Pe parcursul acestei cărţi am explorat interacţiunea dintre minte şi materie. Am descoperit manifestarea unei legături telepatice între artizanii cercurilor în lanuri şi pasionaţii de acest fenomen şi am sugerat existenţa unei legături invizibile între oameni. Avansăm ideea că fiecare dintre noi este acordat la o forţă orchestratoare care dirijează sincronicităţile ce ne călăuzesc. S-ar putea să aveţi impresia că asocierile pe care vi le propunem sunt speculative în cea mai mare măsură şi depăşesc sfera realităţii. Armata SUA, însă, nu gândeşte la fel; ea recunoaşte că mintea este una dintre cele mai importante arme de luptă. Printre metodele de folosire a acesteia se numără controlul mental şi utilizarea minţii ca armă. De fapt, singura parte a speculaţiei noastre care încă nu a fost explorată de specialiştii din domeniul militar este cea referitoare la o inteligenţă a-tot-orchestratoare. Consecinţele, în acest caz, sunt extraordinare.

Controlul mental acoperă un spectru larg de acţiuni. Prima şi cea mai evidentă este manipularea minţii cetăţenilor cu ajutorul propagandei. Toate ţările sunt implicate în propagandă – care vizează atât proprii cetăţeni, cât şi inamicul. Dacă este indusă convingerea că un stat este mai puternic decât este în realitate, controlul este mai uşor de exercitat. În societatea actuală, guvernul dispune de o mare diversitate de instrumente pentru manipularea opiniei publice. Mass-media şi reţelele sociale oferă acces la aproape oricare locuitor al planetei. Facebook, Twitter, email-ul personal – toate sunt filtrate şi analizate în vederea conturării psihologiei unei naţiuni. Departamentul de Apărare al SUA (DOD) recunoaşte fără probleme că dezvoltă algoritmi pentru programele de calculator care să extragă informaţii din reţelele sociale pentru a înţelege „dinamica grupurilor şi a estima tendinţe”.(1) La acestea se adaugă faptul că Edward Snowden, cel care a făcut publice informaţii confidenţiale, a prevenit lumea că Agenţia Naţională de Securitate (NSA) supraveghează email-urile şi apelurile telefonice de pe întreg teritoriul SUA, practică negată de oficialităţi înaintea acestor dezvăluiri.

Psihologia face cunoscută utilizarea emoţiei în manipularea mentală, emoţiile puternice oferind o cale de acces la psihic. Orice mesaj pe care un guvern ar dori să-l comunice intenţionând ca acesta să fie implantat în gestaltul naţional, poate fi indus prin intermediul undelor energiei emoţionale. Este o tehnică încercată şi verificată: se recurge la un eveniment care generează emoţii puternice după care se inserează un apel mobilizator la acţiune. Succesul manipulării este garantat atunci când cetăţenii unei naţiuni se unesc într-o exaltare de grup. Fie că este un om neînsemnat, fie că este un învingător, toţi indivizii au nevoie să creadă în superioritatea culturii lor şi a convingerilor pe care le nutresc. În consecinţă, propaganda începe de timpuriu şi se împleteşte cu sentimentul identităţii naţionale.

Acestea nu sunt decât modalităţi minore ale utilizării minţii în scop de război, şi nu constituie în niciun caz limitele metodelor prin care aceasta poate fi  influenţată. Încă de prin anii 1980, lt. col. John Alexander a publicat în articol în care pleda în favoarea introducerii percepţiei extrasenzoriale (ESP), telepatiei şi utilizării puterii minţii asupra materiei (psihokineziei) în scopuri militare. De fapt, articolul său era, practic, o recunoaştere a ceea ce se desfăşura deja în cadrul unui departament al Operaţiunilor Speciale numit Operaţiuni Psihologice sau PsyOps. În momentul apariţiei articolului lui John Alexander, în programele din cadrul PsyOps se utiliza o tehnică parapsihică de spionaj numită „vedere la distanţă” (remote viewing – RV) (subiect care va fi aprofundat în Capitolul 18). Tot cam pe atunci, telepatia intrase în arsenalul instrumentelor care includea transmiterea mesajelor subliminale şi controlul asupra mass-media în scopul manipulării opiniei publice.

Dezvoltarea mai aprofundată a acestui subiect s-ar abate de la scopul şi misiunea acestei cărţi. Nu dorim decât să prezentăm câteva evoluţii importante cărora trebuie să le acordăm atenţie acum, când pătrundem într-o nouă eră istorică. În acest moment ne aflăm încă la răspântia schimbării, iar informaţiile de mai sus ne poartă într-o direcţie pe care ar fi înspăimântător să o luăm în considerare. Se spune că dacă mintea poate fi controlată prin tehnici de control mental, aceasta ar fi o ameninţare mai mare decât bomba nucleară.

Din păcate, trebuie să le dau o veste proastă celor care, poate, nu sunt la curent cu ultimele ştiri: deja s-a ajuns acolo. Într-un articol de pe Website Democratic Underground se discută despre un document din anii 1980 intitulat „De la PSYOP pentru MindWar: Psihologia Victoriei”, al cărui co-autor este (pe atunci) Colonelul Paul E. Vallely, Comandantul celui de-al 7-lea Grup de Operaţiuni Psihologice din Armata de Rezervă a Statelor Unite (USAR), Presidio of San Francisco, California. Articolul este de fapt un document militar de discuţie care reprezintă o directivă terifiantă pentru viitor. El afirmă că în Războiul Minţii (Mind War – războiul psihologic) ar trebui să se utilizeze atât tehnologie subliminală de spălare a creierului, cât şi arme care vizează direct sistemul nervos central şi funcţiile creierului ale populaţiei vizate: „Există condiţii absolut naturale în care mintea poate fi mai mult sau mai puţin receptivă la idei, iar Războiul Minţii ar trebui să profite din plin de fenomene precum activitatea electromagnetică din atmosferă, ionizarea aerului şi undele de extrem de joasă frecvenţă”.

Evidenţierea cu caractere italice îmi aparţine şi este menită să sublinieze realitatea. Toate acestea erau scrise în 1980 având în vedere viitorul: viitorul acela este acum.

[…]

Vallely îşi încheia documentul insistând asupra faptului că mass-media sunt cheia ajungerii la practic toţi oamenii de pe Pământ pentru ca cei interesaţi să se asigure că mesajul „corect” a fost consolidat. Dacă acceptăm faptul că sursele de ştiri s-au transformat într-un gen de entertainment, infiltrarea propagandei este deja asigurată.

Fragment din Cap.16, Jocurile minţii din volumul La marginea realităţii de Colin Andrews şi Synthia Andrews (Ed. Cartea Daath, 2014)