Conştienţă-Conştiinţă – Spiritual 2

Oamenii ar face orice ca să nu trebuiască să fie conştienţi de sentimentele lor. Vedem cât de des schimbă unii programele la televizor din momentul în care intră în cameră, apoi se plimbă de colo-colo de parcă ar fi în stare onirică, mintea lor fiind programată în permanenţă de informaţiile inoculate pe această cale. Oamenii sunt îngroziţi să se confrunte cu ei înşişi. Se tem până şi de un moment de singurătate. De aici, activitatea lor frenetică: sunt într-o continuă şi neîncetată socializare, discuţie, trimitere de SMS-uri, citesc, ascultă muzică, lucrează, călătoresc, vizitează oraşe, fac cumpărături, se supraalimentează, joacă jocuri de noroc, se duc la film, se medicamentează, se droghează şi merg la petreceri.

din Letting Go – Calea renunţării – David R. Hawkins

Î: Care este relaţia dintre spiritualitate şi conştiinţă?

R: Domeniul spiritualităţii aparţine sferei conştiinţei. În consecinţă, dezvoltarea şi evoluţia spirituală sunt încurajate de înţelegerea naturii conştiinţei înseşi. Progresul spiritual este realizat de aspecte ale conştiinţei care devin mai puternice atunci când este recunoscut faptul că acestea nu sunt atribute personale sau aspecte ale „eului“ sau chiar ale des întâlnitului „eu însumi“, ci calităţi specifice care au de-a face cu natura conştiinţei. Inspiraţia spirituală, înţelegerea, precum şi conştienţa izvorâtă din compasiune nu constituie o serie de calităţi personale, ci operează precum nişte catalizatori în virtutea calităţii înnăscute a propriei lor esenţe. Ele sunt activate de motivaţia spirituală şi intenţie. Ele sunt, de fapt, aspecte ale graţiei lui Dumnezeu, care devin funcţionale prin consimţământul voinţei căutătorului. Acestea sunt încurajate de smerenie şi de abandonarea vanităţii şi dominaţiei eului-minţii, precum şi a credinţei acestuia că „ştie“.

De fapt, tot ceea ce poate face eul-mintea este să cunoască „despre“; în adevăratul sens al termenului, nu poate şti nimic. Pentru a „cunoaşte“ cu adevărat, este necesar să „fii“ acel „ceva cunoscut“.

din Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde

Î: Există ceva de genul meritului spiritual?

R: Dreptatea este inerentă în Univers, ca o calitate a esenţei acestuia. Nimic nu scapă nedetectat în cadrul câmpului infinit, atotcuprinzător şi atemporal al conştiinţei. Consecinţele sunt automate, spontane şi garantate chiar de structura creaţiei înseşi.

Toată lumea se află la un anumit punct al curbei înţelegerii evoluţiei conştiinţei, şi fiecare nivel are caracteristicile sale inerente. Aceste caracteristici sunt înnăscute în cadrul câmpului conştiinţei şi nu tocmai personale sau arbitrare. Ele nu pot fi „date cadou“ sau „luate înapoi“.

Sufletul este autorul propriului său destin prin exerciţiul alegerilor şi al selecţiilor făcute. Fiecare gravitează spre propria sa dimensiune concordantă. Paradoxurile spirituale pot apărea uneori ca răspuns la alegerile spirituale. De exemplu, căutătorul spiritual îşi doreşte dragoste şi bucurie, dar această intenţie declanşează, de fapt, tot ceea ce previne şi obstrucţionează apariţia acestora. Cei care se dedică păcii şi iubirii atrag în mod automat din inconştient tot ceea ce este crud, lipsit de iubire şi plin de ură, pentru a se vindeca. Aceasta poate produce consternare până când tendinţa de a judeca este înlocuită de compasiune şi iertare. La urma urmei, tocmai aceste aspecte ale negativităţii erau cele care obstrucţionau dragostea şi bucuria, aşa că, ar trebui să fim recunoscători pentru faptul că aceşti inhibitori au fost identificaţi şi aduşi în planul conştient, pentru a putea fi eliminaţi cu ajutorul instrumentelor spirituale disponibile.

din Sinele – realitate şi subiectivitate – David R. Hawkins

O caracteristică a experimentării conştiinţei pure este perceperea atemporalităţii (sau atemporalitatea percepţiei). Conştiinţa este experimentată ca fiind dincolo de orice formă, dincolo de timp şi este văzută peste tot prezentă în mod egal. Este descrisă prin termenii de „Sine” sau „Fiinţare” sau – în literatura spirituală – de „Conştiinţa sinelui”. Conştiinţa nu recunoaşte separaţia (care reprezintă, în realitate, o limitare a percepţiei). Starea de iluminare este o „întregire” în care nu există nici o diviziune între părţi. Acest tip de diviziune este propriu unei percepţii localizate precis, fiind numai un accident al unui punct de vedere.

Un alt atribut al conştiinţei pure este încetarea curgerii obişnuite a gândurilor şi a sentimentelor, o stare a puterii, compasiunii, tandreţii şi iubirii infinite. În această stare, sinele devine Sine cu majusculă. Este însoţită de o recunoaştere a înseşi originii puterii de experimentare a sinelui ca Sine. Această conştienţă a sinelui ca Sine reprezintăvârful procesului de eliminare a identificărilor limitate ale sinelui.

din Putere versus forţă – determinanţii ascunşi ai comportamentului umanDavid R. Hawkins

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-craciun/davir-r-hawkins-carti-fundamentale-oferte-craciun/craciun-spiritual-davidrhawkins-oferta-doi

Spiritual 6 – Vindecarea eului/minţii

Un principiu de bază în recuperare este înţelegerea faptului că suntem subiectul acelor lucruri pe care le păstrăm în mintea noastră, şi care, totuşi, pot fi inconştiente (în afara conştienţei,cunoaşterii noastre).

Mintea este atât de puternică încât ceea ce crede ea tinde să se manifeste.

Corpul este efectul a ceea ce este reţinut-păstrat-conţinut în minte. Dacă vrem să ştim ce avem în mintea noastră, tot ceea ce trebuie să facem este să privim la ce se întâmplă în corpul nostru şi să-i observăm comportamentul, ceea ce ne va spune ce credem, ce gândim noi. Dacă ne uităm în memoria noastră, de multe ori nu ne vom putea aminti că am avut un asemenea sistem de gândire şi credinţe sau că am crezut că acel lucru se referă la noi. Faptul că este în viaţa noastră ne spune că trebuie să fi existat acolo undeva în inconştientul nostru sau în cel colectiv.

din Vindecare şi recuperare – David R. Hawkins

Mintea, cu gândurile ei, este stimulată de sentimente. Fiecare sentiment constituie efectul cumulat al multor mii de gânduri. Pentru că, pe tot parcursul vieţii, cei mai mulţi oameni îşi reprimă, suprimă şi fac tot posibilul să scape de sentimentele lor, energia reprimată se acumulează şi încearcă să se exprime prin tulburări psihosomatice, afecţiuni ale corpului, suferinţe emoţionale şi comportament deviant în relaţiile interpersonale. Sentimentele acumulate blochează dezvoltarea spirituală şi a conştienţei, precum şi succesul în numeroase aspecte ale vieţii.

Mintea raţională preferă să păstreze adevărata cauză a emoţiei în afara conştienţei şi, în acest scop, se foloseşte de mecanismul proiecţiei. Învinovăţeşte evenimentele exterioare sau alte persoane de „provocarea“ unui anumit sentiment, iar pe sine se vede ca pe victima nevinovată şi neajutorată a cauzelor exterioare. „Ei m-au înfuriat.“ „El m-a supărat.“ „Asta m-a speriat.“ „Evenimentele care se petrec în lume sunt cauza anxietăţii mele.“ De fapt, lucrurile stau exact pe dos. Sentimentele suprimate şi reprimate caută o supapă de ieşire şi folosesc evenimentele exterioare ca declanşatori sau scuze pentru a se manifesta. Suntem ca nişte vase sub presiune pregătite să scoată aburi atunci când se iveşte ocazia. Declanşatorii noştri sunt armaţi şi pregătiţi să intre în acţiune. În psihiatrie, acest mecanism poartă denumirea de deplasare. Pentru că suntem deja furioşi, evenimentele exterioare ne înfurie. Dacă, printr-o renunţare constantă, am reuşit să ne eliberăm de frica înăbuşită în noi, atunci este foarte greu, dacă nu imposibil, ca cineva, oricine, sau o situaţie oarecare, să reuşească să ne mai înfurie. Acelaşi lucru este valabil pentru toate celelalte sentimente negative, din momentul în care s-a renunţat la acestea.

Pe măsură ce ne familiarizăm cu procesul renunţării, vom observa că toate sentimentele negative sunt asociate cu frica noastră primară legată de supravieţuire şi că sentimentele sunt, de fapt, programe de supravieţuire pe care mintea le consideră necesare. Tehnica de renunţare demontează, treptat, aceste programe.

din Letting Go – Calea renunţării – David R. Hawkins

Î: Ce efect are gândirea asupra percepţiei?

R: De obicei, gândirea îmbracă forma limbajului. Limbajul este bazat pe etichetarea celor rezultate din separarea şi fragmentarea anterioară a întregului. Gândirea şi artefactele minţii sunt un dialog şi o expresie a dualităţii. Putem întreba cine sau ce anume gândeşte – şi în folosul cui. Cine anume e vorbitorul şi cine ascultătorul?

Î: Care este diferenţa între eu şi minte?

R: În realitate, sunt unul şi acelaşi lucru. Cu toate acestea, termenul ,,eu“ este folosit în general pentru a descrie anumite aspecte ale minţii, dar poate fi definit într-un context mai general drept sursa şi procesul gândirii.

Î: Ce relaţie există între minte şi meditaţie?

R: Scopul meditaţiei este să depăşească mintea, artefactele şi percepţiile limitate ale acesteia, depăşind prin aceasta dualitatea şi devenind tot mai conştientă de întreg.

Gândirea porneşte de la o lipsă; scopul său este acumularea. În totalitate, nu lipseşte nimic. Totul este complet, total şi întreg. Nu există nimic la care să te gândeşti şi nici măcar un motiv pentru care s-o faci. Nu se ridică nici o întrebare, iar răspunsurile nu sunt nici de trebuinţă, nici căutate. Totalitatea este completă, satisfăcătoare, fără vreo incompletitudine.

din Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde

David R. Hawkins

Eul/mintea reprezintă un set de modele comportamentale învăţate, al căror scop final rezidă în depăşirea programării şi funcţionării acestora în virtutea puterii Radianţei Sinelui, care recontextualizează viaţa în mod pozitiv. Prezenţa Sinelui este experimentată drept compasiune pentru întreaga viaţă, în toate formele ei de expresie, incluzând evoluţia ei ca sine personal. Prin urmare, iertarea înlocuieşte condamnarea, semn că a venit momentul unei introspecţii mai profunde.

Eul are o multitudine de ataşamente faţă de credinţe, sloganuri, obiecte, oameni, titluri, bani, convenienţe, divertisment, mobilier, mărturii sentimentale şi amintiri ale tuturor celor de mai sus. Eul/mintea preţuieşte lucrurile temporare şi trecătoare deoarece acestea sunt apreciate ca fiind “speciale” şi, prin urmare, sunt văzute ca o “sursă de fericire”.

Mintea consideră că dorinţa e o motivaţie necesară pentru îndeplinirea obiectivelor. Această convingere îşi are rădăcinile în vechiul sistem evoluţionist de satisfacere a poftei animalice.

din Transcenderea nivelurilor conştiinţei – scara spre IluminareDavid R. Hawkins

Adunate la un loc

Cine are nevoie, va găsi. Sau cine întreabă, găseşte răspuns.

Şi chiar dacă nu vedeţi toate ofertele, am eu grijă. 😉 Ieri a comandat cineva Colecţia Michael Newton la preţul  “întreg”, redus şi acela, dar nu ca de Crăciun. I-am trimis e-mail şi am anunţat-o că poate cumpăra acele cărţi cu un preţ şi mai mic, dacă vrea. 🙂 “Dacă se poate modifica comanda, vă mulţumesc anticipat” mi-a răspuns. Am simţit că parcă nu-i venea a crede.

O altă doamnă mi-a scris săptămâna trecută surprinsă că nu a plătit şi costul transportului pentru o comandă care nu avea nicidecum “ofertă”. (Sincer, îmi displace cuvântul acesta!) Şi nu vroia să greşească. Printre foarte puţinii cumpărători care, având o surpriză de felul acesta, au şi reacţionat. Poate că majoritatea au crezut că era o greşeală a editurii şi, gata. Să fie sănătoasă Editura, dacă a greşit, a greşit! I-am mulţumit acelei doamne pentru onestitate. Sunt sigură că acele cărţi îi vor fi cu adevărat de folos.

Adunate la un loc, cât să le puteţi vedea, pachetele-oferte în clipul de mai jos. Despre cărţi sau citate din aceste cărţi puteţi căuta atât în acest blog, cât şi în site-ul www.edituracarteadaath.ro