Depinde #poem Daniela Marin

focul aduce ploaia

care se iubeşte cu pământul

după ce-ţi spală ţie picioarele

zbaterea aripilor… aer

călcatul picioarelor… pământ

Focul din ea naşte lacrimi ce n-ajung pe pământ.

Pământul o ceartă că nu-i dă apă să crească cuvânt.

Depinde de ea să-nalţe pământul în zbor cât mai sus

de-aceea nu lacrimi, nu apă, ci foc doar i-a pus

căci numai cenuşă pământul să zboare-n lumină-ar putea.

Depinde de ea

să-l înalţe în bolta senină

ca aripi să-i crească

din nou să renască

iubire

din aer, şi apă, şi foc.

Din volumul Amintiri

https://www.edituracarteadaath.ro/martisor-cadouri-reduceri/poezii-daniela-marin-amintiri

#poem #NOIinsecolulXXI volumul 3

croiesc zeci de infinituri
în neteda piele
ce astăzi mi-e culcuş de suflet.
în adâncimi de întuneric
găsesc speranţă
şi-mi cutreier existenţa prin tine
căci în lumină am orbit
şi mi te-am regăsit
fad, în cântec larg al nemuririi.
mă porţi tăcut în piele
iar ea îşi urlă fiinţa.
sărută-mi rana ce mâine o să-mi plângă,
promite-mi nemurire în negura de dor
căci goală sunt de mine
în setea de-a-ţi fi.

Din Volumul 3 – NOI în secolul XXI, poem de Antonia Isdrailă

Îmi aştern dorinţele pe un portativ. Te cânt. Ritmul apăsat te cheamă. Eşti cheia spre inima mea, iar în întregul spectacol muzical, îţi sunt muză. Mă cânţi prin propriile-ţi vene, iar eu îţi sunt refren. Mă tulburi, prin sunet. Îmbrăţişezi orice acord, iar sufletul meu îţi zâmbeşte. Te-a recunoscut. Murmurul tău a fost
mereu fundal sonor la mine-n univers.
Îţi fredonez imnul tăcerii… şi plec. Ne regăsim unde apune ultimul portativ.

Roşu scarlet #poem de Florina Marin

Dansul flăcărilor din noi

pare un dans nebun

Fiecare gând dantelă de scântei

într-o carte de versuri ţi-aş trimite

dar mâinile nu vor să le scrie

sunt imune la « touch »

Ne iubim

ne transmitem mângâieri vibrante

Am putea face dragoste

în dimensiunea a patra

Corul de îngeri foşti curtezani

şi-au ispăşit pedeapsa

pentru prostituţie metafizică

Acolo te poţi plimba

prin cele o sută de camere închiriate

nu te vei plictisi

de acelaşi peisaj matinal

Degeaba

ţie tot frumoasa şi bestia-ţi place

şi-ai vrea ca eu să clipesc repede

înduioşată cu inima frântă

ca o fată de pension

Prefer să ţin ochii închişi

dacă starea de prea deschişi

îţi provoacă frisoane

Focul dansează roşu scarlet

plin de ritm prins-aprins

deşi nu ne-am spus te iubesc

Ce rost ar fi avut

când toate clipele noastre-mpreună

înfloreau albastru – violet

De-aceea nu mă mai tem

mă simt bogată şi nimeni

n-ar putea să mă sărăcească

de iubirea de tine

poem din volumul Semne, de Florina Marin

https://www.edituracarteadaath.ro/martisor-cadouri-reduceri/semne-florina-marin