Roşu scarlet #poem de Florina Marin

Dansul flăcărilor din noi

pare un dans nebun

Fiecare gând dantelă de scântei

într-o carte de versuri ţi-aş trimite

dar mâinile nu vor să le scrie

sunt imune la « touch »

Ne iubim

ne transmitem mângâieri vibrante

Am putea face dragoste

în dimensiunea a patra

Corul de îngeri foşti curtezani

şi-au ispăşit pedeapsa

pentru prostituţie metafizică

Acolo te poţi plimba

prin cele o sută de camere închiriate

nu te vei plictisi

de acelaşi peisaj matinal

Degeaba

ţie tot frumoasa şi bestia-ţi place

şi-ai vrea ca eu să clipesc repede

înduioşată cu inima frântă

ca o fată de pension

Prefer să ţin ochii închişi

dacă starea de prea deschişi

îţi provoacă frisoane

Focul dansează roşu scarlet

plin de ritm prins-aprins

deşi nu ne-am spus te iubesc

Ce rost ar fi avut

când toate clipele noastre-mpreună

înfloreau albastru – violet

De-aceea nu mă mai tem

mă simt bogată şi nimeni

n-ar putea să mă sărăcească

de iubirea de tine

poem din volumul Semne, de Florina Marin

https://www.edituracarteadaath.ro/martisor-cadouri-reduceri/semne-florina-marin

Semne – un album de Florina Marin

Semne este o carte-album, un volum în care poemele şi picturile Florinei Marin se acompaniază cu delicateţe.  

Pictor, psiholog şi astrolog, Florina Marin imprimă semnelor sale trăsături fundamentale ale experienţei  umane –  timpul şi trăirea împletindu-se în parcursul căutării acelui sens al luminii, al conştiinţei ce înregistrează frumuseţile pline ale clipelor.

O aproape retrospectivă a creaţiei sale, volumul-album adună lucrări din diferite etape ale creaţiei plastice, precum şi poemele născute din culorile trăirilor pictoriţei. Instantanee ale vieţii sunt săpate cu delicateţe prin cuvinte, forme şi culoare în cele două albume ce se împletesc în acest volum: “Scrisori rătăcite”, albumul de poezii şi “Semnele timpului”, albumul de picturi şi desene.

Imagini transpuse în versuri, gânduri transpuse în forme şi culori, poemele şi picturile Florinei Marin sculptează o filosofie a sensului, a căutării acelor semne ce ne marchează existenţa. “Scrisori rătăcite”, albumul de poezii şi ritmuri ce acompaniază picturile şi desenele din “Semnele timpului”, albumul de tablouri,  se întrepătrund armonios, uneori chiar contrapunctic, în pânza unei căutări perpetue a frumosului. O căutare a vieţii şi a întâmplărilor sale, a sensurilor unor trăiri de dinaintea gândului, o expunere a intimităţii acestor experienţe observate de sensibila privire pe care artistul, psihologul şi astrologul Florina Marin ne invită să o descoperim.

Motto-ul volumului deschide această perspectivă a curgerii vieţii, reamintindu-ne că oricât de multe trăiri ar părea că opresc timpul într-un loc al intersectării,  panta rhei – totul curge fără întrerupere, împreună cuvântul şi culoarea, sub astrele şi ele lin curgătoare. 

Motto:

Sunt locuri unde apele ajung şi se despart,

sunt locuri unde apele ajung şi se adună

spre a curge mai departe împreună…

Curgem odată cu paginile albumului descoperind poemul Apele mele. Iată-l în lectura autoarei:

Elemente fundamentale ale vieţii, aerul, focul, apa, pământul şi acel eter în care “risipite-au rămas” toate cele ce nu se adună, sclipesc în lumina ploii ori a lacrimilor omului aflat mereu în căutarea iubirii neîngrădite de timp.

O minune pe zi

o minune azi

o minune mâine

Cel darnic îşi risipeşte iubirea

întocmai omului ce nu păstrează nimic pentru sine

ţi-e frică să nu pierzi clipa

minunile mici se înşiră mărgele la gâtul tău

n-ai cum să fii singur

uite ce sclipiri au…

şi cine mai vrea să fie credincios în ziua de azi

când apele mătură totul în calea lor

sau când lacrima ploii se lasă aşteptată?

atâta doar că

Dumnezeu se scrie cu literă mare

de câte ori scoatem la lumină

neputinţa de a nu putea

şi gândul înţeles înainte de-a fi rostit

Semne lasă cu siguranţă în inima cititorului acest volum. O suavă melancolie, o reamintire a dorului de frumuseţe, de o deplinătate aflată dincolo de lume. În această oază a frumuseţii ne invită Florina Marin.

Cu toate că în Biografia inclusă în volum, nu vom găsi cuvântul “poetă”, eu vă invit să o citiţi, să o descoperiţi în această împreunare a semnelor sale poetice care încântă spiritul.

https://www.edituracarteadaath.ro/semne-florina-marin

Format 205×240

88 de pagini

7 din Clovnul de caro #IoanGyuriPascu #poeme

Clovnul de caro

Zâmbitor şi fără jenă

intră-n scenă

clovnul nostru de caro!

Fireşte, nasul e roşu

însă inima-i e verde,

si creştetul – indigo!

Lăcrimează.

Deodată, cântă-n el Marea Iertării.

Clovnul nostru de caro nu poate fi dat uitării!

Ştiţi că e şi magician?

Rupe rombul în triunghiuri

şi, cât ai roti un ban,

face-un semn discret din deşte,

de-mi apare-un tetraedru.

Fix într-însul se doseşte,

apoi, se rostogoleşte,

când biluţă, când scânteie,

rotocol de curcubee

rămânând în a sa urmă.

Şi-apoi curmă, brusc, rumoarea

ce cuprinde-ntreaga sală

cu o replică banală:

„Onorată asistenţă, cred că asta a fost tot.

Nu pot plânge decât lacrimi plânse de Marea Iertării

Şi-alte decât curcubee, nici a râde nu mai pot.

Asta fac. Dacă vă place, vă rog, nu mă daţi uitării!”

(Pagina 7)

Cătând spre Luceafăr

A fost o dată, chiar aici,

– în trup şi în simţire –

Făclie firii noastre mici

Spre dulcea nemurire.

Dând prealumină verbului

El nimici uitarea

Şi arse laţul timpului

Topind în inimi Zarea.

În versu-i stă de-a pururi Azi

Clipa ce scrie viaţă

Şi Cerul ce-şi îngână-n brazi

Netimpul ca verdeaţă.

Şi Universul i-a plătit

Nemoarte ca simbrie

Iar nouă ni l-a pironit

În inimi pe vecie!

(Pagina 27)

Pagina 47
Copertă, ilustraţii şi concept grafic după fotografii de diverşi autori:
Irina Maria Gănescu

Melancolie

din albumul Innocent Thoughts – Gânduri nevinovate (1997)

Mă tot întreb la infinit de ce tot lucrul are şi-un sfârşit

şi-n chibzuiala mea târzie sunt nevoit să te revăd, melancolie.

Nu-mi place mutra ta de fel.

Şi-apoi, apari cu tot nepotrivit, ca un gând mişel,

îmi faci din viaţă serial,

punctezi final c-un intermezzo orchestral…

Melancolie, ce coşmar!

Stau uşi, fereşti închise, însă totul în zadar.

Melancolie, hoţ de rând, îmi cotrobăi printre vise

laşi în suflet rece vânt, rece vânt…

Până nu vii mă simt OK

doar când aud în suflet zgomot surd de chei

mă fac aşa, cum ştii tu bine

şi simt că parcă mi s-ar face dor de mine.

Şi sufletul mi-aş curăţi

de-aş şti că poate, astfel, te vei mistui.

De-ar exista vre-un detergent

să te stârpesc-aş fi primul lui client!