Roşu scarlet #poem de Florina Marin

Dansul flăcărilor din noi

pare un dans nebun

Fiecare gând dantelă de scântei

într-o carte de versuri ţi-aş trimite

dar mâinile nu vor să le scrie

sunt imune la « touch »

Ne iubim

ne transmitem mângâieri vibrante

Am putea face dragoste

în dimensiunea a patra

Corul de îngeri foşti curtezani

şi-au ispăşit pedeapsa

pentru prostituţie metafizică

Acolo te poţi plimba

prin cele o sută de camere închiriate

nu te vei plictisi

de acelaşi peisaj matinal

Degeaba

ţie tot frumoasa şi bestia-ţi place

şi-ai vrea ca eu să clipesc repede

înduioşată cu inima frântă

ca o fată de pension

Prefer să ţin ochii închişi

dacă starea de prea deschişi

îţi provoacă frisoane

Focul dansează roşu scarlet

plin de ritm prins-aprins

deşi nu ne-am spus te iubesc

Ce rost ar fi avut

când toate clipele noastre-mpreună

înfloreau albastru – violet

De-aceea nu mă mai tem

mă simt bogată şi nimeni

n-ar putea să mă sărăcească

de iubirea de tine

poem din volumul Semne, de Florina Marin

https://www.edituracarteadaath.ro/martisor-cadouri-reduceri/semne-florina-marin

„Calea inimii” #poeme de Florina Marin

Calea inimii
Nu ştiu de ce crezi tu
că viaţa trebuie să fie dulce
poate pentru că ştii
doar gustul mierii şi zmeurii
din cornul Amalteii.
Nu ştiu de ce crezi tu
că Dumnezeu are ochi albastri
poate pentru că ai privit
într-o altă viaţă cerul
culcat pe braţul fericirii.
Ştiu atât de puţin despre credinţele tale
oare mi-ar folosi la ceva
mai bine decât să-ţi admir zborul
risipind parfumul de liliac
cu bătaia inimii tale?

Să-mi fii tu


Ai vrut să-mi fii drumul spre Lună
să calc pe sufletul tău fără teamă
şi să urc
da, să urc
cât de greu
spre a-mi fi pe urmă uşor.
Ai vrut să-mi aprinzi
candele pe unde treceam
să pot vedea înainte
locul de rugă
pe tine, altar.
Băteau clopote
să ne-alunge tăcerea
dar tu clădeai din ea
scări de fum
mai dens decât razele Lunii
cu care te-mbrăţişam orişicum.
Ai vrut să-mi fii drumul spre Lună
Iar eu voiam să-mi fii tu.

Îndoirea sunetelor #poem de Florina Marin

Volumul Semne, ne încântă cu cele 50 de imagini (color), reproduceri după picturile autoarei, dar şi cu poeme precum “Îndoirea sunetelor”. O pictură a sunetelor cu lumină, a luminii prin sunete, undele gândului adâncit într-o metafizică a sentimentelor reverberează în sufletul cititorului precum cercurile apei pătrunse de piatra filosofală lăsată să se scufunde în căutarea luminii celei din urmă.   

Îndoirea sunetelor

lumina                                                                                                                                 

cade mai bine

pe umerii tristeţii

de la înǎlţimea sufletului

noi pete de culoare

terne opace non vibrante

pe scara unor sunete seci

mai joase decât adâncul sufletului

îndoindu-se de ele însele

nicio extracţie de ultimǎ orǎ

nu le ajutǎ

sǎ (a)prindǎ lumina din urmǎ

Poezia permite interpretări unice şi atât de personale. Actorii o recită, cântăreţii o cântă. Dar oare cine ar putea s-o spună cât mai aproape de esenţa din care s-a născut dacă nu însuşi scribul, persoana care a transcris inspiraţia în cuvinte?

Îmi spunea autoarea acestui minunat poem, că ea nu ştie să interpreteze, că nu are asemenea talent. Am încurajat-o să NU interpreteze, ci s-o spună, s-o citească cât mai curat cu putinţă, cât mai aproape de starea din care s-a ivit.

O carte frumoasă, un posibil dar de Crăciun, astfel că, de azi o găsiţi în categoria Oferte Reduceri, adică aici:

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/semne-florina-marin