Rezumatul Principiilor Esenţiale ale Ştiinţei Conştiinţei

din cartea Adevăr versus falsitate – cum le putem diferenţia – David R. Hawkins (pag.45)

1. Conştiinţa este câmpul energetic lipsit de formă, invizibil, cu o dimensiune şi un potenţial indefinite; e substratul oricărei existenţe, independentă de timp, spaţiu sau locaţie, dar în acelaşi timp atotinclusivă şi atotprezentă.

2. Deoarece câmpul conştiinţei cuprinde întreaga existenţă dincolo de orice limită, dimensiune sau timp, el înregistrează toate evenimentele, indiferent cât de minuscule par, chiar şi un gând trecător.

3. Pentru că înregistrarea tuturor evenimentelor are loc în afara timpului sau spaţiului, acestea sunt accesibile perpetuu datorită unei calităţi unice ce caracterizează însuşi câmpul energetic al conştiinţei.

4. Conştiinţa este substratul ireductibil al capacităţii omeneşti de a şti, a experimenta, a percepe sau a observa, este esenţa capacităţii de a conştientiza.

5. Câmpul conştiinţei există independent de omenire fiind totuşi inclus în aceasta. Ea este substratul ireductibil, Absolutul, în comparaţie cu care tot ceea ce există este relativ.

6. Conştiinţa reprezintă un câmp cu o putere şi un potenţial infinite, din care manifestarea universului în forma Creaţiei apare ca un proces continuu, permanent.

7. Întregul univers, atât cel cunoscut cât şi cel necunoscut, există independent de descrierea umană şi este eminamente un câmp unificat şi total, în cadrul căruia se află diferite niveluri de frecvenţe vibraţionale, care apar sub forma universului observabil. Ca şi în domeniul fizic, cu cât frecvenţa energiei vibraţionale este mai mare, cu atât şi puterea sa creşte.

8. Câmpul energetic vibraţional, universal şi atotcuprinzător, este omniprezent şi, în consecinţă omniscient şi atotputernic. Prezenţa câmpului conştiinţei este cunoscută de toate fiinţele sensibile care îl resimt sub forma conştienţei subiective a existenţei însăşi. Astfel, conştienţa prezenţei conştiinţei ca substrat al existenţei reprezintă realitatea subiectivă primordială pentru întreaga experienţă umană posibilă.

9. Nivelurile conştiinţei sunt identificabile prin utilizarea unei calităţi simple a conştiinţei însăşi, iar omniscienţa conştiinţei recunoaşte şi răspunde oricărui lucru care are existenţă (şi este adevărat în virtutea acestei existenţe). Astfel, conştiinţa, asemenea unei oglinzi, reflectă realitatea în mod impersonal, nefiind impresionată sau afectată de acest proces. În consecinţă, conştiinţa nu „face“ nimic, ci, asemenea gravitaţiei, oferă contextul în care potenţialitatea face trecerea de la lipsa formei la formă, de la ne-experimentat la experimentat.

10. Comparabil cu legile conservării energiei sau materiei, legea conservării vieţii are întâietate. Viaţa însăşi nu este susceptibilă de a fi distrusă, ci poate doar să-şi schimbe forma prin trecerea la o frecvenţă diferită (cum ar fi, în experienţa umană, „etericul“, „spiritualul“ sau alte domenii energetice descrise de-a lungul timpului).

Având în vedere că tot ceea ce există reprezintă un nivel de vibraţie energetică, poate fi construită o scală a conştiinţei, un instrument coerent şi cu valoare pragmatică. O scală logaritmică a conştiinţei de la 1 la 1.000, care începe la numărul „1“ (simpla existenţă a vieţii) şi continuă până la 1.000 (cel mai înalt nivel de conştiinţă la care umanitatea a ajuns vreodată), este suficientă pentru a include toate categoriile de frecvenţă ale conştiinţei umane. Se poate demonstra că o atare scală transmite un grad înalt de informaţie şi are o mare valoare practică şi teoretică în înţelegerea umanităţii, a problemei divinităţii şi a universului.

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/david-r-hawkins-adevar-versus-falsitate

Featured Image by 【中文ID】愚木混株 【Instagram】cdd20 from Pixabay

„totul în univers este o parte a unui continuum” – David Bohm

Fragment din Universul holografic – Michael Talbot

Unitatea nedivizată a tuturor lucrurilor

Ceea ce pune cel mai mult mintea în încurcătură este concepţia avansată a lui Bohm despre totalitate. Deoarece totul în cosmos este făcut din ţesătura holografică, fără cusături, a ordinii implicite, el crede că a vedea universul ca fiind compus din „părţi“, este la fel de lipsit de sens ca şi a vedea diferitele jeturi ale unei fântâni ca separate de apa din care acestea curg. Un electron nu este o “particulă elementară”. Este doar un nume dat unui anumit aspect al holomişcării. Divizarea realităţii în părţi şi apoi denumirea acestora este întotdeauna arbitrară, este un produs al unei convenţii, pentru că particulele subatomice, ca şi orice altceva în univers, nu sunt mai separate una de alta decât diferitele modele ale unui covor înflorat.

Aceasta este o sugestie profundă. În teoria generală a relativităţii, Einstein a uimit lumea când a spus că spaţiul şi timpul nu sunt entităţi separate, ci sunt legate şi sunt parte a unui întreg mai larg, pe care l-a numit continuum spaţiu-timp. Bohm preia această idee şi o duce un pas uriaş înainte. El spune că totul în univers este o parte a unui continuum. În ciuda separării aparente a lucrurilor la nivel explicit, fiecare lucru este o extensie fără urmă de îmbinare, fără cusătură a altui lucru şi, în cele din urmă, chiar ordinea implicită şi cea explicită se contopesc una în alta.

Gândiţi-vă un moment la acest lucru. Priviţi-vă mâna. Acum priviţi lumina care vine de la lampa de lângă dumneavoastră. Şi la câinele care se odihneşte la picioarele dumneavoastră. Nu sunteţi doar făcuţi din aceleaşi lucruri. Sunteţi acelaşi lucru. Un singur lucru. Întreg, neîntrerupt. Un ceva enorm care şi-a extins nenumăratele braţe şi apendice în toate obiectele aparente, atomi, oceane agitate, stele licărind în cosmos.