Despre noua “rubrică” nescrisă, ci vorbită, nu am scris nimic până  acum. S-au adunat patru asemenea ediţii din ianuarie începând, astfel că mi-am spus că trebuie să le anunţ şi aici.

Totul a pornit de la Concursul “NOI în secolul XXI” de anul trecut, deschis în continuare celor care îşi doresc publicarea. Atunci am scris câteva întrebări pe care chiar le-am şi postat în blog, pentru ca apoi să renunţ la dorinţa de a le face publice aşa, în scris. Mi-am dat seama că puteau să sperie, să pară dure, să blocheze. Mi-am amintit că fiecare om interpretează cuvântul scris – despărţit de vocea autentică a autorului – atât de diferit, atât de departe de real uneori. Reale sunt, însă, aceste convorbiri-conversaţii-interviuri. Nu tai, nu extrag, doar adaug imagini şi subtitrări cu numele invitatului, genericul de început şi de final. În rest, suntem aşa cum suntem în momentul înregistrării şi apărem aşa cum ne permit condiţiile tehnice şi atât cât mă pricep să le îmbunătăţesc. :))

Era firesc să încep seria de interviuri cu cea mai recentă apariţie editorială, respectiv Volumul 3 al colecţiei NOI în secolul XXI, cu cea dintâi câştigătoare a concursului literar, cu cea mai tânără autoare publicată: Teodora Isdrailă. Acela chiar a fost un “mini”, urmat, însă, de fraţii şi surorile lui “maxi”. Nici interviurile nu respectă “socoteala de-acasă”. Au socoteala şi sensul lor, chiar dacă eu tot sper să revin la cele 20 de minute pe care le preconizasem a fi suficiente pentru a descoperi autorul din spatele unui nume tipărit pe o copertă de carte. A-l descoperi puţin, bineînţeles, pentru că nu poţi cunoaşte pe nimeni întru totul, poate doar pe tine însuţi/însăţi, deşi…

Omul din spatele unui nume devenit public graţie calităţii sale de autor (şi nu mă voi rezuma doar la autorul de cuvinte publicate!), poate fi, şi este de cele mai multe ori, atât de diferit. Ne-am obişnuit să lipim o etichetă pentru fiecare nume, o etichetă în spatele căreia se ascund propriile proiecţii şi idealuri, astfel născându-se şi tot felul de aşteptări. Îmi vine în minte acum un exemplu: „ce-aş putea descoperi, învăţa, aprecia de la un autor de 12 ani, eu care am de 2-3-4 ori vârsta sa?”

Teodora Isdrailă s-a auto-intervievat singură de multe ori în Instagram. S-a filmat citind recenzii de carte, a răspuns întrebărilor venite de la cei care o urmăresc, deci, am putea spune că nu era chiar o surpriză să răspundă şi întrebărilor mele. A fost o supriză pentru mine s-o văd într-o stare diferită în comparaţie cu ce vizionasem anterior pe Instagram.

Dar, să nu mai lungesc vorba. Iat-o: