Programaţi pentru bunătate #empatia

Oare suntem programaţi pentru empatie doar pentru că fiind împreună ne simţim bine? Nu. Suntem croiţi pentru bunătate din motive care depăşesc supravieţuirea şi egoismul. De fapt, un stu­diu arată că un copil de 20 de luni este mai degrabă altruist când nu primeşte o răsplată materială pentru că a fost bun decât atunci când primeşte una.

Dovezi ştiinţifice şi empirice indică faptul că în spiritul uman există nevoia de a fi bun pur şi simplu pentru binele său. Cablarea noastră pentru empatie este secundară acestei calităţi inerente şi de neînfrânt. Cu toate acestea, sunt multe motive pentru care o persoană ar putea să nu dezvolte empatia sau ca acţiunile sale empatice şi compasionale să fie distorsionate. (Pentru mai multe informaţii citiţi Anexa 2 despre deterioararea empaţilor.) În acest punct este cazul să scoatem în evidenţă vestea bună, şi anume că în noi există o programare primordială intrinsecă pentru bună­tate, începând cu empatia.

Fragment din Puterea spirituală a empatiei de Cyndi Dale

Compasiunea – învăţător şi vindecător

„Empatia este marele conector. Este podul care ne readuce aproape, aproape de noi înşine, de alţii şi de Divin în toate formele sale. Indiferent cât de multă suferinţă personală sau colectivă ne-au ţinut separaţi până acum, empatia ne poate aduce din nou împreună. În esenţă, cred că empatia este singurul şi cel mai important vehicul pe care îl avem la dispoziţie pentru a accesa iubirea pe această planetă. Este codată fizic în noi şi noi ne conectăm emoţional cu ea. Felul în care folosim acest vehicul depinde de sistemul credinţelor noastre şi de capacităţile mentale. Totuşi, el ne permite să oglindim Marele Spirit.”

„Mulţi dintre noi am învăţat să ne ascundem durerea târându-ne mai departe prin viaţă, pretinzând că nu suntem răniţi şi nu suferim. Ne ascundem rănile sinelui şi sentimentele într-o scoică. Sinele rănit şi blocat între aceşti aproape impenetrabili pereţi, se simte şi mai speriat, furios, rănit sau ruşinat pe măsură ce trece timpul. Ceea ce rămâne din personalitatea noastră continuă să evolueze până când uităm de partea din noi care a fost lăsată să sângereze singură. Am lucrat cu numeroşi clienţi care au petrecut ani în terapie încercând să spargă barierele ridicate în jurul acelor părţi din ei care erau rănite. Mulţi dintre ei se întrebau de ce nu se îmbunătăţea viaţa lor, de ce tiparele de abuz continuau, de ce încă credeau că nu merită iubirea, sănătatea sau prosperitatea. Un răspuns sincer este că ei lucrează asupra sinelui lor de „azi“, fără să empatizeze cu cel de „ieri“ sau cu cel rănit de „azi“.

Copilul interior speriat va ieşi din ascunzătoarea lui doar pentru că adultul îi va cere asta? Un copil furios va începe să aibă încredere în oameni doar pentru că egoistul sine adult insistă şi-i cere să facă asta? Cheia pentru salvarea noastră este să empatizăm cu părţi din noi care au rămas blocate în durere şi în dramă.

Identificând sinele nostru pierdut şi singur îi câştigăm încrederea. Îl facem să afle că ne pasă de durerea lui, intrăm în lumea lui. Empatizând, îi arătăm că nu e singur, că cineva, chiar înţelege de ce simte aşa cum simte. Numai după ce empatizăm cu aceste părţi din sinele nostru care sunt închise le putem extrage din închisorile lor.

Bineînţeles, nu putem ajunge la empatie lăsând sinele nostru rănit să preia controlul asupra vieţii noastre. N-am lăsa un copil furios de numai trei ani să alerge cu o armă periculoasă prin casă, nu? Din păcate, asta se întâmplă des şi este probabil una din cauzele abuzurilor în comportamentele borderline, narcisiste şi ale altor comportamente problematice. Empatia poate începe procesul autovindecării, dar acţiunile compasiunii trebuie să-l încheie. Compasiunea este cea care ne învaţă copilul de trei ani cum să se poarte şi să nu-l lase să ne conducă viaţa. Compasiunea ne oferă disciplina, confortul şi structura necesare pentru a scoate la lumină copilul rănit din noi, nu să-i permitem să ne conducă şi să rănească şi alţi oameni doar pentru că el este rănit.
Comportamentul compasional este responsabilul cu vindecarea copilului interior.”

Fragmente din Puterea spirituală a empatiei de Cyndi Dale


Coperta cărţii: Irina Maria Gănescu

Oferte Februarie (2)

Vremea schimbării perspectivelor, a vindecărilor  e acum. Se pregăteşte de zeci de ani acest salt în conştiinta globală, această nouă etapă în evoluţia omenirii. Deşi ni s-a spus de mai bine de 2000 de ani, încă ne este greu să acceptăm importanţa covârşitoare a credinţelor noastre, a principiilor şi convingerilor care ne proiectează realitatea, care ne trăiesc viaţa.

Exprimate în diverse forme, din diverse unghiuri, ideile nu sunt multe. Se regăsesc în prezent în toate cărţile şi cursurile de dezvoltare personală. Gândirea şi modul în care observăm viaţa marchează felul în care o trăim. Asumarea responsabilităţii faţă de propria realitate ne împuterniceşte si ne dezvăluie capacitatea de co-creatori ai vieţii care se desfăşoară de la sine. Ne putem împiedica sau putem curge odată cu ea.Până la urmă, panta rhei. Alegem să ne opunem acestei curgeri, să ne opunem fluxului aşa cum ne condiţionează tiparul informational (social) în care ne-am născut, alegem să ne văicărim pentru “nenoroc” sau alegem să facem cu adevărat ceva pentru a ne construi experienţa vieţii, acceptându-ne puterea intrinsecă.

Colecţia „Terapii pentru minte, inimă şi trup” urmăreşte să sprijine această perspectivă: vindecarea prin înţelegerea şi realizarea unităţii dintre gândire, trăire şi manifestarea concretă, fizică.

Pionieri curajoşi (deoarece au trăit schimbarea în propria lor viaţă), cei trei autori prezenţi în această colecţie oferă sfaturi practice, metode concrete care sprijină transformarea în sensul vindecării, trezirii conştienţei, descoperirii puterii compasiunii, a iubirii.

Orice poate fi vindecat a apărut în România în 2004, iar Fluxul – 40 de zile pentru o transformare totală a vieţii în 2010. La vremea aceea puţini cititori erau dispuşi să accepte ceea ce era valabil şi cu 2000 de ani în urmă şi ceea ce, în prezent, este şi dovedit de ştiinţă, şi prezentat în toate cursurile de succes. Mai nou apăruta Puterea spirituală a empatiei (2016) scoate în evidenţă rezultatele acceptării aceste inteligenţe naturale, înnăscute cu care suntem echipaţi, capacităţii nu doar de “a şti” informaţii, dar şi cum putem fi de ajutor cu ştiirea asta. A descoperi care este tipul dominant de manifestare a empatiei şi a-l dezvolta, pe acesta sau pe altul, mai puţin dezvoltat, este foarte de folos, la fel cum unul din chestionarele excepţionale create de Tara Meyer-Robson (Fluxul-40 de zile pentru transformarea totală a vieţii) ne va ajuta să descoperim care dintre cele cinci simţuri fizice ne domină procesarea mentală.

Câteva citate din aceste cărţi pot fi găsite în blog. O simplă căutare în spaţiul destinat acestei operaţiuni şi articolele vor fi expuse.