Opţiunile individului #ochiulsinelui

Redescoperirea Stării Originare

Pe câtă vreme noi speculăm despre limitele conştiinţei omenirii, în realitate, cel care transformă societatea într-o manieră invizibilă şi neaşteptată este individul. Forţa este vulnerabilă în faţa unui număr infinit de opoziţii, dar puterii, nici o opoziţie şi nici un inamic nu-i pot sta împotrivă. Precum însuşi spaţiul, puterea este imună şi invulnerabilă în faţa atacurilor.

Oamenii cred că sunt conduşi de minţile lor şi că sunt victimele împrejurărilor. Astfel, ei se consideră victime ale curentului propriei conştiinţe, sentimentelor şi circumstanţelor tranzitorii. Punctul de vedere prevalent este acela că nu există alte opţiuni faţă de starea actuală a sentimentelor sau a emoţiilor.

Această cedare în faţa minţii şi a circumstanţelor exterioare (lumea) este acceptată drept ceva natural şi normal. Puţini oameni bănuiesc că mai există şi o altă opţiune. Prin autoexaminare şi concentrare interioară, putem descoperi că toate stările conştiinţei sunt rezultatul unei opţiuni. Ele nu sunt deloc nişte certitudini date şi neschimbabile, determinate de factori incontrolabili. Acest lucru poate fi descoperit dacă examinăm cum anume funcţionează mintea.

Noi nu suntem deloc conduşi de către minte. Mintea nu dezvăluie decât un nesfârşit curent de opţiuni, toate deghizate în forma amintirilor, fanteziilor, spaimelor ori conceptelor. Pentru a ne elibera de sub dominaţia minţii este suficient să înţelegem faptul că această defilare a subiectelor nu este decât un amalgam arbitrar de selecţii care se perindă pe ecranul minţii.

Noi nu suntem „forţaţi“ să simţim resentiment pentru o anumită amintire negativă, nici să ne temem de viitor. Aceastea nu sunt decât simple opţiuni. Mintea este ca un televizor dotat cu o varietate de canale; astfel, noi nu avem de urmat nici o tentaţie particulară a gândirii. Putem să cădem în tentaţia de „a ne plânge de milă“, sau de a fi supăraţi sau îngrijoraţi. Atracţia secretă a tuturor acestor opţiuni este aceea că ele oferă o compensaţie internă sau o satisfactie secretă, care constituie însăşi sursa atracţiei gândurilor şi a minţii.

Dacă aceste „compensaţii“ sunt refuzate, vom descoperi că în spatele ecranului gândurilor, există un spaţiu al bucuriei – invizibil, silenţios şi lipsit de gânduri. Această opţiune ne stă întotdeauna la dispoziţie, dar pentru a o experimenta, trebuie să o alegem în dauna tuturor celorlalte opţiuni. Sursa bucuriei este întotdeauna prezentă, întotdeauna disponibilă şi independentă de circumstanţe. Există doar două obstacole: (1) ignorarea faptului că această opţiune este întotdeauna disponibilă şi prezentă şi (2) valorizarea a altceva decât pacea şi bucuria ca fiind mai presus de pace şi bucurie, din plăcerea secretă a compensării.

Fragment din Cap.4: Fundamentele

Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde

Greşelile fac parte integrantă din procesul de învăţare – din Transcenderea nivelurilor conştiinţei

Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre Iluminare – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

continuare din Politica eului/Ura

Un studiu al istoriei civilizaţiei dezvăluie rapid că nu numai indivizii, ci şi popoare întregi, s-au prăbuşit şi au dispărut ca o consecinţă directă a incapacităţii minţii omeneşti de a face diferenţa între adevăr şi falsitate. Milioane de oameni, ţări şi generaţii întregi sunt devastate în mod repetat de credinţe, false iluzii, precum şi de eşecul în a-i recunoaşte pe liderii non-integri. Astfel, renumita lucrare a lui Mackay “Deziluziile populare extraordinare şi nebunia mulţimilor” a fost editată în mod constant, începând din 1841.

Pentru că evoluţia conştiinţei este progresivă atât la nivel individual, cât şi colectiv, trecutul, prin selecţie, pare a fi negativ comparativ cu prezentul. Învăţăturile se pot trage numai prin trăirea experienţelor pe parcursul unui continuum temporal; prin urmare, există întotdeauna ceva în plus faţă de ceea ce poate fi cunoscut ipotetic. Astfel, în realitate, la 25 de ani nu putem deţine toate informaţiile care se acumulează până la vârsta de 50 de ani. Toţi ne spunem “dacă aş fi ştiut, aş fi făcut altfel”. În felul acesta, cu ajutorul umilinţei, putem observa că fiecare moment dat include o limitare. Ceea ce am fost cândva nu mai există în acest moment – suntem alţii. Greşelile fac parte integrantă din procesul de învăţare, iar aceasta este soarta condiţiei umane însăşi.

Dat fiind că mintea conştientă este limitată, ea compensează acest lucru substituind supoziţii (care nu-s altceva decât o “ghicire” mai educată) şi, prin urmare, la nivel operaţional, alegerile şi deciziile se bazează pe opţiunile care par a fi cele mai bune, aşa cum spune şi dictonul lui Socrate.

Vinovăţia spirituală este o consecinţă a sistemelor morale, etice şi religioase care, deşi contribuie la sentimentul de culpabilitate, mai includ şi nişte procedee, verificate în decursul timpului, menite eliberării din ghearele acesteia. De exemplu: confesiunea, iertarea, penitenţa, rededicarea către principiile spirituale, precum şi faptele bune, serviciile făcute în mod dezinteresat ori eforturile umanitare. Culpabilităţii i se poate da şi o utilizare pozitivă: ca motivator al schimbării în bine. În plus, o vinovăţie aflată în marje rezonabile reprezintă şi dovada faptului că avem o conştiinţă şi că, prin urmare, suntem corijabili. Psihopaţilor le lipseşte acest element, iar asta îi face să meargă înainte orbeşte, repetând încontinuu aceleaşi greşeli şi scufundându-se prin  urmare din ce în ce mai adânc. Astfel, persoanele orientate spiritual pot fi recunoscătoare că deţin nişte standarde după care îşi pot construi viaţa şi care pot juca rolul unor ghizi interni realişti ai propriului comportament.

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/david-r-hawkins-transcenderea-nivelurilor-constiintei-scara-spre-Iluminare-cartea-daath

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/stiinta-si-spiritualitate/david-r-hawkins-ochiul-sinelui-de-care-nimic-nu-se-poate-ascunde-cartea-daath

Fragmentul de azi: „Oamenii cred că sunt conduşi de minţile lor şi că sunt victimele împrejurărilor” – David R. Hawkins

Din Ochiul sinelui – de care nimic nu se poate ascunde – David R. Hawkins

Sectiunea a doua – Procesul spiritual 

Capitolul 4 – Fundamentele

Redescoperirea Stării Originare

Pe câtă vreme noi speculăm despre limitele conştiinţei omenirii, în realitate, cel care transformă societatea într-o manieră invizibilă şi neaşteptată este individul. Forţa este vulnerabilă în faţa unui număr infinit de opoziţii, dar puterii, nici o opoziţie şi nici un inamic nu-i pot sta împotrivă. Precum însuşi spaţiul, puterea este imună şi invulnerabilă în faţa atacurilor. Oamenii cred că sunt conduşi de minţile lor şi că sunt victimele împrejurărilor. Astfel, ei se consideră victime ale curentului propriei conştiinţe, sentimentelor şi circumstanţelor tranzitorii. Punctul de vedere prevalent este acela că nu există alte opţiuni faţă de starea actuală a sentimentelor sau a emoţiilor.

20181023_110438[1]

#ceamaibunalecturainnatura