva cu care să ai o conexiune specială şi puternică, merită să aştepţi şi vei şti când este adevărat. Eu eram în al patrulea deceniu al vieţii, David în cel de-al şaselea. A fost de parcă a venit Dumnezeu şi a spus “Acesta este cel cu care trebuie să fii!” Ai nevoie de răbdare pentru a întâlni persoana potrivită.

La început, eu nu am ştiut despre latura spirituală a lui David. Nu aveam nicio idee despre cine era sau ce era, în afară de faptul că noi eram două suflete care se găsiseră, în sfârşit, unul pe altul. Ne-am întâlnit la un eveniment social, nu la unul spiritual. Cum aş fi putut şti imensa dimensiune spirituală a lui?

Mâna destinului este straniu de precisă. Mai târziu, am aflat că, înainte de a se fi întâmplat, am avut mai multe ocazii în care aproape că era să ne întâlnim. Auzisem de el cu mulţi ani înainte să-l cunosc. Eram la serviciu şi am auzit nişte doctori vorbind despre un om care a trecut printr-o operaţie chirurgicală fără anestezie. Doctorii erau uluiţi de cum a putut să “intre în transă” şi să rămână aşa în timp ce era operat. După ce l-am întâlnit, mi-a povestit David despre experienţa de a fi avut două operaţii chirurgicale fără anestezie. Avea alergie la narcotice şi analgezice aşa că, din necesitate, a trebuit să găsească o cale să depăşească durerea. Acestea au fost experienţele extreme prin care a trecut doar pentru a verifica puterea conştiinţei! A împărtăşit ceea ce a descoperit cu noi toţi. În volumul Vindecare şi recuperare spune exact cum a trecut prin operaţie fără anestezie – a renunţat complet să opună rezistenţă durerii şi şi-a încredinţat voinţa personală Divinităţii. Aceasta l-a dus într-o stare de extaz, aproape de inima lui Dumnezeu. Ce persoană extraordinară a fost!