„Omuleţul din ureche“ #universulholografic

Vechea artă chineză a acupuncturii este bazată pe ideea că fiecare organ şi os din corp este conectat cu puncte specifice de pe suprafaţa corpului. Prin activarea acestor puncte de acupunctură, cu ace sau printr-o altă formă de stimulare, se crede că bolile şi dezechilibrele care afectează părţile corpului conectate la aceste puncte pot fi ameliorate şi chiar vindecate. Există peste o mie de puncte de acupunctură organizate în linii imaginare de pe suprafaţa corpului numite meridiane. Deşi încă cotroversată, acupunctura e pe cale să câştige acceptarea comunităţii medicale şi a fost chiar folosită cu succes în tratarea durerilor cronice de spate ale jocheilor, participanţii curselor de cai.

În 1957, un fizician şi acupunctor francez, Paul Nogier a publicat o carte numită Tratat de auriculoterapie, în care a anunţat descoperirea sa că, pe lângă sistemul principal de acupunctură, există două sisteme de acupunctură mai mici pe ambele urechi. El le-a numit microsisteme de acupunctură şi a observat că, atunci când te joci un fel de „uneşte-punctele“, ele formează o hartă anatomică a unui om în miniatură, răsturnat ca un fetus (vezi fig.13). Fapt necunoscut lui Nogier, chinezii descoperiseră „omuleţul din ureche“ cu aproape 4000 de ani mai devreme, dar nu se publicase nici un desen cu sistemul chinez al urechii înainte ca Nogier să vină cu această idee.

FIGURA 13. Omuleţul din ureche. Acupunctorii au descoperit că punctele de acupunctură de pe ureche formează conturul unei fiinţe umane în miniatură. Dr. Terry Oleson, un psihobiolog de la Şcoala de medicină de la UCLA, crede că aceasta se datorează faptului că trupul este o hologramă şi fiecare din porţiunile sale conţine imaginea întregului. [Copyright Dr.Terry Olesson, UCLA School of Medicine. Folosit cu permisiune]

Exploatând puterile creierului holografic

De-a lungul acestui capitol două mesaje au răzbătut tare şi clar.

Conform modelului holografic, în mod fundamental, mintea-corpul nu pot distinge diferenţa între hologramele neurale pe care le foloseşte creierul pentru a experimenta realitatea şi cele pe care le invocă atunci când îşi imaginează realitatea. Amândouă au un efect spectaculos asupra organismului uman, un efect atât de puternic încât poate modula sistemul imun, să repete sau să nege efectele unor droguri puternice, să vindece rănile cu o viteză uluitoare, să topească tumori, să nesocotească programarea noastră genetică şi să ne remodeleze carnea vie în moduri care sfidează încrederea. Atunci primul mesaj este acesta: fiecare din noi are capacitatea, cel puţin la un nivel oarecare, de a-şi influenţa sănătatea şi de a-şi controla forma fizică în moduri cărora nu le lipseşte strălucirea. Suntem toţi potenţiali făcători de minuni, yoghini latenţi şi este clar din dovezile prezentate în paginile precedente că este de datoria noastră, ca indivizi şi ca specie, să dedicăm mult mai mult efort pentru explorarea şi exploatarea acestor talente.

Al doilea mesaj este că elementele care concură la formarea acestor holograme neurale sunt multe şi subtile. Ele includ imaginile asupra cărora medităm, speranţele şi temerile noastre, atitudinile doctorilor, prejudecăţile inconştiente, credinţele individuale, culturale şi încrederea noastră în spiritualitate şi tehnologie. Mai mult decât simple fapte, acestea sunt chei importante, indicatoare rutiere care arată spre acele lucruri de care trebuie să devenim conştienţi şi să obţinem stăpânirea lor, dacă trebuie să învăţăm cum să declanşăm şi să manipulăm aceste talente. Există, fără îndoială, alţi factori implicaţi, alte influenţe care dau formă şi circumscriu aceste capacităţi, dar un lucru ar trebui să fie evident. Într-un univers holografic, un univers în care o schimbare uşoară în atitudine poate însemna diferenţa între viaţă şi moarte, în care lucrurile sunt atât de subtil interconectate încât un vis poate determina apariţia inexplicabilă a unui scarabeu, iar factorii responsabili pentru o boală pot, de asemenea, să reamintească anumite tipare în liniile şi spiralele din palme, avem motive să banuim că fiecare efect are o multitudine de cauze. Fiecare verigă de legătură este un punct de plecare pentru încă o duzină, ca în cuvintele lui Walt Whitman: „O vastă similitudine ne angrenează pe toţi.“

Fragment din Cap.4, Universul holografic, Michael Talbot

Înotând în Marea Schimbării #iunie #reduceri

  Înotând în Marea Schimbării, apărută ca de niciunde, de parcă s-ar fi revărsat toate ploile în valea Pământului într-o singură zi, avem nevoie de rezistenţă fizică, de transformări mari ale performanţelor corpului. De mai bine de cinci decenii, sportivii se antrenează şi în săli virtuale, astfel dovedindu-se că ceea ce mintea crede – acţiunea “imaginată” şi virtuală – determină comenzi pe care creierul şi întregul sistem nervos le transferă în tot corpul, inclusiv în sistemul muscular. Cele două realităţi paralele – prezenţa corpului aşezat într-un scaun, conectat la diverse aparate şi prezenţa sa imaginată pe o pistă de alergare – se suprapun cu succes pentru cei mai mulţi sportivi. Pentru o minte cu abilităţi avansate de imaginare, rememorarea senzaţiilor avute pe o pistă reală, cum ar fi adierea aerului, mirosul pistei, întreaga colecţie de informaţii adunate prin aparatele de recepţie ale simţurilor fizice, toate aceste produse ale percepţiei formatoare de realitate se aliniază cu uşurinţă, fuzionând într-una singură.

Încă din anii ’70 există clinici şi spitale care aplică verificarea kinesiologică pentru a afla care este cel mai bun tratament pentru fiecare corp în parte. Poate că boala are o singură denumire, dar felul în care se manifestă fiecare corp este diferit. Se foloseşte această metodă în multe alte domenii, în ultima vreme fiind din ce în ce mai frecvent întânită în demonstrarea efectelor medicinii energetice şi chiar a unor tehnici şi tratamente din sfera psiho-emoţională.

Noua lume în care am păşit irevocabil odată cu anul 2020 solicită fiecăruia după cum s-a pregătit anterior. Unora imense schimbări, altora schimbări mai mici, şi acesta e doar începutul. “Normalitatea” este în curs de redefinire şi va rămâne astfel probabil încă mulţi ani.

Sunt absolut necesare transformări ale gândirii şi ale trăirilor emoţionale, mai corect spus ale răspunsului la modificările chimice, hormonale, psihice din mediul intern, ale răspunsului fiecărui corp/sistem aflat sub impulsurile forţelelor mediului înconjurător. Intern şi extern, mecanismul vieţii umane este intrinsec arondat unui proces evident al evoluţiei căreia îi face faţă sau nu, astfel explicându-se şi “selecţia naturală”.  Există totuşi ceva care transcende percepţiile, convingerile şi reacţiile omului închis între marginile dualităţii. Unii îi spun suflet, alţii îi spun spirit, alţii conştiinţă. Convingerea în existenţa acestei “supravieţuitoare eterne” este o alegere individuală, chiar dacă putem arunca întotdeauna vina pe “moştenirile transgeneraţionale”, pe karma sau pe mediul în care ne-am format. Dacă această convingere-credinţă ne serveşte întrucâtva binelui suprem, atunci este cazul să-i acordăm o mai mare atenţie. Dacă nu avem o asemenea credinţă şi nu ne interesează reala identitate, motivul existenţei “necerute” în această lume, acum, atunci este cazul să ne orientăm toate aptitudinile către o supravieţuire cât mai confortabilă, deschizând larg dar cu mare atenţie gândirea, accesând logica în primul rând.

Evoluţia corpului uman este dependentă nu doar de adaptarea la realitatea fizico-materială-socială înconjurătoare, dar mai ales de capacitatea de a-şi schimba modul de percepţie şi, implicit, de reacţie, de a găsi acele noi convingeri, acel nou set de gânduri-comenzi prin care să stimuleze activarea acelor informaţii din potenţialul său, pe acelea care să-i sprijine mai mult decât supravieţuirea. Potenţialul este perfect, “după chipul şi asemănarea” creatorului, creaţiei sau, pur şi simplu, prin sine însuşi. Sau… omul se poate elibera din închisoarea convingerilor, poate renunţa la tot ceea ce îl limitează, chiar poate fi fericit.

Incapacitatea sau încăpăţânarea de a rămâne ancoraţi într-o anumită perspectivă, înfăşuraţi de stâlpii principiilor care s-au prăbuşit sau sunt în curs de prăbuşire, nu serveşte nici supravieţuirii, nici evoluţiei. Cel mai dificil lucru de obţinut, discernământul, capacitatea de a cunoaşte adevărul ori de a cunoaşte ceea ce serveşte binelui suprem al fiecăruia, se dovedeşte mai uşor accesibil acelora care au făcut ceva paşi în direcţia unei dezvoltări plenare – spirituale, intelectuale, fizice – înaintea anului 2020. Dar, să nu uităm zicala “cei din urmă vor fi cei dintâi”. Un context extraordinar etalează şi oferă imense şanse celui care îşi doreşte adevărul cu adevărat.

Ofertele lunii iunie, printre care Colecţia “David R. Hawkins”, “Sinele: Realitate şi Subiectivitate”, “Letting Go-Calea renunţării” (David R. Hawkins), “Calea Energiei” (Synthia Andrews), “Prezenţa”, cele două volume (Rupert Spira), “Revelaţia soarelui interior” (Giuliana Conforto), “Puterea spirituală a empatiei” (Cyndi Dale), “Universul holografic” (Michael Talbot), “Ce naiba ştim noi, de fapt?” – în aceleaşi condiţii grafice cu originalul în limba engleză, “What the Bleep Do We Know? – pot fi accesate aici:

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath

Vă doresc sănătate, bucurii şi spor, altfel spus iubire, înţelepciune şi voinţă!

Daniela Marin

Din 1 Decembrie #craciun2020

Din 1 Decembrie, alte câteva surprize în site-ul editurii. Am creat categoria Crăciun 2020. Acolo le-am adăpostit. Pentru câteva titluri sunt chiar ultimele exemplare, adică nu vor fi retipărite în viitor. Nu spun care.

Pachetele sunt şi ele “numărate”. 🙂

De mâine, aici:

https://www.edituracarteadaath.ro/craciun2020