Vălul ce acoperă pacea şi fericirea #RupertSpira

Toate obiectele corpului, minţii şi lumii – ceea ce înseamnă toate gândurile, sentimentele, senzaţiile şi percepţiile – apar în mod egal înăuntrul Sinelui nostru, Prezenţa Conştientă. Totuşi, gândul identifică sinele cu corpul şi mintea, şi, ca urmare, lumea este proiectată în afară, undeva la distanţă de noi, de Sinele nostru, astfel că acesta devine considerat a exista <înăuntru>.

Adevăratul nostru Sine, Prezenţa Conştientă, care umple întreaga Experienţă în mod egal, pare, datorită acestui gând, să traverseze doar corpul şi mintea, astfel devenind un <eu, corpul şi mintea>, cu toate că, în realitate, nici nu există. Această credinţă determină apariţia unei noi entităţi, a unui nou <eu> ce pare că trăieşte înăuntrul corpului. Rezultatul acestei identificări exclusive a Sinelui cu corpul şi mintea, calităţile inerente ale Sinelui sunt schimbate cu calităţi caracteristice unui obiect limitat. Natura Sinelui nostru – deschisă, goală, spaţioasă, luminoasă, mereu prezentă, indestructibilă – este eclipsată de această asociere exclusivă, iar noi părem a ne experimenta ca fiind limitaţi, fragmentaţi, contractaţi, supuşi naşterii, schimbării şi morţii. Această asociere dă naştere acelui sine pe care începem să-l luăm în considerare, o entitate fizică şi mentală ce locuieşte în interiorul unui corp. Ca rezultat, acum ne gândim şi ne simţim pe noi ca fiind undeva în interior, un sine separat care nu se mai simte a fi una cu toate experienţele, ci se simte mai degrabă într-o legătură intimă doar cu un corp, o minte, fără de legătură cu altele şi cu lumea.

Ceea ce era intrinsec naturii reale a Sinelui, pacea, fericirea şi iubirea, sunt obturate, sunt ascunse sub un văl de această asociere exclusivă. Sinele separat şi interior ce rezultă dintr-o asemenea credinţă este, prin urmare, golit de aceste calităţi. Din acest motiv el, care este, de fapt, un sine imaginar, se va afla mereu în căutarea păcii şi a fericirii undeva în lumea exterioară, deoarece pacea şi fericirea par că lipsesc.

Fragment din Prezenţa –arta păcii şi a fericirii – volumul 1, Rupert Spira

Tot ce este cuprins în interiorul acestui contur imaginar este considerat a fi „eu”- Rupert Spira

PREZENŢA – INTIMITATEA EXPERIENŢEI (volumul 2) – Rupert Spira  

În mod obişnuit, credem că pielea constituie recipientul tuturor senzaţiilor corporale. Cu toate acestea, senzaţiile corporale nu sunt găzduite în perimetrul ocupat de pielea noastră. Pielea nu este, de fapt, decât încă o senzaţie, iar o senzaţie nu-şi face apariţia în interiorul unei altei senzaţii. Toate senzaţiile apar în Sinele nostru, în Prezenţa Conştientă.

În mod obişnuit, considerăm că „eu” sunt învelişul care găzduieşte toate senzaţiile corporale. Acest „eu”, însă, constituie numai un contur imaginar alcătuit din gândire, care este atras în jurul unui mănunchi de senzaţii.

Tot ce este cuprins în interiorul acestui contur imaginar este considerat a fi „eu”, iar tot ce există în exteriorul acestuia devine „non-eu”, ceea ce este doar un alt nume dat obiectelor, celorlalţi şi lumii.

Dar cum aş putea fi „eu” acest contur, acest gând? „Eu” nu sunt un gând, nu sunt o senzaţie. „Eu”sunt acela căruia îi apar sau în care apar gândurile şi senzaţiile.

Sinele interior separat şi obiectul exterior separat, ceilalţi sau lumea – sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Moneda o constituie ignoranţa – ignorarea adevăratei naturi a Experienţei.

Cu acest gând anume, Sinele nostru, Prezenţa Conştientă este, în aparenţă, identificat cu şi limitat la un mănunchi de senzaţii.

Prezenţa Conştientă pare, drept consecinţă, să-şi asume însuşirile trupului, respectiv aceasta apare ca fiind limitată, localizată şi separată. Astfel pare să ia naştere un „eu” separat. Totuşi, acest contur este inexistent ca experienţă concretă. El este alcătuit numai din gândire. Încercaţi să identificaţi acest contur cu experienţa curentă. Unde, în experienţa de faţă, se află linia dintre această senzaţie corporală şi acea percepere a lumii? Este ea alcătuită din altceva decât din gândirea care o gândeşte? Şi chiar dacă reuşim să identificăm ceva care pare să corespundă unei asemenea linii separatoare, nu este aceasta doar încă o apariţie în cadrul Prezenţei?

Odată ce această investigare a Experienţei a fost dusă la bun sfârşit, convingerea că am fi un trup este iremediabil afectată, dacă nu chiar distrusă imediat cu desăvârşire. Senzaţia de a fi un trup este, însă, şi mai dăunătoare şi se păstrează în pofida faptului că noi am înţeles opusul.

Dacă, însă, vom continua să revenim la această investigare a Experienţei, ne va deveni din ce în ce mai limpede că suntem însăşi Prezenţa Conştientă şi că aceasta nu se identifică în niciun fel cu un trup şi că nu are nici limitare, nici localizare inerente.

Odată ce investigaţia anterioară s-a finalizat cu această înţelegere, nu mai este nimic altceva de făcut. Rămânem această Prezenţă Conştientă, iar mintea, trupul şi lumea sunt treptat şi cu uşurinţă realiniate la aceasta, deşi am putea coopera şi noi la această realiniere.

De fapt, am fost dintotdeauna această Prezenţă Conştientă, chiar dacă ne consideram şi simţeam că suntem altfel. Acum, însă, acceptăm şi cunoaştem acest lucru.   Când vom simţi că uităm ceea ce suntem cu adevărat, nu trebuie decât să revenim asupra acestei investigaţii şi să restabilim noi înşine adevărul în această chestiune, prin înţelegere experienţială. Aceasta ne va aduce, firesc şi spontan, înapoi la acceptarea noastră, în mod conştient, ca Prezenţă Conştientă.

Odată cu trecerea timpului, straturi din ce în ce mai profunde de cunoaştere vor fi supuse şi „colonizate” de această înţelegere experienţială, devenind ulterior ca impregnate, saturate de pacea, fericirea şi iubirea inerente Prezenţei Conştiente.

De fapt, întreaga Experienţă este întotdeauna impregnată şi saturată de Prezenţă, cu ştiinţa sau fără de ştiinţa noastră, numai că acum ştim acest lucru şi îl simţim ca atare.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-colectii-reduceri-editura-cartea-daath/rupert-spira-prezenta-vol-I-si-II-cartea-daath