Iulie, să ne răcorim citind

“Letting Go-Calea renunţării”, David R. Hawkins, a ieşit din tipar în luna iulie, 2014

“Descoperirea Prezenţei lui Dumnezeu”, David R. Hawkins, tot în iulie, dar 2009.

 “La capătul şoaptelor”, Mihai Cotea, a avut lansarea online în 7 iulie 2020. 

Un motiv în plus pentru a le ataşa preţul cel mai mic.

“Călătoria sufletelor” şi “Destinul sufletelor” au ieşit din tipar în 27 februarie 2004. Nu era răcoare, ci frig. Colecţia de autor, Colecţia “Michael Newton”, care conţine şi cea de-a treia carte publicată de faimosul hipnoterapeut, “Viaţa dintre vieţi”, deschide larg fereastra minţii, oferindu-i imaginea continuumului  vieţii “în cer şi pe pământ”. Scepticul psiholog Michael Newton nu avea cum să bănuiască amploarea descoperirii sale petrecută în timpul unei sesiuni de hipnoterapie, nici că avea să dezvolte o metodă şi o şcoală sau că avea să lucreze cu zeci de mii de subiecţi, să cerceteze spaţiul dintre punctualele vieţi terestre. Cărţile transmit cunoaşterea prin experienţa directă a subiecţilor, dezvăluie paradigma de dincolo de moartea corpului fizic, astfel aduc alinare celor rămaşi să plângă dispariţia celor dragi. 

 Şi deoarece costul expedierii este suportat de editură în orice anotimp pentru această colecţie, precum şi pentru Colecţia “David R. Hawkins”, se răcoresc puţin şi preţurile lor. 

Marele fizician David Bohm afirma că totul în univers este o parte a unui continuum”. Iar cartea “Universul holografic”, Michael Talbot aduce, capitol după capitol, dovezi chiar practice în acest sens.  “Ceea ce pune cel mai mult mintea în încurcătură este concepţia avansată a lui Bohm despre totalitate. Deoarece totul în cosmos este făcut din ţesătura holografică, fără cusături, a ordinii implicite, el crede că a vedea universul ca fiind compus din „părţi“, este la fel de lipsit de sens ca şi a vedea diferitele jeturi ale unei fântâni ca separate de apa din care acestea curg.”

Afirmaţia “Universul este holografic” este adevărată conform măsurătorilor realizate de echipa doctorului David R. Hawkins. “În realitate, avem de-a face cu un univers holografic. Fiecare punct de vedere reflectă o poziţie definită prin nivelul unic de conştiinţă al privitorului. Dacă eşti de această parte a hologramei, percepţia ta nu va fi deloc asemănătoare cu a aceluia care stă pe partea cealaltă.” – “Putere versus forţă”, David R. Hawkins. 

Teoria universului holografic a fost măsurată la valoarea de 395 (“Adevăr versus falsitate”, David R. Hawkins). Fiecare cuvânt şi fiecare gând are propria sa energie, măsurabilă, astfel că influenţează realitatea. “Tot ceea ce există este întreţesut într-un dans holografic în care fiecare element le influenţează pe toate celelalte, dar nu le cauzează.” (“Ochiul Sinelui-de care nimic nu se poate ascunde”, David R. Hawkins)

Preţurile acestor cărţi s-au răcorit puţin sau puţin mai mult. Pe lângă acestea, mai sunt şi altele din secţiunea “Ştiinţă şi Spiritualitate”. De asemenea, în secţiunile “Terapii pentru minte, inimă şi trup” şi “Noua Paradigmă” sunt preţuri reduse.

Dar, în catalogul editurii există şi îşi doreşte să crească şi secţiunea de beletristică. Cele trei cărţi publicate “în pandemie”, începând cu cea menţionată la începutul articolului, romanul “La capătul şoaptelor” de Mihai Cotea, “Volumul 3” al seriei NOI în secolul XXI, alcătuit de Teodora şi Antonia Isdrailă, precum şi recent lansatul volum de memorii al chitaristului, compozitorului, orchestratorului, inginerului de sunet şi mixaje Adrian Ordean, “După ani şi ani – povestiri din spatele scenei”,  beneficiază şi acestea de briza celui mai mic preţ. Alături de acestea, scumpele la tipar şi nepreţuitele ca valoare cărţi scrise de Ioan Gyuri Pascu, “Viaţă Adevăr Lumină”, “Clovnul de caro”, “Aventurile lui Chilli Ramirez”.

Puteţi descoperi toate reducerile lunii iulie în secţiunea Oferte-Reduceri din site-ul editurii:

Oferte-Reduceri

Şi, nu uitaţi, la comenzile cu o valoare egală sau mai mare de 120 lei, transportul este suportat de editură, aşa cum sunt exprimate condiţiile în secţiunea “Livrare”.

Iulie frumos, vă doresc!

Daniela Marin

Înotând în Marea Schimbării #iunie #reduceri

  Înotând în Marea Schimbării, apărută ca de niciunde, de parcă s-ar fi revărsat toate ploile în valea Pământului într-o singură zi, avem nevoie de rezistenţă fizică, de transformări mari ale performanţelor corpului. De mai bine de cinci decenii, sportivii se antrenează şi în săli virtuale, astfel dovedindu-se că ceea ce mintea crede – acţiunea “imaginată” şi virtuală – determină comenzi pe care creierul şi întregul sistem nervos le transferă în tot corpul, inclusiv în sistemul muscular. Cele două realităţi paralele – prezenţa corpului aşezat într-un scaun, conectat la diverse aparate şi prezenţa sa imaginată pe o pistă de alergare – se suprapun cu succes pentru cei mai mulţi sportivi. Pentru o minte cu abilităţi avansate de imaginare, rememorarea senzaţiilor avute pe o pistă reală, cum ar fi adierea aerului, mirosul pistei, întreaga colecţie de informaţii adunate prin aparatele de recepţie ale simţurilor fizice, toate aceste produse ale percepţiei formatoare de realitate se aliniază cu uşurinţă, fuzionând într-una singură.

Încă din anii ’70 există clinici şi spitale care aplică verificarea kinesiologică pentru a afla care este cel mai bun tratament pentru fiecare corp în parte. Poate că boala are o singură denumire, dar felul în care se manifestă fiecare corp este diferit. Se foloseşte această metodă în multe alte domenii, în ultima vreme fiind din ce în ce mai frecvent întânită în demonstrarea efectelor medicinii energetice şi chiar a unor tehnici şi tratamente din sfera psiho-emoţională.

Noua lume în care am păşit irevocabil odată cu anul 2020 solicită fiecăruia după cum s-a pregătit anterior. Unora imense schimbări, altora schimbări mai mici, şi acesta e doar începutul. “Normalitatea” este în curs de redefinire şi va rămâne astfel probabil încă mulţi ani.

Sunt absolut necesare transformări ale gândirii şi ale trăirilor emoţionale, mai corect spus ale răspunsului la modificările chimice, hormonale, psihice din mediul intern, ale răspunsului fiecărui corp/sistem aflat sub impulsurile forţelelor mediului înconjurător. Intern şi extern, mecanismul vieţii umane este intrinsec arondat unui proces evident al evoluţiei căreia îi face faţă sau nu, astfel explicându-se şi “selecţia naturală”.  Există totuşi ceva care transcende percepţiile, convingerile şi reacţiile omului închis între marginile dualităţii. Unii îi spun suflet, alţii îi spun spirit, alţii conştiinţă. Convingerea în existenţa acestei “supravieţuitoare eterne” este o alegere individuală, chiar dacă putem arunca întotdeauna vina pe “moştenirile transgeneraţionale”, pe karma sau pe mediul în care ne-am format. Dacă această convingere-credinţă ne serveşte întrucâtva binelui suprem, atunci este cazul să-i acordăm o mai mare atenţie. Dacă nu avem o asemenea credinţă şi nu ne interesează reala identitate, motivul existenţei “necerute” în această lume, acum, atunci este cazul să ne orientăm toate aptitudinile către o supravieţuire cât mai confortabilă, deschizând larg dar cu mare atenţie gândirea, accesând logica în primul rând.

Evoluţia corpului uman este dependentă nu doar de adaptarea la realitatea fizico-materială-socială înconjurătoare, dar mai ales de capacitatea de a-şi schimba modul de percepţie şi, implicit, de reacţie, de a găsi acele noi convingeri, acel nou set de gânduri-comenzi prin care să stimuleze activarea acelor informaţii din potenţialul său, pe acelea care să-i sprijine mai mult decât supravieţuirea. Potenţialul este perfect, “după chipul şi asemănarea” creatorului, creaţiei sau, pur şi simplu, prin sine însuşi. Sau… omul se poate elibera din închisoarea convingerilor, poate renunţa la tot ceea ce îl limitează, chiar poate fi fericit.

Incapacitatea sau încăpăţânarea de a rămâne ancoraţi într-o anumită perspectivă, înfăşuraţi de stâlpii principiilor care s-au prăbuşit sau sunt în curs de prăbuşire, nu serveşte nici supravieţuirii, nici evoluţiei. Cel mai dificil lucru de obţinut, discernământul, capacitatea de a cunoaşte adevărul ori de a cunoaşte ceea ce serveşte binelui suprem al fiecăruia, se dovedeşte mai uşor accesibil acelora care au făcut ceva paşi în direcţia unei dezvoltări plenare – spirituale, intelectuale, fizice – înaintea anului 2020. Dar, să nu uităm zicala “cei din urmă vor fi cei dintâi”. Un context extraordinar etalează şi oferă imense şanse celui care îşi doreşte adevărul cu adevărat.

Ofertele lunii iunie, printre care Colecţia “David R. Hawkins”, “Sinele: Realitate şi Subiectivitate”, “Letting Go-Calea renunţării” (David R. Hawkins), “Calea Energiei” (Synthia Andrews), “Prezenţa”, cele două volume (Rupert Spira), “Revelaţia soarelui interior” (Giuliana Conforto), “Puterea spirituală a empatiei” (Cyndi Dale), “Universul holografic” (Michael Talbot), “Ce naiba ştim noi, de fapt?” – în aceleaşi condiţii grafice cu originalul în limba engleză, “What the Bleep Do We Know? – pot fi accesate aici:

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath

Vă doresc sănătate, bucurii şi spor, altfel spus iubire, înţelepciune şi voinţă!

Daniela Marin

Desăvârşirea #davidrhawkins #sinele

Pe măsură ce observaţia se deplasează prin nivelurile conştiinţei, se rafinează şi sentimentul „Sinelui“, precum şi definiţia acestuia. Cea mai simplă tranziţie rezidă în înţelegerea faptului că noi nu suntem focalizarea sau conţinutul minţii, ci experimentatorul/martorul/observatorul, care e neschimbător. Cu toate că povestea vieţii se schimbă, există întotdeauna un aspect al conştiinţei care priveşte continuu şi experimentează la un nivel relativ diferit. Sentimentul „Sinelui“ se deplasează progresiv de la conţinut la context.

Să recapitulăm paşii iniţiali: mintea observă un subiect de interes, care se constituie sub formă de gând, imagine, concept, etc. Acestea sunt înregistrate în conştiinţă şi apoi declanşează câmpul proceselor memoriei şi al răspunsurilor emoţionale. Se poate observa că memoria este umplută în zonele sale de stocare în funcţie de sentimentele şi judecăţile precedente, cum ar fi bine/rău, plăcere/durere etc. Înregistrarea declanşează emoţii asociate, care sunt experimentate la nivelul observatorului/experimentatorului. Prin această poziţionare a observatorului, se va descoperi că sentimentul Sinelui este identificabil în forma unei calităţi impersonale care funcţionează automat, pur şi simplu, pentru a „experimenta“. Deplasarea identităţii către acest experimentator interior dovedeşte că acesta funcţionează automat, indiferent care anume ar putea fi conţinutul vieţii.

Următorul pas (unul simplu) este acela de a observa că sursa experimentării rezidă într-un câmp numit conştienţă, care precede abilitatea de a experimenta. Dacă această conştienţă este pierdută (ca în cazul somnului sau anesteziei) sau, din punct de vedere medical („a deveni inconştient“), nu mai funcţionează nici unul dintre câmpurile mai joase. În lipsa conştienţei martorului/experimentatorului, nu există decât amnezie, vid şi uitare.

Următorul pas este unul mai subtil, în sensul că observatorul/martorul ştie dacă este prezentă sau nu această conştienţă. La nivelul conştienţei, actul gândirii este înlocuit de actul cunoaşterii observatorului/martorului, în calitate de funcţie impersonală a conştiinţei. Aceste facultăţi apar ca funcţie a propriei lor esenţe şi nu a unui sine personal.

Următorul pas este încă şi mai subtil. Este important de remarcat faptul că întotdeauna este prezentă Lumina Conştiinţei, câmpul total în care conştienţa este posibilă.

Ultimul şi cel mai subtil pas dintre toate constă în revelaţia Sinelui ca Sursă absolută a Conştiinţei. Apoi Sinele străluceşte şi îşi revelează esenţa ca manifestare a Divinităţii care, la rândul ei, se prezintă ca emanaţie a Dumnezeirii–Nemanifestatului –Sursei anonime, infinite, supreme şi absolute, care constituie contextul infinit şi, prin urmare, potenţialitatea şi puterea infinită.

Sursa Creaţiei este evidentă ca manifestare a lui Dumnezeu în calitate de Creator, din care se naşte Lumina Conştiinţei ca Sursă a vieţii.

Sentimentul Sinelui rezidă într-o identificare şi o cunoaştere că acestea sunt calităţile Prezenţei interioare care facilitează capacitatea de a cunoaşte sinele ca Sine. Dezvelit de orice înşelăciuni sau pretexte, sentimentul interior al „sinelui“ se cunoaşte pe sine, pur şi simplu, fără nici un conţinut.

În starea de Unicitate, nu există nici o separare între Prezenţă şi Sine, iar sinele dispare pe măsură ce lumina înlocuieşte întunericul. În centrul Sursei sale, sentimenul „sinelui“ este una cu întreaga existenţă.

Adevărul este revelat din interior ca o certitudine absolută, deoarece această certitudine este înnăscută Prezenţei. Este subiectiv în mod radical, deoarece constituie însăşi sursa şi nucleul primar al cunoaşterii absolute. Nu are conţinut, deoarece nu există nimic care să necesite a fi cunoscut din moment ce Realitatea este Tot Ceea Ce Există. Prin urmare, este total liniştit şi lipsit de imagini, cuvinte sau concepte.

În totalitatea sa, extrema absolută a subiectivităţii pure este cea care obliterează orice funcţionare mentală. Nici un concept nu este posibil în Lumina infinită a gloriei lui Dumnezeu. Este o profundă pace, siguranţă şi un sentiment de acasă. Desăvârşirea este finalizată. Nu a mai rămas nici un freamăt sau mişcare, pentru că toate au fost dizolvate în bunătatea infinită care este înnăscută esenţei Prezenţei. Pentru contextul infinit, din care se naşte întreaga Creaţie, multitudinea universurilor este doar un gând pasager, atât de mic încât poate fi echivalent cu un grăunte de-abia observabil.

Desăvârşirea radiază ca Perfecţiune şi Frumuseţe de la Divinitatea atotprezentă care este sursa infinită a existenţei. Istoria şi timpul sunt produse ale eului. În sfera Absolutului, nu există nimic de înregistrat.

Fragment din Cap.17 – Sinele: Realitate şi subiectivitate, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.