Ce relaţie există între corp, minte şi suflet? Aceasta nu este doar o locuţiune, ci o realitate asupra căreia putem lucra zi de zi, constatând rezultatele întreprinderii noastre. Prietenii din jurul nostru, care şi-au revenit în urma acestor maladii fatale, constituie dovada vie că ne putem vindeca de, practic, orice boală cunoscută umanităţii.

[…]

Relaţia dintre corp, minte şi suflet este următoarea: corpul reflectă conţinutul minţii, care, la rândul ei, reflectă poziţia spirituală a individului. Este necesar să ştim unde are loc ansamblul experienţelor individului pentru că, dacă ne adresăm acestui nivel, ne vom adresa celui mai puternic nivel. Dacă biologicul este consecinţa mentalului, iar mentalul este consecinţa spiritualului, atunci trebuie să i ne adresăm în sfera care se numeşte conştiinţă. Din perspectiva clinică, acesta reprezintă un adevăr. Cei care se adresează nemijlocit nivelului conştiinţei pot fi martorii transformării din corpurile lor chiar fără să fi fost nevoie să intervină asupra acestora în mod direct, prin proceduri medicale.

Este bine de ştiut unde este experimentată experienţa şi să renunţăm la unele dintre iluziile cele mai comune pe care le nutresc oamenii în mintea lor din cauză că nu au examinat încă chestiunea. Vom recapitula fenomenul de bază: corpul este incapabil să se experimenteze pe sine. Braţele, de exemplu, nu se pot experimenta pe ele însele, nu-şi pot simţi propria existenţă, poziţia în spaţiu sau chiar senzaţiile pe care le încearcă. Nu au, pur şi simplu, capacitatea necesară de a face toate aceste lucruri, şi asta datorită prezenţei a ceva superior corpului fizic, şi anume a ceva ce numim minte. Toate manifestările fizice care au loc în corp, inclusiv senzaţiile, sunt experimentate în dimensiunea mai vastă numită minte. Experimentarea corpului se petrece, aşadar în minte.

Este destul de curios, însă, că nici mintea nu are capacitatea de a se experimenta pe sine. Un gând nu este altceva decât o formă de energie şi nu are capacitatea de a experimenta fenomenul gândirii. Un sentiment nu are capacitatea de a experimenta propria simţire, iar o emoţie nu poate fi resimţită altfel decât prin intermediul minţii. Ea este, în schimb, reţinută în interiorul unui câmp de energie superior minţii – acela al conştiinţei însăşi – care nu are nici dimensiuni măsurabile, nici limitări, nici formă.

Ştim ce se petrece în minte datorită conştiinţei, însă nici aceasta nu este de ajuns. În ansamblul câmpului de energie al conştiinţei se manifestă o vibraţie de foarte înaltă frecvenţă, similară celei a luminii, numită conştiinţă universală. Din conştiinţa universală izvorăşte cunoaşterea a ceea ce se petrece în conştiinţă, care transmite ce procese au loc în minte, iar aceasta din urmă ne comunică ce se întâmplă în corp. Putem observa cum corpul fizic este la distanţă de câteva niveluri de ceea ce este real şi, prin urmare, de ceea ce deţine cea mai mare putere. Constatăm, astfel, că energia gândului este mult mai puternică decât nivelurile de energie ale corpului fizic.

Fragment din Cap. XIV: Cancerul, Vindecare şi recuperare, David R. Hawkins