Percepția iubirii #oricepoatefivindecat

Aspectul esențial al contractului care stă la baza creării universului fizic este iubirea, ca primă intenție. Iubirea este prin urmare acel “adeziv” cosmic care ține toate laolaltă.

În timp ce fiecare dintre noi este o conștiință pură în curs de manifestare, scopul manifestării noastre este evoluția propriei noastre ființe, iar aceasta trebuie să includă iubirea, percepția de la nivelul Chakrei Verde, ca element esențial.

Atunci când ne naștem, iubirea este necesară nu numai pentru starea noastră de bine, ci chiar pentru supraviețuirea noastră. Dacă nu au sentimentul că sunt iubiți și doriți, copiii preferă să nu se mai nască sau se nasc cu tulburări ale sistemelor lor energetice. Putem spune, de fapt, că fiecare simptom, fiecare situație de ieșire din starea de echilibru care se poate produce în sistemul energetic uman are drept cauză fundamentală percepția absenţei iubirii.

Noi știm că fiecare simptom reprezintă tensiuni din conștiință și că aceste tensiuni reprezintă modalități diferite prin care ne ferim să ne manifestăm așa cum suntem cu adevărat. Aceasta se poate datora fie percepției că nu există iubire sau că ea ne-a fost luată atunci când ne-am manifestat așa cum suntem cu adevărat, datorită ideilor unor persoane cu privire la ceea “ce ar trebui” să facem. Deci, fie nu ne simțim iubiți sau demni de a fi iubiți, fie ne abținem să fim cei care suntem cu adevărat de teamă că ne va fi luată iubirea.

De multe ori repetăm aceleași scenarii în viață, reluări ale unor scene pe care le-am jucat și mai de mult. Personajele pot fi diferite, dar piesa este aceeași. Atunci când se întâmplă așa ceva, ne simțim confuzi și ne întrebăm: “De ce văd oare din nou același film? De ce oare trăiesc aceeași scenă?”

Pentru a găsi răspunsul la aceste întrebări trebuie să ne întoarcem la momentul în care am văzut pentru prima dată derularea acestei piese. Atunci scena a fost incompletă. Lipsea un ingredient. Dacă acel ingredient ar fi fost prezent, scena ar fi fost completă și nu ne-ar fi lăsat în conștiință întrebări și senti­mentul că ceva nu a fost dus până la capăt.

Acest element care lipsește este întotdeauna același. Este per­cepția de a fi iubiți. Întrebarea rămasă fără răspuns în conștiința noastră a fost ”Cum de s-a putut întâmpla așa ceva, când eu eram iubit?” Detaliile pot fi diferite, dar întrebarea rămâne aceeași, indiferent că scenariul se referă la părăsire, sau la percepția unor evenimente ca fiind rele, sau la neînțelegeri. ”Dacă aș fi fost iubit, toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Dar s-au întâmplat. Înseamnă, deci, că nu sunt iubit.”

Fragment din Cap.25, Vindecarea prin iubire din volumul Orice poate fi vindecat de Martin Brofman

Percepţie şi paradigmă #cenaibastimnoi

Noi creăm lumea pe care o percepem. Când deschid ochii şi privesc în jur, nu văd “lumea”, ci lumea pe care echipamentul uman senzorial este capabil s-o vadă, lumea pe care sistemul meu de credinţe îmi permite s-o văd şi lumea pe care emoţiile mele vor sau nu s-o vadă. Cu toate că respingem această noţiune şi vrem să credem că există o “lume reală” pe care o putem percepe cu toţii şi asupra căreia să cădem de acord, de fapt, deseori oamenii – şi poate că întotdeauna – au o percepţie cu totul diferită a aceloraşi lucruri.

Dar dacă realitatea este holografică, este posibil să o percepem direct? Simţurile noastre sunt limitate; sunt ca formele de tăiat biscuiţi presând realitatea. Cu toate acestea, întâlnim exploratori în conştiinţă relatând că este posibil să experimentăm lumea complet, direct, întregul univers şi o boabă de nisip, totul deodată. Şi din acel punct de vedere, totul – tot ceea ce percepem prin simţurile noastre – este maya, iluzie. Deci, nu este vorba decât de punctul de vedere, de perspectivă.

Reflectaţi câteva clipe la acestea…

Ce prejudecăţi aveţi şi vă împiedică să treceţi la o nouă paradigmă?

Cum se reflectă aceste prejudecăţi în lucrurile ce formează realitatea voastră?

Care este realitatea voastră?

E posibil ca ştiind că aceste lucruri reprezintă o manifestare a gândurilor voastre, să puteţi manifesta mai uşor alte lucruri, bazate pe noua voastră paradigmă?

Enumeraţi cinci aspecte diferite între minte şi materie.

Aţi putea să priviţi aceste lucruri într-un mod diferit, percepându-le ca fiind aidoma?

Dacă gândurile pot influenţa structura moleculară a apei, atunci ce pot face gândurile voastre propriei voastre realităţi?

Ce a fost mai întâi – scaunul pe care staţi sau ideea de a lua loc pe scaun pentru a citi această carte?

Ce naiba ştim noi, de fapt? – William Arntz, Betsy Chasse, Mark Vicente