Povestiri de pe Pământ #danielamarin

Ameţise de când se tot rotea în jurul planetei în devenire, deşi, era minunat. Să zbori, să pluteşti, să te iei la întrecere cu alte spirite care îşi făceau şi ele treaba lor… să vezi cum se prefăcea energia în materie, cum se intersectau razele a două spirite acolo, jos, pe planetă şi ce minunate culori se năşteau din fuziunea asta… Doar acolo îşi puteau vedea adevărata frumuseţe, îşi puteau vedea puterea creatoare. Planeta era ca un fel de oglindă pentru ele, spiritele creatoare.

Pentru ea era mai mult ca o joacă. Nu că ar fi luat în joacă importanta treabă pe care o avea de făcut. Nicidecum! Însă impregnarea aceasta cu informaţiile care picau precum fulgii, era foarte distractivă. Poate şi din cauza planetei, care avea ea un fel de-a fi, aşa, jucăuş. Năştea tot felul de lucruri frumoase, vesele şi strălucitoare. De pildă, trecuse pe deasupra unei ridicături mai mari şi când a privit în urmă, a văzut cum natura transformase picăturile de rouă în cristale. Şi-atât de frumoase străluceau sub lumina albăstruie a rotirii lor, că parcă-parcă ar fi vrut să coboare mai mult, să vadă mai deaproape. Dar asta nu era posibil.

Un alt spirit o ajunse din urmă. Întoarse capul şi-l privi. Zâmbetul o traversă schimbându-i lumina. Şi el se lumina altfel şi-i zâmbi la rândul său, aşa, copilăreşte. Şi uite-i cum porniră la întrecere! Când ea îl depăşea, când el prindea viteză şi o lăsa în urmă. Până la urmă, încetiniră cursa şi văzând ce lăsaseră în urma lor, adică o uriaşă perdea de steluţe, râseră ca doi copii, sperând că n-au făcut o prostioară.

Au rămas cu acel râs pentru că-n câteva clipe, semnalul de întoarcere îi desprinse din hora planetei.

După ceva vreme, când procesul construcţiei era deja încheiat, se întorsese pe aceeaşi planetă, de data aceasta cu Iubirea. Acum avea un corp diafan, compus din lumină. Trebuia să păşească pe scoarţa planetei, să însămânţeze Iubirea. Paşii ei ancorau seminţele ce-aveau să fie hrănite de miezul planetei. Asta nu mai era treaba ei. Ea trebuia doar să călătorească. Câte senzaţii noi pe solul acesta dur, câte minunăţii se născuseră deja şi ce culori!… Nu mai văzuse nicăieri asemenea culori. Era clar că miezul planetei era un soare artist.

Curând, în jurul ei apărură câteva corpuri, asemănătoare şi totuşi diferite. Printre ele, se afla şi el. Era cât pe-aci să nu-l recunoască. Avea un corp greu, îmbrăcat în tot felul de metale. Împreună cu ceilalţi câţiva asemenea lui, alcătuiau un fel de grup de călăuzire şi protecţie pentru ea. Aşa gândise. Apoi înţelese că urmau s-o însoţească oriunde, s-o sprijine, s-o vegheze, să o protejeze sau poate doar să se salveze. Căutau lumina, căutau să revină la corpurile de lumină. Important era că-l revedea.

Era schimbat. Nu mai era vesel, nici pus pe şotii, parcă îşi pierduse lumina esenţei sale. Atunci băgă de seamă că lumina din corpurile lor era cât o flăcăruie, mică, atât cât să menţină viaţa. O tristeţe gri le îngreuna corpurile şi chiar păşeau greu, lăsând urme în spatele paşilor lor spre deosebire de ea, care de-abia atingea pământul.

La început nu înţelesese ce era acea suferinţă, înţelegea doar că este, dar n-o putea simţi. Treptat, a înţeles că planeta era locuită de oameni ca aceştia. Iar oamenii se iubeau diferit. De asta suferea el, pentru că ea nu avea un corp ca al lor, suferea pentru că-şi dorea s-o iubească, s-o poată iubi omeneşte. Era atât de impresionată de suferinţa lui, de căutarea acelei iubiri, de profunda dorinţă de-a împărtăşi cu ea zâmbetul.

I-a promis că se vor întâlni din nou, chiar şi de va fi la sfârşitul timpurilor, dar se vor întâlni. Şi-atunci se vor iubi.

[…]

xxx

În clipa în care a privit în ochii lui, a revăzut totul.

Promisiunea, trecutul, viitorul, numai prezentul şi-ar fi dorit să nu-l vadă. De ce să-l vadă, de ce să nu-l trăiască şi atât?

Atât.

Fragment din Povestiri de pe Pământ , din volumul cu acelaşi titlu de Daniela Marin

Reduceri valabile până în 15 Martie

Martie, luna luptei pentru lumină, a renaşterii, în relaţie cu Marte, planeta pasiunii, a războiului, dar şi a determinării de a duce acţiunile până la capăt, pare a fi o perioadă importantă în economia timpului uman.

De multe ori confundăm iubirea cu pasiunea, sistemul convingerilor noastre şi speranţa cu credinţa, de multe ori considerăm că binele se află de o parte, numai în acea parte care ne convine şi ne satisface cu uşurinţă dorinţele şi confortul. De multe ori pasiunea ne umbreşte raţiunea, ne îndeamnă la acţiuni lipsite de compasiune şi respect faţă de noi înşine şi de semenii noştri, oamenii.

Dacă Marte zguduie corpul fizic şi activează instinctele primare, tot el are nevoie de mângâiere, de îmbrăţişare, de căldura reunirii cu… pacea iubirii.

Despre iubire şi despre feminina viziune asupra existenţei este vorba în cărţile împodobite cu şnur de mărţişor, dar şi despre adevăr. Adevărul şi iubirea, dintr-o perspectivă masculină, au adus şnurul alb-roşu şi pe copertele altor trei volume pe care le găsiţi în rubrica Oferte-reduceri, adică aici:

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath

Unele reduceri sunt valabile numai până în 15 Martie.  Şi voi semnala doar trei dintre acestea:

Semne, un inspirat volum-album de poezie şi pictură realizat de Florina Marin,

Letting Go – Calea renunţării, a renumitului doctor şi învăţător spiritual David R. Hawkins,

şi seminarul online Calea Omului în secolul XXI care are o reducere de 50% până în data de 15 martie. Pentru această ediţie, programată între 18 şi 20 Martie, datorită situaţiei actuale a lumii, am hotărât să adaug tehnici superioare pe care, în funcţie de capacitate, fiecare le va putea folosi atunci când va fi nevoie. Din acelaşi motiv, voi pune accentul pe practică, lăsând teoria pe locul doi.  

https://www.edituracarteadaath.ro/atelier/calea-omului-in-secolul-xxi-webinar/calea-omului-in-secolul-xxi

Tot până în 15 Martie este valabilă reducerea pentru Colecţia de autor “Michael Newton”, cu un preţ de 130.00 lei şi, o altă veste bună referitor la Colecţia de autor “DavidR.Hawkins(care cuprinde opt dintre lucrările publicate de autor), preţul său a devenit: 336.22 lei.

O mică reducere în preţul de transport, căci nu putem vorbi despre reducerea preţului hârtiei, ci, dimpotrivă, ne putem aştepta la încă o scumpire, a produs minuni.

Vă doresc o primăvară în iubire şi pace!

Daniela Marin

Fragment din Caietul Antoniei #NOIinsecolulXXI

Convieţuiesc alături de cele mai dragi petale ale sufletului meu. Cu alte cuvinte, sunt singur. Am iubit mereu solitudinea, e singurul mod de a-mi săruta întreaga existenţă.

Asta nu înseamnă că trăiesc izolat în vreo cavernă. Nici n-aş putea. Mi-ar fi greu să nu văd aproape în fiecare zi zâmbetul vecinilor de la 3.

În zilele noastre, oamenii sunt trecători, se ofilesc.

Îmi plac glumele despre oameni. Nu i-am înţeles niciodată. Ratează momente şi clipe din pricina lui… a timpului. Dar există ceva esenţial în timp. Secunda. Din secunde se nasc trăiri. Acea secundă când spinii noştri s-au atins. Ne-am contopit în durere. Suferinţele noastre s-au unit şi-atunci am ştiut. Mă îndrăgostisem. Voiam să fim buchet, să fim doi, dar oamenii au superstiţii bizare despre asta.

Am sorbit-o din priviri. Era atât de frumoasă şi atât de… complicată. Spinii ei emanau o căldură aparte. Defectele erau cele care o făceau cu adevărat specială, iar parfumul… poţiune pentru suflet. Timpul ne-a cuprins în magia clipei… timpul, din nou!

Poate oamenii au totuşi dreptate. Iubirea necesită într-adevăr sacrificiu. Mă durea, dar o iubeam. O răneam, dar mă iubea.

Până când, într-o altă clipă, clipa în care am simţit umbra. Un om! Am simţit o mână aspră care m-a smuls cu putere. Mi-am urlat propria-mi spaimă. Nu m-a auzit. Universul a fost singurul care mi-a ascultat strigătul pierzaniei. Şi ea. Simţeam cum mă veştejesc la simplul gând care-mi şoptea realitatea: nimeni nu s-a mai întors după ce a fost smuls.

Unii-şi duceau veacul prin gunoaie din pricina dezamăgirii unei relaţii eşuate, din cauza imposibilului, a incompatibilităţii. Alţii erau vopsiţi… mai nou se poartă criogenarea. O mască falsă! Tot de la oameni vine şi asta.

Fragment din Caietul AntonieiNOI în secolul XXI: Volumul 3