Dacă aş fi fost o pădure – Teodora Isdrailă

Dacă aş fi fost o pădure, mi-ai fi fost copac?

Ţi-ai fi crescut rădăcini din inima mea şi te-ai fi înalţat spre mintea-mi plină de tine?

Ţi-ai fi lăsat frunzele să îmi ţină de frig atunci când vântul vorbelor tale

ar fi fost prea rece cu fiinţa mea?

Mi-ai fi îngăduit lacrimilor să te ude din când în când, ca să continui

să exişti pentru mine?

Ai fi lăsat norii să îţi înceţoşeze privirea atunci când m-ai fi umplut de seva

prea dulce pentru pielea mea plină de iarba glumelor pe care mi le-ai fi spus?

Sau, în final, ai fi lasat uitarea să te taie din viaţa mea?

Din Volumul 3, NOI în secolul XXITeodora Isdrailă

https://www.edituracarteadaath.ro/martisor-cadouri-reduceri/noi-in-secolul-xxi-volumul-3

#poem #NOIinsecolulXXI volumul 3

croiesc zeci de infinituri
în neteda piele
ce astăzi mi-e culcuş de suflet.
în adâncimi de întuneric
găsesc speranţă
şi-mi cutreier existenţa prin tine
căci în lumină am orbit
şi mi te-am regăsit
fad, în cântec larg al nemuririi.
mă porţi tăcut în piele
iar ea îşi urlă fiinţa.
sărută-mi rana ce mâine o să-mi plângă,
promite-mi nemurire în negura de dor
căci goală sunt de mine
în setea de-a-ţi fi.

Din Volumul 3 – NOI în secolul XXI, poem de Antonia Isdrailă

Îmi aştern dorinţele pe un portativ. Te cânt. Ritmul apăsat te cheamă. Eşti cheia spre inima mea, iar în întregul spectacol muzical, îţi sunt muză. Mă cânţi prin propriile-ţi vene, iar eu îţi sunt refren. Mă tulburi, prin sunet. Îmbrăţişezi orice acord, iar sufletul meu îţi zâmbeşte. Te-a recunoscut. Murmurul tău a fost
mereu fundal sonor la mine-n univers.
Îţi fredonez imnul tăcerii… şi plec. Ne regăsim unde apune ultimul portativ.

Din Caietul Teodorei #NOIinsecolulXXI

Am închis ochii și am lăsat

Adierea vântului să mă-nvăluie,

Tot din jurul meu s-a evaporat,

Lăsând necunoscutul să se apropie.

Mintea îmi zbura departe,

Cu gândul la vrăji și aventuri,

Eram în ținuturi îndepărtate

Și-n suflet simțeam furnicături.

Căci imaginația departe ajunge,

Iar povestea-mi ca un râu adânc,

Lin și încet acum curge,

Ca din visuri născut prunc.