Cu 7 din Purtătorul de cuvinte, Ioan Gyuri Pascu #poeme

Atelier

Când scriu un cântec

pentru tine,

îmi pare că ieşi din notele lui

ca o ploaie de culori

dansând Ritualul Armonic al Contopirii.

Şi cântecul meu te cuprinde.

E o performanţă.

Închipuie-ţi,

e ca şi cum ai îmbrăţişa

lumea fără de contur a unei picturi impresioniste!

(pagina 37)

Rugă

Un suflet alb şi pur se ridică la cer

şi spuse:

„Doamne, de prea mult nu-ţi cer,

Aş vrea să fiu în continuare de folos

Omului de jos.

Să-i fiu alinare

Când nădejde nu mai are

Când e pierdut şi-mpovărat

Când Ceru-i pare-ntunecat

Şi să Te vadă îi e greu!”

Atuncea Bunul Dumnezeu

Îl făcu curcubeu!

(Pagina 47)

Tare-mi mai place

Tare-mi mai place vara

Cu soarele proţăpit pe cer, dimineaţa

Când valurile mării

Către plajă ne cheamă din nou

Îmi place că de brânză şi roşii

E plină acum, iar, piaţa

Şi-mi plac ochii mijiţi

Ai fetelor ce ies de la metrou.

Tare-mi mai place vara

Pâraiele limpezi cum cântă

Şi-n nopţile senine

Câte-n lună şi-n stele îmi place să visez

S-ascult, în zori,

Mii de păsări

În glas ne-nţeles cum îmi cuvântă

Şi-mi place bluza ta finuţă

Împletită în bob de orez!

Îmi place aurora

Şi-mi place Cesaria Evora

Îmi place viaţa ca dans

Şi cu tine mereu s-o dansez!

(Pagina 77)