#ZiuaInternaţionalăaPoeziei

Ce pasăre…

Ce pasăre măiastră mă cuprinde

Când prea reci îmi par zorile,

Priveliştea prea nouă?

Ce pasăre măiastră mă zboară

Când văd şi aud florile

Îngânând cerul cu clopoţei de rouă?

Ce pasăre măiastră mă cântă

Când, una cu viorile,

Mă dau, armonic, vouă?

E pasărea ce gândul nu ţi-o ştie

Timpul n-o-ncape, mintea n-o descrie

Ea, pur si simplu, este.

E Fiire.

Vrei să-i dai un nume?

Zi-i şi tu

IUBIRE.

SUNT

„Sunt frate cu apa ce poartă Cuvântul

Ce-nvieţuie floarea şi susură cântul.

Sunt frate cu focul nestins al Iubirii

Topesc gheaţa minţii pe talerul firii.

Sunt frate cu ţărna ce-ngreună trupul

Şi-i pat pentru grână şi duce heirupul.

Sunt frate cu firul de aer ce leagă

Manifestarea şi-o face întreagă.

Sunt plus şi sunt minus şi doi sunt şi unu

Şi tot şi nimic” – zise Rigăi, Nebunu`

Tolba

Tolba Mea de cuvinte

m-ajută să râd cu săgeţi,

da’ nu m-ajută să cânt

bujorul-minune în dimineţi.

Tolba Mea de cuvinte

Vorbeşte din cărţi,

Scrie etichete,

Desluşeşte hărţi,

Da’ nu m-ajută să denumesc

Gustul de măr domnesc.

Tolba Mea de cuvinte

Descrie veşminte,

Concepe discursuri de preşedinte,

Dezleagă careuri

Şi scrie poeme

Susţine dezbateri, rezolvă probleme,

Da’ nu ştie

Descrie

Iubirea, fericirea…

Are doar păreri, opinii

Da’ nu ştie de ce miros aşa crinii

Şi altfel trandafirii.

Poate produce eseu, după eseu,

Da’ nu-l poate descrie pe Dumnezeu.

Poezii de Ioan Gyuri Pascu din volumul “Clovnul de caro”

Conceptul grafic al acestui volum aparţine designer-ului Irina Maria Gănescu

Poezia. Şi azi.

Ziua internaţională a poeziei. Şi a primăverii.

Să ne-amintim de poezie, să o definim ca trăire a unui gând, metamorfozare a stării unei clipe?

Wikipedia spune: “Poezia (din grecescul „ποίησις”, poiesis, care are sensul de „facere” sau „creare”) este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă. Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete, sau poate apărea în conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau texte ale unor cântece.”

Volumul Purtătorul de cuvinte se deschide cu următorul motto: “Consumul excesiv de gânduri dăunează grav seninătăţii.” Iar părţile acestei cărţi sunt intitulate albume. Partea I,  Album de gânduri şi de spaţii, începe cu poezia Mustangii.

mustangii

Ne străduim să înghesuim iubirea în cuvinte, mai cu seamă în poezii…

spatiu meschin

… uitând de aripi…

blues cop 640x342

… ori de acel dulce sentiment al inocenţei…

turtita cop 640x342

… al simplităţii iubirii…

baobab 640

 

Ilustrat cu fotografii realizate după picturile Alexandrinei Carmen Ene, Purtătorul de cuvinte se încheie cu aceste versuri:

Cântecul despre nimic

Mi-e clar că-n ochii tăi se-ascunde marea

Mi-e clar c-a luat şi cerul întreg cu ea

Mi-e clar că parfumul tău îmbată floarea

Mi-e clar că zefirul e mângâierea ta

Mi-e clar că visul tău hrăneşte luna

Şi-atunci îmi spun în gând

„Eu despre ce să mai cânt?”

Mi-e clar că sufletul tău e venit din soare

Mi-e clar că doar luminii o să se dea

Mi-e clar că zâmbind faci fluturii să zboare

Mi-e clar că-i o gâză mică iubirea mea

Mi-e clar că sărutul tău adoarme macii

Şi-atunci îmi spun în gând

„Eu despre ce să mai cânt?”

Îţi voi cânta în astă seară

Cântecul despre nimic.

Despre vidul de afară

Şi despre infinitul mic.

 

Am mai publicat şi anul trecut câteva fragmente video, aici:

https://carteadaathpublishing.wordpress.com/2018/09/21/purtatorul-de-cuvinte-ioan-gyuri-pascu/

Azi adaug o înregistrare din 27 martie 2014, cu ocazia vernisajului expoziţiei Alexandrinei Carmen Ene, După licurici, şi despre care autorul scria în blogul său:

„E mişto să fii licurici!

Aseară am fost la un vernisaj. Picturile Alexandrinei Carmen Ene, după ce s-au pozat întru bucuria de a-mi nevorbi, în culori, poemele cuprinse în volumul „Purtătorul de cuvinte”, au poposit în galerie. Le mai puteţi admira şi cumpăra (dacă mai aveţi ce),câteva zile , pe str Doamnei nr3.

Expoziţia se numeşte „După Licurici”.

Căutând cu ochii inimii licuricii, îi şi găseşti. Am găsit crămpeie din Taina Luminii şi pe pereţi, dar şi în jurul meu. Am văzut lumina caldă a bucuriei simple în ochii oamenilor prezenţi. Am simţit că toţi eram licurici şi m-am bucurat.

M-am bucurat că nu s-au sforăit vorbe fără de înţeles. S-a vorbit simplu, deschis, puţin şi cu bucurie.

Am cântat în condiţii tehnice minime cu bucurie maximă! E mişto să fii licurici!

Mulţumesc, Carmen, pentru că m-ai făcut părtaş bucuriei tale şi mulţumesc oamenilor care au venit aseară fără fasoane, fără aşteptări false, plecând, sper, către casele lor cu bucuria că au deprins meşteşugul. Rămâne notat in notebooku’ inimii!”

Din ultimul său volum, Clovnul de caro, am ales această poezie:

Sunt

banner website50%

 

Poezia adolescentului din „Adolescenţii”- vol.1 al seriei NOI în secolul XXI

Poezia adolescentului din Adolescenţii, adică acel tânăr din anul 2012 care a avut curajul (neînsoţit de vreo speranţă, aşa cum avea să mărturisească mai târziu) să trimită o parte din poeziile sale la concursul organizat de editură în mai 2012. A ales şi să folosească un pseudonim: Marian Leuteriu.

Câteva dintre poeziile sale publicate atunci, acum, după şapte ani.

Simt?

 zi de zi picură sânge

pe-nnegrita sfântă humă

simt cum din scândură curge

roşu paşaport spre vid

unde timpul se opreşte

şi nimic nu-i superior

unde ignoranţa creşte

şi mă-mpiedic de-un fior

 

Simt sau totul e-aparenţă?

 

visul doare în tăceri

şi tratează gri contururi

de trecut uitat de cer

mă scufund în somn de tumult

în cercuri cobor în rău

pe o scară ce-i cioplită

de o căzătură-n gol

 

M-am lovit la cap sau mână?

 

echilibrul l-am pierdut

nu mai pot să merg pe creste

sunt de secole căzut

nu mai pot trage de timp

să găsesc zâmbiri pretinse

nu mai am forţă în umăr

să mai sprijin pietre stinse

 

Lacrimi sau apă de ploaie?

 

suferinţa macină

erodează somn, speranţe

din nisip în mlaştină

timpul curge-ncet, vâscos

mă înec nehotărât

visul piere, ochii strigă

din adâncuri, din pământ

 

Dacă nu simt, cine sunt?

 

 

Azi

Fumul îl acoperă,

Viața se întunecă,

Clopotele-n strună

Sun-a dor de humă,

Cântând singurătate.

 

Viorile se frâng,

Vocile-ncet plâng.

Familia-n dezolare,

Regretul cel mai mare

Îl duce spre altar.

 

Pământul se deschide,

Lemnul îl închide.

Nu poate da crezare.

Ce vede? Nepăsare

În zborul său spre cer.

 

Semnale virtuale,

Iubire în urale,

O clipă de uitare

Când, înghițiți de mare,

Străini devin străini.

 

O societate-n care,

Vieții lor precare,

Oamenii dau sensuri,

Exprimând în versuri,

Viața netrăită.

 

Focul intern se stinge,

Afară nu mai ninge-

Superficialitate.

Viața ca la carte,

Este de lăudat.

 

Știri, moarte, împăcare,

Mâncăruri fără sare,

Oameni pierduți în lume,

Copii vânduți pe sume

Modeste de dolari,

 

Sport, business, libertate,

Economii, păcate,

Sunt date promovării,

Mass-media, difuzării,

Să controleze minți.

 

Politică, confuzii,

Dezbateri-doar iluzii

Căci numai din corupție,

Jocuri murdare, funcție,

Se poate evolua.

 

În a lui ascensiune,

Un suflet fără nume-

Trei zile de plâns fals,

Rămas singur în vals-

Privește cu mâhnire.

 

Căci lumea ce o lasă-

Pești morți, pierdută plasă,

Și sforile uitate

De sufletele-nalte-

Îi poartă amintiri.

 

Dar el se mântuiește

Căci scapă, şi găsește

Poarta spre lumea nouă

Ascunsă pe sub rouă

Și îngropată-n fum.

 

Ecoul

Ceasurile ezită, timpul m-a uitat.

Arzând în adâncimi ce-mi sunt necunoscute,

Simt cum m-am schimbat.

 

Din propria-mi cenuşă îşi reface spinii,

Deşi o ascund, deşi o alung,

durerea amintirii.

 

În al ei întuneric, ce sulfetu-mi preia,

Scot în van un strigăt. Dar în jur nu-i nimeni

ajutor să-mi dea.

 

Umbre-mi pun în scenă, pas cu pas, amorul,

Trecutul şi prezentul nu se mai disting;

Regizor mi-e ecoul.

 

Şovăind, mă-ntorc să-mi înfrunt durerea.

Nu mai pot să sufăr să vâslesc în gol.

Timp, redă-mi puterea!

 

Life

Creating a world in which we believe,

A power for man to manage its state,

Discovering places to go to, to live,

Processing thoughts for us to change fate.

 

Destroying the feelings created by nature,

Controlling the fury of long-lost new creatures,

Believing in something above and beneath,

Freezing the thought of continuous seethe.

 

Dreaming of one place for love to exist,

Falling in hate is not more than just bliss,

Stepping beyond the need to feel free,

Walking away – a choice should it be.

 

Leaving the concept of “brothers” behind

Hatred and cursing is all you can find.

Nobody wants this life to be yours!

For me and for you, just closing doors…

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/noua-paradigma/adolescenti-secolul-21