Limonadă chiar din lămâi #vindecaresirecuperare

Fragment din volumul Vindecare şi recuperare,  Cap. 2, Vindecarea asistată – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

O boală este mai degrabă strigătul conştiinţei noastre care ne cere să ne îndreptăm atenţia asupra unui lucru ce trebuie să fie observat. Există ceva de care ne simţim vinovaţi, înspăimântaţi, sau avem alte emoţii negative. Există un sistem de credinţe pe care le avem şi la care trebuie să  renunţăm sau să  le anulăm. Este ceva ce trebuie iertat şi ceva în interiorul nostru care trebuie să  fie iubit, aşa că mulţumim pentru tot ceea ce este adus în conştienţa noastră. Vom spune: “Mulţumesc ulcerule. Înţeleg. M-ai forţat să privesc modul în care mă condamnam pe mine şi nu mă iubeam. Îţi mulţumesc hipoglicemie pentru că mi-ai aratat de cât timp trăiesc în frică.” Mulţumim tuturor bolilor noastre pentru că ele ne-au adus aici, să  putem avea bunăvoinţa şi acceptarea de a ne muta într-un câmp al iubirii, iar bucuria înţelegerii în prezent, că acesta e modul prin care corpul se poate auto-vindeca.

Durerea serveşte unui scop şi acum noi înţelegem asta altfel. Vom face o limonadă chiar din lămâi. În loc să  intrăm în autocompătimire sau ranchiună faţă de boală, în loc să  ne plângem de milă, “sunt o victimă”, vom spune: “Ce încearcă să-mi arate acest lucru? Ce trebuie să  învăţ?” Devenim interesaţi să  învăţăm despre natura conştiinţei şi descoperim ceea ce se ascunde sub o boală şi cum putem să  o vindecăm printr-o înţelegere mai profundă.

Primele unelte-instrumente de care avem nevoie sunt bunăvoinţa şi o minte deschisă. Bunăvoinţa de a spune că mintea vede ceva ce îi cere să  fie văzut pentru a fi vindecat. Vindecarea corpului urmează vindecării minţii. Toate bolile fizice la care, până la urmă, am renunţat, s-au vindecat prin propria lor natură ca rezultat al vindecării minţii, al formelor-gând din minte. Toate vindecările sunt rezultatul bunăvoinţei de a renunţa la condamnarea de sine şi a altora, renunţarea la criticism, autocompătimire, rachiună şi toate energiile negative aflate sub nivelul 200, inclusiv regretul, îngrijorarea, anxietatea, doleanţa, condamnarea şi ura de sine. Renunţarea la aceste lucruri a determinat schimbarea câmpului energetic cu unul care aduce vindecarea. Am continuat să  lucrez anulând sistemele de credinţe legate de hipoglicemie şi gută. Cum apărea o manifestare a acestei credinţe, o anulam, îi spuneam: “Nu mai cred în asta. Eu nu mai sunt subiectul acestui lucru. Acesta e rezultatul a ceea ce cred eu, iar eu am puterea de a anula aceste credinţe.” Astfel, începem să  deţinem puterea de a refuza, de a respinge, de a nu crede, de a nega. “Am puterea de a refuza. Nu sunt obligat să cred în asta.”

Pentru că aceste sisteme de credinţe sunt atât de prevalente în cultura noastră, noi credem cu naivitate că ele trebuie să  aibă o anumită realitate, altfel nimeni n-ar crede în ele. Singura realitate pe care o deţin este la nivelul formei-gând. Faptul că acceptăm că se găsesc la nivelul unei forme-gând nu înseamnă că este o realitate. Nu înseamnă decât că acceptăm acest lucru. Prin urmare, pot refuza să cred în sistemul colectiv de credinţe despre toate aceste boli şi pot observa cum aceste programe intră în acţiune. Refuz să cred în toate programele educaţionale bine intenţionate legate de aceste boli – hipoglicemie, gută, boli de inimă, colesterol, etc. Pe măsură ce este născocită fiecare boală, noi devenim subiecţii ei. Suntem subiecţii supuşi acelor lucruri pe care le păstrăm în mintea noastră.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-vindecare-si-recuperare-cartea-daath

Competiţia din subsol

La baza nivelurilor conştiinţei se află situaţiile de tip pierdere-pierdere. Oamenii pierd, iar aceia care s-au asociat cu ei pierd. Acest punct de vedere este unul al pierderii, astfel că persoana spune: “Oriunde mă uit, văd o uşă închisă. Dacă merg în direcţia asta, voi pierde.” Ei văd viaţa ca o chestiune de pierdere. Oamenii aflaţi pe la mijlocul scării privesc viaţa ca pe un proces câştig-pierdere. Mândria lor şi polarizarea furiei îi face să vadă lumea ca pe o competiţie, un conflict, un câştig-pierdere. “Dacă eu câştig, atunci tu pierzi.” Aceşti oameni au nesfârşite şi inconştiente temeri de revanşă, de răzbunare pentru că ei privesc succesul ca pe o cucerire şi aşteaptă revanşa. “Dacă învingem în jocul ăsta pe cineva, nu putem câştiga cu adevărat pentru că, până la urmă, persoana poate are prieteni care vor veni cândva după noi, aşa că nu ne putem relaxa niciodată.”

Câmpul aflat deasupra Fricii este cel al Dorinţei (cal.125) şi reprezintă o lume frustrată de dorinţe fără sfârşit. Despre oamenii dominaţi de acest câmp se spune că au o fixaţie la nivelul plexului solar, aşa că merg pe stradă şi văd exact ceea ce vor ei să vadă. Văd maşina pe care şi-o doresc, frumuseţea pe care o doresc, poziţia, statutul pe care şi-l doresc, clădirile pe care şi le doresc. Ei se simt frustraţi pentru că dorinţele nesfârşite şi din ce în ce mai multele milioane de dolari nu le aduc fericirea. Faptul de a avea cincizeci de milioane de dolari nu ajută, pentru că dorinţa pentru şi mai multă putere este de nesatisfăcut.

Persoanele din acest nivel nu pot fi mulţumite şi devin frustrate şi nervoase. O persoană nervoasă vede o lume a competiţiei, o lume a conflictului şi a războiului, o lume “eu împotriva ta”. Această persoană se uită în pădure şi gândeşte că pomii înalţi sunt în competiţie cu pomii scunzi pentru dobândirea luminii soarelui. Aceasta este matricea viziunii politico-sociale a călăului-victimei culturale. Acest concept este apoi proiectat într-un câmp unde nu se petrece niciun lucru asemănător competiţiei.

Această persoană trăieşte într-o lume de posibilităţi de război şi conflict fără sfârşit şi vede totul ca pe o competiţie, nu ca pe o cooperare.

Fragment din volumul Vindecare şi recuperare David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Cel mai grozav afrodisiac #vindecaresirecuperare – David R.Hawkins

Cel mai puternic afrodisiac este acel sens, acel simţământ de a fi viu, iar pe măsură ce această “viiciune” se intensifică, este ca şi cum ar trezi totalitatea noastră, tot ceea ce suntem noi. Acel sentiment de iubire, de bunătate este cel mai grozav afrodisiac dintre toate. Vorbim despre erotismul inimii în loc să vorbim despre sexualitatea corpului. Inima este atotcuprinzătoare, difuză şi include totul, generând o stare intensă de a fi în viaţă.

Aceasta este calitatea mistică a transcendenţei, un simţământ de a fi peste tot, oriunde, nelimitat. Când apare acest simţământ al unităţii este ca şi cum am transcende toate timpurile, ca şi cum am fi fost toţi bărbaţii şi toate femeile dintotdeauna. Suntem acum stăpânii sursei, suntem ceea ce determină apariţia experientizării. Nu mai suntem supuşi efectelor experienţei, ci suntem exprimarea ei, cu incredibilul sacru şi incredibila sa frumuseţe. Descoperim, uitându-ne în interior, subtilitatea acelei experienţe interioare.

Fragment din capitolul Sexualitatea- mai mult aici

Vindecare şi recuperare – David R. Hawkins

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/david-r-hawkins-vindecare-si-recuperare-cartea-daath