Pachetul de bază #kitsupravietuirespirituala

În cutia cu unelte a kit-ului pentru supravieţuire spirituală, condensate în 5 zile, 10 ore de curs şi încă 5 ore de practică, s-au adunat instrumente necesare în parcurgerea căii către adevăr şi eliberare din suferinţă. În fiecare zi va fi transmis un set de instrumente asociat nivelului predat.

Intens şi intensiv, acest workshop, axat pe practică, va fi urmat de (cel puţin) alte 5 întâlniri, în funcţie de disponibilitatea, nevoile şi voinţa participantului.  

Modificările câmpului magnetic, schimbarea polilor, activitatea solară, densitatea câmpului mental colectiv, combinarea frecvenţelor din toate timpurile/palierele, influenţele întregului context asupra corpului uman şi încă multe altele, nu ar trebui să afecteze sensul existenţei şi, mai ales, evoluţia sufletului. Cu cât presiunea este mai mare, cu atât sunt mai mari şi şansele de a traversa iluziile, de a realiza adevărul, de a ajunge în Iubire. De acolo, din Iubire, Viaţa se descoperă de la sine.

https://www.edituracarteadaath.ro/atelier/kit-supravietuire-spirituala

Music: „Sanctuary” by Scott Buckley

Video editor: Daniela Marin

Oare eu îmi creez realitatea sau sunt o frunză-n vânt? #cenaibastimnoidefapt

Niciunul dintre noi nu poate scăpa fără să răspundă cumva întrebării: Oare eu îmi creez realitatea sau sunt o frunză-n vânt? Sunt eu sursa ce determină lucrurile din viaţa mea sau viaţa mea se situează la sfârşitul unui lanţ determinat încă din clipa Big Bang-ului?

Această idee a fost – şi încă este – un concept central al tradiţiilor spirituale, metafizice, oculte şi alchimice. “Precum în cer, aşa şi pe Pământ; precum în interior, aşa şi în exterior” este considerat un mod adevărat şi fundamental de a vedea lumea. Dar, deşi bunul simţ ne spune că noi creăm unele evenimente din viaţa noastră (cum ar fi ce să mâncăm la micul-dejun, cu cine să ne căsătorim, ce maşină să conducem), pare cel puţin deplasat să afirmăm că avem vreo legătură cu creanga ce tocmai cade pe o maşină.

De fapt, conceptul conform căruia ne creăm realitatea (la urma urmei, ea este creată cumva, deoarece există!) comportă un miliard de nuanţe. El generează întrebări precum:

Ce se întâmplă dacă eu creez, şi tu creezi, iar rezultatele sunt diferite?

“Nu voi crea niciodată aşa ceva (completaţi dumneavoastră) în viaţa mea!”

Oare există coincidenţe?

Oare un copil care moare de foame a creat el însuşi această situaţie?

Ce să mai spunem atunci despre dezastrele naturale?

Cine e, de fapt, acel “eu” care creează?

La rândul lor, aceste întrebări se leagă de conceptele de karmă, sine transcendent, rezonanţe de frecvenţă, atitudini, responsabilitate personală, victimizare şi putere.

Dar punctul esenţial este următorul: de ce parte a gardului te afli, potrivit acestor concepte, are cel mai mare impact asupra vieţii pe care o trăieşti.

Cine şi ce creează?

Dr. Wolf continuă: “unul dintre lucrurile pe care le implică crearea realităţilor e următorul: ce se întâmplă atunci când există doi oameni, fiecare creând o realitate diferită; ce se petrece acolo? Ei bine, primul lucru ce trebuie înţeles este că tu îţi creezi într-adevăr propria ta realitate, dar dacă prin tu înţelegi acea persoană egoistă despre care crezi că este conducătorul show-ului propriei tale realităţi, atunci probabil te înşeli. Probabil că acel tu nu e deloc cel care creează realitatea.”

Amit Goswami spune:

“Devine clar că locul de unde aleg să-mi creez propria realitate este conştiinţa, o stare foarte specială şi neobişnuită a fiinţei, în care diferenţa dintre subiect şi obiect dispare. Prin urmare, având în vedere că lucrurile cu privire la această stare nu sunt deloc simple, entuziasmul mişcării New Age faţă de subiect a dispărut rapid. Trebuie să medităm şi să atingem stări non-obişnuite ale conştiinţei înainte de a deveni creatorii propriei noastre realităţi.”

Astfel, conceptul conform căruia “conştiinţa creează realitatea” introduce în discuţie următoarele întrebări: “Ce conştiinţă? Ce nivel al conştiinţei? Cine creează de fapt?”

După dr. Dean Radin există un motiv foarte bun pentru care noi nu manifestăm lucrurile imediat: “Tot ceea ce faci, tot ceea ce gândeşti, toate planurile tale se împrăştie şi afectează Universul. Deşi acest lucru se întâmplă, totuşi celei mai mari părţi a Universului nu-i pasă, şi acesta este şi motivul pentru care micile noastre gânduri individuale nu reuşesc să schimbe imediat Universul după cum vrem noi. Pot să-mi imaginez că dacă lucrurile ar sta aşa, dacă fiecare dintre noi ar fi atât de puternic încât gândurile sale pasagere ar putea ieşi să afecteze Universul, atunci ne-am distruge pe noi înşine aproape instantaneu.”

Fragment din Cap.10, Conştiinţa creează realitatea din volumul Ce naiba ştim noi, de fapt? – William Arntz, Betsy Chasse, Mark Vicente

Cine decide #descoperireaprezenteiluidumnezeu

Evenimentele lumii declanşează răspunsuri bazate pe percepţii. Este o mare scenă de teatru care invită să se manifeste expresii ale percepţiilor, iluziilor şi proiecţii ale poziţionalităţilor. Un individ poate fie să oprească televizorul şi să evite să-l mai utilizeze, fie să-l privească ca pe un important instrument de învăţare.

Evenimentele panoramice din lumea întreagă se desfăşoară şi reprezintă multitudinea expresiilor egoului uman; astfel, televiziunea este consola sa supremă de joc. Percepţia ar putea considera această reflecţie a vieţii egoului uman drept absurdă, tragică ori amuzantă. Poate fi văzută ca fiind tristă, patetică, captivantă, emoţionantă, provocatoare sau chiar ridicolă. Aşa cum se spune la programul de ştiri al televiziunii, „Tu decizi”.

Întrebarea importantă care se pune este „Cine este adevăratul „tu” care decide?” Aceasta este întrebarea la care trebuie să răspundă aspirantul spiritual. „Tu” este pus în faţa unor opţiuni multiple şi o poate alege pe oricare dintre ele. Prin urmare, lumea este caleidoscopică/tragi-comică/de o grijă maternă/absurdă/crudă/atrăgătoare/urâtă/vrednică de dispreţ/deplorabilă, niciuna dintre acestea sau doar o iluzie trecătoare. Lumea este alegorică.

Avantajul spiritual al vieţii moderne este faptul că experienţele de viaţă sunt accelerate prin mijlocirea mass-media. Într-un interval foarte scurt de timp, individul poate asista la ceea ce s-ar fi petrecut pe durata a mai multor vieţi în epocile trecute când, de exemplu, o întreagă viaţă se poate limita doar la o experienţă care să ocupe un spaţiu redus şi un rol limitat, precum aceea de a fi păstor de oi sau potcovar într-un sat. Acum ni se prezintă succesiv numeroase vieţi, perspective, circumstanţe şi împrejurări, de la crime groteşti la încoronări, ipostaze domestice, războaie de proporţii şi catastrofe mondiale.

A se bucura de avantajul expunerii televizate a egoului uman sau ignorarea acestuia şi pătrunderea în interior sunt opţiuni la fel de folositoare, pentru că intenţia individului este aceea care decide urmările. Oricare dintre acestea necesită compasiune faţă de sine şi faţă de ceilalţi. O anumită doză de suferinţă este impersonală, fiind consecinţa aspectului fizic de a ne fi născut în formă umană. Astfel, Buddha şi-a îndemnat discipolii să transceadă egoul pentru a evita renaşterile, maladiile, sărăcia, îmbătrânirea şi moartea. Lumea şi tot ce se află în ea este trecător, motiv pentru care agăţarea de ea provoacă suferinţă. De aceea, a subliniat el valoarea detaşării.

Fragment din Cap.10, Spiritualitatea şi lumea

Descoperirea Prezenţei lui Dumnezeu, non-dualiatea devoţională de David R.Hawkins, M.D., Ph.D.