Dinamica eului în Acceptare
Acceptarea se aplică atât lumii interioare, cât şi celei exterioare.
Prin educaţie spirituală, devine evident faptul că eul, prin structura sa intrinsecă, este predispus la erori de percepţie şi că, prin disponibilitatea de renunţare la poziţionalităţi, aceste tulburări de percepţie sunt depăşite. Maturitatea Acceptării include capacitatea de a accepta cu seninătate atât limitele personale, cât şi cele general umane fără pierderea respectului de sine, pentru că judecăţile de valoare şi-au pierdut validitatea şi acum sunt considerate ca fiind, în primul rând, opţiuni arbitrare şi personalizate. În felul acesta, părerile personale sunt detronate şi îşi pierd tendinţa de dominare prin presiune emoţională.
În acest moment, Conştiinţa (supraeul) devine benignă pentru că “i s-au scos colţii” şi, în consecinţă, nu mai este nevoie să o negăm, să ne temem de ea sau să o proiectăm asupra lumii. Prin acceptare, în locul negării moralizatoare ca formă de reprimare, pornirile animalice sunt acceptate ca făcând parte din natură şi ca fiind echilibrate de caracteristicile umane pozitive. Prin depăşirea atitudinii critice, nici cele mai primitive porniri instinctuale nu mai trebuie să fie compartimentate, deformate ori atribuite altora. Astfel, deşi pornirile primitive încă există şi sunt recunoscute, nu se acţionează asupra lor. Acceptarea exclude pretenţiile şi permite obiectivitatea realistă.
La acest nivel, discernământul non-emoţional ia locul atitudinii critice, care, de obicei, e intens emoţionalizată prin furie, indignare, denunţare şi atac injurios. Deşi este evident că există multe elemente şi forţe în lume care dăunează vieţii şi fericirii omeneşti, nu este necesar să le urâm sau să le demonizăm, ci să ţinem seama de ele şi să le evităm. Astfel, ceea ce cândva a fost demonizat, acum este privit mai degrabă ca o vreme mai rea, ca o maree sau ca o forţă a naturii, luată în calcul, dar nu detestată. Viaţa nu continuă prin ura împotriva fulgerului, ci prin evitarea locului unde există probabilitatea ca el să lovească.
Eul se teme de pierderea suveranităţii sale iluzorii, care, de fapt, nu este decât grandomanie. De o mult mai mare importanţă decât aerul pompos este înţelepciunea pătrunzătoare precum şi observarea şi analiza, care sunt facultăţile intelectului şi ale inteligenţei neperturbate de emoţionalitate şi prejudecată. Emoţiile întunecă înţelegerea, semnificaţia şi sensul care nu se pot dezvolta şi nu pot evolua pe deplin decât la un nivel mai înalt al conştiinţei, care este lipsit de emoţionalitate şi poziţionalităţi.
Astfel, nivelul Acceptării luminează calea spre următoarea etapă evoluţionistă: Raţiunea şi Logica.
Fragment din Capitolul 12: Acceptarea
Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.