Activarea energiei #CaleaEnergiei

Meditaţia, vizualizarea, atenţia şi disciplina: cheile de acces la conştiinţă

          Exerciţiile de meditaţie din această carte activează tipare ale fluxului de energie din corp care stimulează apariţia unor stări specifice de conştiinţă. Energia este dinamică şi interactivă. Aceasta se deplasează prin corp urmând trasee precise (meridiane energetice), este colectată şi transformată în anumiţi centri care pot fi identificaţi (chakre) şi radiază în exterior prin câmpul energetic (aura). Energia, ca vibraţie, străbate toate aceste structuri, creând un mozaic de modele geometrice în permanentă schimbare. Fiecare astfel de model reprezintă o reacţie particulară la un anumit eveniment şi este influenţat de gândurile, sentimentele, atitudinile şi convingerile voastre. Modul în care vă gestionaţi fluxul energiei reflectă calitatea fiinţei voastre, iar calitatea fiinţei voastre atrage spre voi viaţa pe care o trăiţi. Activarea acestor fluxuri de energie vă poate schimba viaţa.

Activarea energiei

Corp-mintea este vehiculul de care dispuneţi pentru a explora oceanul de forţă vitală în interiorul căruia trăim, iar acest vehicul este perfect echipat pentru o astfel de călătorie. Configuraţia fluxului de energie interioară vă determină nivelul de conştientizare, pe când gândurile, atitudinile, emoţiile şi atenţia influenţează configuraţia energiei voastre. Utilizarea activatorilor de energie are efect asupra a două abilităţi importante: activatorii de energie amplifică senzitivitatea energetică şi sporesc capacitatea de interacţiune conştientă la acest nivel.     

Imaginaţi-vă canalele energetice ca pe nişte magistrale cu bretele de ieşire şi căi de acces secundare. Pentru a ajunge într-un loc anume, aveţi mai multe variante de trasee. Energia voastră urmează căi diferite, ca reacţie la stimuli diferiţi. Gândiţi-vă, de exemplu, cum s-ar putea deplasa energia la apariţia unui eveniment nefericit. S-ar putea mobiliza de-a lungul meridianelor rinichilor şi vezicii urinare, pentru a vă asigura un plus de energie fizică. În acelaşi timp, imaginaţi-vă un val de energie pătrunzând în chakra bazală (a rădăcinii) – care vă activează instinctul de supravieţuire – şi inundarea cu energie a chakrei celui de-al treilea ochi – care vă activează percepţia spirituală. Aura voastră ar putea emite un scut de energie protectoare. În toate aceste structuri va fi trimisă cât mai multă forţă vitală, creând astfel o configuraţie a fluxului de energie care să vă asigure supravieţuirea. Dacă aţi putea obţine un instantaneu al energiei voastre din acest moment, aţi observa un tipar de activare foarte clar conturat.          

Acum, haideţi să vedem cum ar putea răspunde energia voastră la un eveniment diferit. Gândiţi-vă că participaţi la o ceremonie importantă, să spunem că vă căsătoriţi. În această situaţie, energia voastră s-ar putea mobiliza de-a lungul meridianului inimii atunci când vă accesaţi sufletul. S-ar activa chakra a doua, cea a energiei sexuale creative şi a pasiunii, precum şi chakra inimii şi chakra coroanei[1]. Aura voastră ar radia, în învelişurile ei exterioare, pe frecvenţa superioară a energiei iubirii. Un instantaneu al acestui tipar energetic ar dezvălui un nivel de activare cu totul diferit de cel din exemplul precedent şi ar corespunde unui nivel de conştienţă cu totul diferit.        

Dacă sunteţi asemenea majorităţii oamenilor, atunci nici voi nu vă daţi seama de deplasarea energiei şi de tiparul pe care-l îmbracă aceasta la un anumit moment dat. Cu toate acestea, energia se deplasează în permanenţă şi, pentru că reacţionează la obiectul vostru de interes emoţional şi mental de moment, tinde să parcurgă acelaşi tipar în mod repetat, asemenea gândurilor voastre. Tot aşa cum gândirea şi aşteptările voastre ajung să se fixeze în anumite tipare, la fel se întâmplă şi cu energia corespunzătoare lor. Cu cât fluxul energiei utilizează mai mult o anumită cale, cu atât aceasta are o probabilitate mai mare de a fi parcursă şi în viitor.

Din moment ce energia este creatoarea realităţii, utilizarea în mod repetat a aceluiaşi tipar are ca efect obţinerea aceluiaşi rezultat în viaţa voastră. Numeroşi oameni, de exemplu, rămân fixaţi pe ideea/tiparul de supravieţuire, chiar şi atunci când nu există nicio ameninţare. Percepând orice situaţie de viaţă ca pe o posibilă ameninţare, energia se aşează în aceeaşi configuraţie şi astfel sunt atrase, de fiecare dată, aceleaşi condiţii de viaţă. Fixarea într-un singur tipar vă poate face să pierdeţi numeroase alte posibilităţi. Exerciţiile de meditaţie din această carte vă ajută să ieşiţi din tiparele stereotipe, reactive şi să accedeţi la nivelurile superioare.


[1] Sahasrara sau „lotusul cu o mie de petale”. (n. tr.)

Fragment din volumul Calea Energiei, Synthia Andrews, N.D.

Featured Image by Ben Johnson from Pixabay 

Sursa puterii #putereversusforta #davidrhawkins

Cunoaşterea tiparelor este Puterea Subtilă.

Puterea Subtilă pune totul în mişcare şi nu are un nume.”

Putere versus forţă, determinanţii ascunşi ai comportamentului uman, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Fragment din Cap.8: Sursa puterii

Obiectul esenţial al investigaţiei noastre este o înţelegere mai degrabă practică decât filosofică ori academică, deşi anumite concluzii filosofice pot fi trase imediat, fie şi dintr-o analiză sumară a forţei, respectiv puterii.

Vom vedea că puterea izvorăşte din semnificaţie. De asemenea, ea este legată de motivaţie şi de principii. Puterea este întotdeauna asociată cu ceea ce sprijină importanţa vieţii înseşi. Ea face apel la ceea ce e nobil în natura umană. Puterea apelează la ceea ce înalţă, înnobilează şi conferă demnitate. Forţa trebuie întotdeauna justificată, în timp ce puterea nu are nevoie de justificări. Forţa este asociată cu parţialul, puterea cu întregul.

Dacă analizăm natura forţei, devine repede evident de ce trebuie aceasta să sfârşească întotdeauna în putere; acest lucru este conform unei legi fundamentale din fizică. Având în vedere că forţa crează întotdeauna contraforţe, efectul său este limitat prin definiţie. Putem spune că forţa este o mişcare. Ea merge de aici până aici, sau încearcă, împotriva curentului şi opoziţiilor, să meargă de aici până acolo. Pe de altă parte, puterea este liniştită. Este asemănătoare unui câmp constant care nu se mişcă. Gravitaţia însăşi, de exemplu, nu acţionează împotriva a nimic. Puterea sa pune în mişcare toate obiectele aflate în câmpul său, dar câmpul gravitaţional însuşi nu se mişcă.

Forţa acţionează întotdeauna împotriva a ceva, în timp ce puterea nu face acest lucru. Forţa e incompletă şi, prin urmare trebuie alimentată cu energie. Puterea e totală şi completă în ea însăşi, neavând nevoie de nimic din afara ei. Nu cere nimic, pentru că nu are nevoie de nimic. Pentru că forţa are un apetit insaţiabil, ea trebuie mereu să consume ceva. Dimpotrivă, puterea energizează, dă elan, oferă şi ajută. Puterea dă viaţă şi energie. Forţa le îndepărtează pe acestea. Observăm că puterea este asociată compasiunii şi ne face să avem un sentiment pozitiv faţă de noi înşine. Forţa este asociată cu judecata şi condamnarea morală şi ne face să avem un sentiment negativ faţă de noi înşine. Forţa crează întotdeauna contraforţe, efectul său este mai curând să polarizeze decât să unifice. Polarizarea implică întotdeauna conflictul, costul său fiind, prin urmare, unul ridicat. Pentru că forţa stimulează polarizarea, ea produce inevitabil o dihotomie a câştigului/pierderii şi, pentru că există întotdeauna cineva care pierde, se crează mereu duşmani. Pusă în mod constant în faţa duşmanilor, forţa reclamă o apărare constantă. Defensiva este însă costisitoare, indiferent dacă în politică, economie sau relaţii internaţionale.

Ce naiba ştim noi, de fapt? – Creierul uman

Câteva lucruri uluitoare despre creierul nostru

􀁺 Creierul este de cel puţin 1000 de ori mai rapid decât cel mai rapid supercomputer din lume.

􀁺 Creierul conţine un număr de neuroni egal cu stelele din Calea Lactee – aproximativ 100 de milioane.

􀁺 Numărul de sinapse din cortexul cerebral este de 60 de trilioane.

􀁺 O bucăţică de creier de mărimea unui grăunte de nisip conţine 100.000 de neuroni şi un miliard de sinapse.

􀁺 Creierul este întotdeauna activ, el nu se opreşte şi nici măcar nu se odihneşte de-a lungul întregii noastre vieţi.

􀁺 Creierul se adaptează continuu de-a lungul vieţii.

Neuroni şi reţele neuronale

Creierul este compus din aproximativ 100 de miliarde de celule nervoase mici, numite neuroni. Fiecare neuron are între 1000 şi 10.000 de sinapse sau locuri în care se conecteză cu alţi neuroni. Aceşti neuroni folosesc conexiunile pentru a forma reţele între ei. Celulele nervoase integrate sau conectate formează ceea ce numim reţele neuronale. Un mod simplu de a ne gândi la aceasta e că fiecare reţea neuronală reprezintă un gând, o amintire, o aptitudine, o informaţie etc.

Cu toate acestea, reţelele neuronale nu sunt izolate. Dimpotrivă, ele sunt toate interconectate şi tocmai această interconectare a lor e cea care construieşte idei, amintiri şi emoţii complexe. De exemplu, reţeaua neurală pentru “măr” nu este o simplă reţea de neuroni. Este o reţea mult mai mare, ce se conectează la alte reţele precum cele pentru “roşu”, “fruct”, “rotund” etc. Această reţea neuronală este, la rândul ei, conectată de multe altele, astfel încât, atunci când vezi un măr, cortexul vizual, care şi el este conectat, acţionează respectiva reţea pentru a-ţi da imaginea unui măr.

Cu toţii avem propria noastră colecţie de experienţe şi aptitudini, reprezentate în reţelele neurale din creier. După cum comentează doctorul Joe Dispenza: “Dacă am crescut într-o familie monoparentală, dacă am copilărit împreună cu alţi copii, dacă am urmat colegiul, care au fost convingerile noastre religioase, unde şi în ce cultură trăim, dacă am fost iubiţi şi încurajaţi în copilărie sau poate abuzaţi fizic – toate acestea formează reţele neurale în creierele noastre”.

Toate aceste experienţe formează din punct de vedere neurologic ţesătura percepţiilor şi a lumii noastre, conform doctorului Dispenza, iar când primim stimuli din partea mediului înconjurător, anumite aspecte ale acestor reţele neurale se activează, generând schimbări chimice în creier.

La rândul lor, aceste schimbări chimice produc reacţii emoţionale, ne colorează percepţiile şi condiţionează răspunsurile noastre faţă de oamenii şi evenimentele care ne alcătuiesc viaţa.

Dacă facem ceva mereu şi mereu, prin simplul fapt al repetiţiei, procesul de învăţare începe să devină simplu şi, prin urmare, automat. Începe să devină familiar. Începe să devină uşor. Începe să devină natural – şi începe să devină subconştient.

Joe Dispenza