În „dinamica complexului zeităţii”, o persoană are autoritatea absolută într-o relaţie (jucând rolul „zeului”) şi cealaltă joacă rolul celui total supus (devenind „adeptul”) acceptând întocmai poruncile „zeului”, fie pentru că simt că nu au de ales, le e frică să piardă relaţia, fie că nu au încredere deloc în propria lor autoritate.