Planurile astrale-1 #destinulsufletelor

Ori de câte ori subiecţii mei aflaţi sub hipnoză îşi descriu interludiul în lumea spiritelor ca pe o „înălţare dintre straturile de lumină translucidă“, mi se aminteşte de planurile astrale despre care avem ocazia să citim în textele orientale. Trebuie să vă mărturisesc că nu sunt atras prea mult de stratificarea din punct de vedere calitativ, realizată într-un mod rigid, a celor şapte planuri de existenţă, de la inferior înspre superior, care îşi are rădăcinile în filosofia spirituală orientală. Aceasta se datorează faptului că subiecţii mei nu văd vreo probă clară a acestor dimensiuni.

Neajunsul omului este acela că etichetează conceptele ca mijloace de codificare. Mă simt la fel de vinovat de acest obicei în descrierea mea despre lumea spiritelor ca toţi ceilalţi. Poate că cel mai bine este să acceptăm acele precepte care ne fac domeniul spiritualului inteligibil şi să le respingem pe celelalte, indiferent de vechimea unor anumite idei sau de autoritatea celor care ni le prezintă drept adevărate.

Motivele obiecţiilor mele faţă de formulele rigide ale anumitor planuri de existenţă, de la Pământ la Dumnezeire, sunt că acestea sunt şi inhibitoare, şi inutile. Toate cercetările mele realizate pe subiecţi aflaţi într-o stare mai mare de luciditate îmi indică faptul că după moarte părăsim un plan astral care înconjoară Pământul pentru a ne îndrepta direct spre poarta care deschide lumea spiritelor. Toţi subiecţii mei, indiferent dacă sufletul lor este unul tânăr sau bătrân, mai evoluat, îmi spun că imediat după moarte sufletul lor trece printr-o atmosferă densă de lumină, din jurul planului astral al Pământului. Acea lumină prezintă pete de un cenuşiu închis, dar nu se poate vorbi despre zone negre, impenetrabile. Mulţi descriu prezenţa unui „efect de tunel“. Acela este momentul în care toate sufletele venite de pe Pământ se contopesc rapid cu lumina puternică a lumii spiritelor. E vorba de un singur spaţiu eteric, unitar şi fără bariere în jurul său.

Specific lumii spiritelor este că toate aşa-numitele spaţii sau locuri disponibile spiritelor care urmează a se reîncarna sunt congruente. De exemplu, însemnările Akashice după tradţiia gândirii orientale nu apar subiecţilor mei ca fiind situate pe un al 4-lea plan cauzal separat de alte zone funcţionale. Subiecţii mei numesc aceste scrieri Căriile Vieţii, texte care sunt păstrate în biblioteci simbolice, considerate adiacente altor planuri spirituale.

Recunosc că în acest caz este vorba de mai mult decât de experienia spirituală a sufletului reîncarnat şi, în consecinţă, aceasta nu are legătură cu aria mea de cercetare. Este posibil ca întreaga idee a planurilor cosmice să fie, în fond, un mod de abordare ce are ca scop conştientizarea planurilor conştiinţei eterice, ca fiind opuse oricăror mişcări îngrădite de bariere. Din punct de vedere istoric, delimitările exacte ale planurilor care includ „lumea inferioară“ – menită anumitor suflete lipsite de valoare – au prevalat mult mai mult în gândirea umană. Voi aborda mai detaliat acest subiect în capitolul 6.

Fragment din Cap.3 Spirite pământene

Destinul Sufletelor – Michael Newton, Ph.D.