Problema sănătăţii #vindecaresirecuperare

Problema sănătăţii ocupă mintea unei mari părţi a populaţiei. Ca doctor, psihiatru şi cercetător spiritual, interesul şi atenţia mea s-au concentrat în domeniul sănătăţii şi al autovindecării.

În relaţia corp-minte-spirit este important de descoperit că trupul nu are cum să se experientizeze pe sine, să fie conştient de experienţă, de trăirea sa. Corpul este experientizat doar în minte. Corpul exprimă ceea ce există şi este păstrat în minte. Mintea, nici ea nu se poate experimenta pe sine, ci trebuie să fie experimentată dintr-un câmp energetic şi mai înalt, denumit conştiinţă. O fiinţă umană progresează de la forma lineară densă către ceea ce este lipsit de formă, mereu în creştere şi nonlinear. Până la urmă, se ajunge la experimentarea experienţei însăşi, acest câmp fiind denumit conştienţă.

Relaţia dintre corp, minte şi spirit este foarte importantă atunci când luăm în discuţie subiectul sănătăţii. Conştiinţa însăşi trebuie să fie înţeleasă deoarece întreaga experienţă se petrece doar în interiorul conştiinţei. S-a descoperit că, graţie puterii câmpurilor energetice, vindecarea apare din atitudine şi din sistemele de credinţe ce sunt menţinute în mintea noastră. Prin urmare, sănătatea este o expresie a nivelurilor de conştiinţă.

Pentru a fi mai uşor de înţeles pentru mintea logică, Harta Conştiinţei se bazează pe relaţia matematică dintre câmpul energetic rezultat în urma calibrării câmpurilor energetice ale esenţei a mii de lucruri, inclusiv atitudini, sentimente, percepţii şi credinţe. Din acest model în care puterea relativă a câmpurilor energetice este calibrată, se poate observa că Apatia, care calibrează la 40, are o putere mai mică decât Frica ce calibrează la 100. Frica, pe de altă parte, are mai puţină putere decât Curajul, care calibrează la 200.

Nu numai că aceste câmpuri de energie au niveluri diferite de putere, dar putem observa şi că există un anumit sens, o direcţie în care se îndreaptă câmpurile energetice. La nivelul Curajului, scala progresează în sus, dincolo de nivelul energetic 200, către Neutralitate, Bunăvoinţă, Acceptare şi Iubire. Aceste câmpuri dau energie, hrănesc şi sprijină viaţa şi adevărul, astfel crescându-se starea de a fi. La baza Hărţii (sub 200) sunt nivelurile care nu reprezintă adevărul în om. Adevărul începe să domine la nivelul 200 al conştiinţei.

Dacă pornim de la baza scalei şi mergem în sus la nivelul 600, trecem de câmpurile dualităţii şi iluziei. Lasăm în urmă identificarea cu sinele mic, sau ceea ce mai este numit ego, şi ne mutăm în câmpurile Iluminării. Câmpurile energetice ale marilor fiinţe iluminate – marii maeştri spirituali sau avatarilor – începe de la 600 şi continuă până la nivelul 1000.

Sănătatea înseamnă să fii plin de viaţă, de vioiciune, care este expresia unui câmp de energie. Corpul exprimă şi se supune celor ce sunt în mintea noastră, în funcţie de gradul în care este menţinută în minte negativitatea, efectul ei observându-se proporţional în sănătatea fizică a corpului. Dimpotrivă, cu cât este mai mare energia pozitivă a celor ce sunt menţinute în minte, cu atât mai puternic pozitiv este câmpul energetic al vieţii.

Fragment din Cap.3 – Sănătatea

Vindecare şi recuperare David R. Hawkins

Conştiinţa inocentă #vindecaresirecuperare

Renunţarea la ceea ce s-ar putea întâmpla „în cel mai rău caz” este extraordinar de benefică. Procedând în felul acesta, ne vom da seama că ceva a instaurat teama aceea în interiorul nostru. Odată ce am scăpat de teama de teamă, când îşi mai face apariţia nu ne rămâne decât să o ocolim. Am reuşit, la un moment dat, să ocolesc teama timp de două săptamâni încheiate. Cu senzaţia aceea de tremur nervos intens care-mi străbătea corpul, mi-am văzut de treabă şi am lăsat teama să-şi facă de cap; ştiam că avea să se epuizeze. Am putea realiza, însă, pe măsură ce procedăm în felul acesta, că în spatele fricii originare se ascunde încă o sursă care o alimentează, şi anume vinovaţia.

Abia acum începem să înţelegem valoarea travaliului pe care lumea îl numeşte conştientizare spirituală (sau o sintagmă asemănătoare). Ne dăm seama şi de binefacerea tehnicilor precum concentrarea asupra iertării. Iertându-ne pe noi înşine şi iertându-i pe semenii noştri, supunând orice judecată lui Dumnezeu, începem să înţelegem că, renunţand la condamnarea altora şi a noastră înşine, vinovaţia subconştientă începe să atenueze teama; teama era păstrată în minte pentru că ne aşteptăm, în inconştient, ca atacurile iniţiate de noi să se întoarcă împotriva noastră sub forma de represalii. Ne aşteptăm la răzbunare şi la contraatacuri. Fiecare gând negativ sau ostil pe care-l nutrim faţă de alţii hrăneşte propria noastră teamă, fiindcă în planul psihic sau mental – invizibil ochilor fizici -, este ca şi când am clădi, treptat, ceva ce ameninţă să se întoarcă împotriva noastră. Aflăm că teama începe să scadă pe măsură ce ne eliberăm de mânie, ostilitate, criticism şi gânduri care-i condamnă pe ceilalţi. Aflăm cât de valoroasă este renunţarea la gândurile care fac rău altor oameni. Începem să-i preţuim şi să-i iubim pe aceştia pentru simplul fapt că există, pentru ceea ce sunt. Începem să ne privim pe noi înşine cu alţi ochi, şi, în felul acesta, îi vedem şi pe ceilalţi într-un mod diferit. Devenim dispuşi să iertăm, să uităm şi să trecem cu vederea.

Drept urmare, remarcăm că tot ceea ce condamnam la alte persoane nu erau decât expresii ale umanului. Ceea ce dezaprobaserăm în noi înşine şi în toţi ceilalţi era omenescul, inocenţa copilului din noi care credea tot ce auzea şi continua să se maturizeze. Conştiinţa unui copil este inocentă, nu-i aşa? El îşi iubeşte părinţii şi are încredere în ei; îşi iubeşte mama. De aceea, inocenţa copilului ajunge să poată fi programată. Copilul inocent crede tot ce-i spun părinţii, educatorii, îşi însuşeşte chiar şi condiţionarea politică/socială care este propagată prin intermediul programelor de televiziune şi sistemul de convingeri specific ţării sale.

Cine sau ce a avut încredere în toate sistemele de convingeri pe care şi le-a însuşit mintea noastră? Cine a avut încredere în tot ceea ce înseamnă convingerile noastre? Mintea acelei fiinţe inocente dinlăuntrul nostru, desigur, fiindcă mintea acelui copil inocent, natura însăşi a conştiinţei, a rămas neschimbată din momentul în care am venit pe lume. Cea care citeşte chiar acum aceste rânduri este conştiinţa inocentă a copilului, care şopteşte „Cred tot ce este scris aici. Îmi însuşesc aceste lucruri.” Copilul inocent din noi nu moare niciodată; inocenţa aceea este încă prezentă. Asistăm, în lumea de azi, la faptele unor tineri neştiutori şi susceptibili care sunt programaţi să urască (în mod paradoxal, prin intermediul religiei); apoi consideră că ura şi uciderea celor nevinovaţi sunt „bune”, sau chiar „sfinte”.

Începem să remarcăm această inocenţă lăuntrică şi să ne dăm seama că toate lucrurile pe care le-am învăţat până acum, şi care au sfârşit prin a se dovedi greşite, au fost crezute prin prisma acelei stări intrinsece de necunoaştere a adevărului şi, de asemenea, pentru că am învăţat să deosebim ce nu era adevărat. De aceea suntem noi dispuşi să renunţăm la condamnarea celorlalţi şi a noastră înşine; începem să ne asumăm propria inocenţă şi pe aceea a altora. Din nefericire şi în mod regretabil, dezinformarea a găsit o cale de a pătrunde în mintea inocentă.

fragment din Cap. IX: Îngrijorarea, teama şi anxietatea

Vindecare şi recuperare, David R. Hawkins, Ed. Cartea Daath, 2011

Compasiunea #Vindecaresirecuperare

Câmpul energetic al Compasiunii este unul care poate fi ales. Putem să ne devotăm iubirii ca unui mod de a fi, aceasta neavând nevoie de vreo credinţă în Dumnezeu sau de orice alt sistem teologic spiritual de credinţă. Este un jurământ şi un devotament faţă de iubirea care hrăneşte şi sprijină viaţa în toate formele sale de exprimare. Vede Divinitatea în toate lucrurile şi avansează spre un nivel şi mai înalt unde începe să vadă perfecţiunea în toată viaţa.

Compasiunea este un mod de a cunoaşte şi de a vedea în inimile altora. Datorită eliberării endorfinelor la acest nivel al revelaţiei şi transfigurării, apare o conştienţă despre începutul declinului separaţiei dintre un sine ca individ şi un alt sine ca individ. Este aproape începutul unităţii inimii, o cunoaştere – nu un proces al gândirii, ci un mod de a fi.

Când privim omenescul din noi din perspectiva compasiunii şi a iertării, atunci îl putem iubi şi păstra în mareţia noastră. Privim micimea noastră aşa cum privim un copil şi începem să o vindecăm prin înţelegere şi compasiune. Când facem astfel, atragem un câmp foarte puternic de energie care este însăşi vindecarea. Când ne privim cu compasiune şi iubire începem să ne vindecăm. Ştim acum, de asemenea, că ceea ce iertăm în alţii este iertat în noi înşine şi dispare din percepţia noastră despre lume.

Percepţia despre lume începe să se schimbe şi începem să experimentăm o lume care este total diferită. Este ca şi cum am purta o altă pereche de ochelari; lumea nu mai arată la fel, nu mai este la fel şi o putem experimenta într-o manieră total diferită.

Fragment din Vindecare şi recuperare, David R. Hawkins

featured Image by congerdesign from Pixabay