„Calea inimii” #poeme de Florina Marin

Calea inimii
Nu ştiu de ce crezi tu
că viaţa trebuie să fie dulce
poate pentru că ştii
doar gustul mierii şi zmeurii
din cornul Amalteii.
Nu ştiu de ce crezi tu
că Dumnezeu are ochi albastri
poate pentru că ai privit
într-o altă viaţă cerul
culcat pe braţul fericirii.
Ştiu atât de puţin despre credinţele tale
oare mi-ar folosi la ceva
mai bine decât să-ţi admir zborul
risipind parfumul de liliac
cu bătaia inimii tale?

Să-mi fii tu


Ai vrut să-mi fii drumul spre Lună
să calc pe sufletul tău fără teamă
şi să urc
da, să urc
cât de greu
spre a-mi fi pe urmă uşor.
Ai vrut să-mi aprinzi
candele pe unde treceam
să pot vedea înainte
locul de rugă
pe tine, altar.
Băteau clopote
să ne-alunge tăcerea
dar tu clădeai din ea
scări de fum
mai dens decât razele Lunii
cu care te-mbrăţişam orişicum.
Ai vrut să-mi fii drumul spre Lună
Iar eu voiam să-mi fii tu.

7 din Clovnul de caro #IoanGyuriPascu #poeme

Clovnul de caro

Zâmbitor şi fără jenă

intră-n scenă

clovnul nostru de caro!

Fireşte, nasul e roşu

însă inima-i e verde,

si creştetul – indigo!

Lăcrimează.

Deodată, cântă-n el Marea Iertării.

Clovnul nostru de caro nu poate fi dat uitării!

Ştiţi că e şi magician?

Rupe rombul în triunghiuri

şi, cât ai roti un ban,

face-un semn discret din deşte,

de-mi apare-un tetraedru.

Fix într-însul se doseşte,

apoi, se rostogoleşte,

când biluţă, când scânteie,

rotocol de curcubee

rămânând în a sa urmă.

Şi-apoi curmă, brusc, rumoarea

ce cuprinde-ntreaga sală

cu o replică banală:

„Onorată asistenţă, cred că asta a fost tot.

Nu pot plânge decât lacrimi plânse de Marea Iertării

Şi-alte decât curcubee, nici a râde nu mai pot.

Asta fac. Dacă vă place, vă rog, nu mă daţi uitării!”

(Pagina 7)

Cătând spre Luceafăr

A fost o dată, chiar aici,

– în trup şi în simţire –

Făclie firii noastre mici

Spre dulcea nemurire.

Dând prealumină verbului

El nimici uitarea

Şi arse laţul timpului

Topind în inimi Zarea.

În versu-i stă de-a pururi Azi

Clipa ce scrie viaţă

Şi Cerul ce-şi îngână-n brazi

Netimpul ca verdeaţă.

Şi Universul i-a plătit

Nemoarte ca simbrie

Iar nouă ni l-a pironit

În inimi pe vecie!

(Pagina 27)

Pagina 47
Copertă, ilustraţii şi concept grafic după fotografii de diverşi autori:
Irina Maria Gănescu

Melancolie

din albumul Innocent Thoughts – Gânduri nevinovate (1997)

Mă tot întreb la infinit de ce tot lucrul are şi-un sfârşit

şi-n chibzuiala mea târzie sunt nevoit să te revăd, melancolie.

Nu-mi place mutra ta de fel.

Şi-apoi, apari cu tot nepotrivit, ca un gând mişel,

îmi faci din viaţă serial,

punctezi final c-un intermezzo orchestral…

Melancolie, ce coşmar!

Stau uşi, fereşti închise, însă totul în zadar.

Melancolie, hoţ de rând, îmi cotrobăi printre vise

laşi în suflet rece vânt, rece vânt…

Până nu vii mă simt OK

doar când aud în suflet zgomot surd de chei

mă fac aşa, cum ştii tu bine

şi simt că parcă mi s-ar face dor de mine.

Şi sufletul mi-aş curăţi

de-aş şti că poate, astfel, te vei mistui.

De-ar exista vre-un detergent

să te stârpesc-aş fi primul lui client!

Cu 7 din Purtătorul de cuvinte, Ioan Gyuri Pascu #poeme

Atelier

Când scriu un cântec

pentru tine,

îmi pare că ieşi din notele lui

ca o ploaie de culori

dansând Ritualul Armonic al Contopirii.

Şi cântecul meu te cuprinde.

E o performanţă.

Închipuie-ţi,

e ca şi cum ai îmbrăţişa

lumea fără de contur a unei picturi impresioniste!

(pagina 37)

Rugă

Un suflet alb şi pur se ridică la cer

şi spuse:

„Doamne, de prea mult nu-ţi cer,

Aş vrea să fiu în continuare de folos

Omului de jos.

Să-i fiu alinare

Când nădejde nu mai are

Când e pierdut şi-mpovărat

Când Ceru-i pare-ntunecat

Şi să Te vadă îi e greu!”

Atuncea Bunul Dumnezeu

Îl făcu curcubeu!

(Pagina 47)

Tare-mi mai place

Tare-mi mai place vara

Cu soarele proţăpit pe cer, dimineaţa

Când valurile mării

Către plajă ne cheamă din nou

Îmi place că de brânză şi roşii

E plină acum, iar, piaţa

Şi-mi plac ochii mijiţi

Ai fetelor ce ies de la metrou.

Tare-mi mai place vara

Pâraiele limpezi cum cântă

Şi-n nopţile senine

Câte-n lună şi-n stele îmi place să visez

S-ascult, în zori,

Mii de păsări

În glas ne-nţeles cum îmi cuvântă

Şi-mi place bluza ta finuţă

Împletită în bob de orez!

Îmi place aurora

Şi-mi place Cesaria Evora

Îmi place viaţa ca dans

Şi cu tine mereu s-o dansez!

(Pagina 77)