Poezia adolescentului din „Adolescenţii”- vol.1 al seriei NOI în secolul XXI

Poezia adolescentului din Adolescenţii, adică acel tânăr din anul 2012 care a avut curajul (neînsoţit de vreo speranţă, aşa cum avea să mărturisească mai târziu) să trimită o parte din poeziile sale la concursul organizat de editură în mai 2012. A ales şi să folosească un pseudonim: Marian Leuteriu.

Câteva dintre poeziile sale publicate atunci, acum, după şapte ani.

Simt?

 zi de zi picură sânge

pe-nnegrita sfântă humă

simt cum din scândură curge

roşu paşaport spre vid

unde timpul se opreşte

şi nimic nu-i superior

unde ignoranţa creşte

şi mă-mpiedic de-un fior

 

Simt sau totul e-aparenţă?

 

visul doare în tăceri

şi tratează gri contururi

de trecut uitat de cer

mă scufund în somn de tumult

în cercuri cobor în rău

pe o scară ce-i cioplită

de o căzătură-n gol

 

M-am lovit la cap sau mână?

 

echilibrul l-am pierdut

nu mai pot să merg pe creste

sunt de secole căzut

nu mai pot trage de timp

să găsesc zâmbiri pretinse

nu mai am forţă în umăr

să mai sprijin pietre stinse

 

Lacrimi sau apă de ploaie?

 

suferinţa macină

erodează somn, speranţe

din nisip în mlaştină

timpul curge-ncet, vâscos

mă înec nehotărât

visul piere, ochii strigă

din adâncuri, din pământ

 

Dacă nu simt, cine sunt?

 

 

Azi

Fumul îl acoperă,

Viața se întunecă,

Clopotele-n strună

Sun-a dor de humă,

Cântând singurătate.

 

Viorile se frâng,

Vocile-ncet plâng.

Familia-n dezolare,

Regretul cel mai mare

Îl duce spre altar.

 

Pământul se deschide,

Lemnul îl închide.

Nu poate da crezare.

Ce vede? Nepăsare

În zborul său spre cer.

 

Semnale virtuale,

Iubire în urale,

O clipă de uitare

Când, înghițiți de mare,

Străini devin străini.

 

O societate-n care,

Vieții lor precare,

Oamenii dau sensuri,

Exprimând în versuri,

Viața netrăită.

 

Focul intern se stinge,

Afară nu mai ninge-

Superficialitate.

Viața ca la carte,

Este de lăudat.

 

Știri, moarte, împăcare,

Mâncăruri fără sare,

Oameni pierduți în lume,

Copii vânduți pe sume

Modeste de dolari,

 

Sport, business, libertate,

Economii, păcate,

Sunt date promovării,

Mass-media, difuzării,

Să controleze minți.

 

Politică, confuzii,

Dezbateri-doar iluzii

Căci numai din corupție,

Jocuri murdare, funcție,

Se poate evolua.

 

În a lui ascensiune,

Un suflet fără nume-

Trei zile de plâns fals,

Rămas singur în vals-

Privește cu mâhnire.

 

Căci lumea ce o lasă-

Pești morți, pierdută plasă,

Și sforile uitate

De sufletele-nalte-

Îi poartă amintiri.

 

Dar el se mântuiește

Căci scapă, şi găsește

Poarta spre lumea nouă

Ascunsă pe sub rouă

Și îngropată-n fum.

 

Ecoul

Ceasurile ezită, timpul m-a uitat.

Arzând în adâncimi ce-mi sunt necunoscute,

Simt cum m-am schimbat.

 

Din propria-mi cenuşă îşi reface spinii,

Deşi o ascund, deşi o alung,

durerea amintirii.

 

În al ei întuneric, ce sulfetu-mi preia,

Scot în van un strigăt. Dar în jur nu-i nimeni

ajutor să-mi dea.

 

Umbre-mi pun în scenă, pas cu pas, amorul,

Trecutul şi prezentul nu se mai disting;

Regizor mi-e ecoul.

 

Şovăind, mă-ntorc să-mi înfrunt durerea.

Nu mai pot să sufăr să vâslesc în gol.

Timp, redă-mi puterea!

 

Life

Creating a world in which we believe,

A power for man to manage its state,

Discovering places to go to, to live,

Processing thoughts for us to change fate.

 

Destroying the feelings created by nature,

Controlling the fury of long-lost new creatures,

Believing in something above and beneath,

Freezing the thought of continuous seethe.

 

Dreaming of one place for love to exist,

Falling in hate is not more than just bliss,

Stepping beyond the need to feel free,

Walking away – a choice should it be.

 

Leaving the concept of “brothers” behind

Hatred and cursing is all you can find.

Nobody wants this life to be yours!

For me and for you, just closing doors…

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/noua-paradigma/adolescenti-secolul-21

 

Seria NOI în secolul XXI

Nu e doar luna cadourilor, luna asta a lui Decembrie. E şi una a curăţeniei, a ordinii, dar şi o lună plină de evenimente.

Un eveniment a fost şi acum 4 ani, lansarea volumului 2 al seriei NOI în secolul XXI. Şi acum 6 ani, lansarea primului volum, care, ce-i drept,  a fost lansat în noiembrie 2012. Evenimente spun, deoarece nu au fost nişte lansări clasice de carte. Au fost spectacole create, născute din conţinutul cărţilor, spectacole care au însufleţit textul scris, înfăţişându-i viaţa din spatele cuvintelor.

La început, în 2012, am gândit această serie de cărţi ca pe o platformă, un forum în care să se etaleze trăirile scrise ale oamenilor trăitori la început de secol. Mi-am zis că ar trebui să cuprindă lucrări create de oameni, nu neapărat de scriitori. Ba chiar, dacă mi-amintesc de primul volum, impusesem chiar şi o limită de vârstă: 18 ani. Până la urmă, am renunţat la limita asta şi am păstrat doar condiţia să se adune minimum doi autori între copertele fiecărui volum, şi, pe cât posibil, subiectele să fie, dacă nu identice, dar asemănătoare. Să rezoneze, mai bine zis. Şi, aşa cum spuneam mai sus, a rămas şi condiţia “spectacolului”.

Curăţenie am făcut şi eu printre cărţi şi aşa am mai găsit câteva exemplare din cele două volume ale acestei serii. De Crăciun #cărţiîndar!

of craciun NOI-vol

Spunea cineva că din furat nu se câştigă, ci se pierde. Ştiu că multe din cărţile editate de Editura Cartea Daath se găsesc piratate, pe tot felul de site-uri. Şi mai ştiu că, în Realitate, toţi cei care fac asta, care încarcă pdf-uri fără nicio umbră de respect pentru autor, pentru munca şi viaţa sa, pentru cartea însăşi, pentru Editura care investeşte mult, şi nu doar bani în aceste “pdf-uri”, nu are niciun respect pentru toţi cei implicaţi în procesul apariţiei unei cărţi, aceşti indivizi vor înţelege cândva ce-au făcut. Unii poate deja au început să vadă efectele acţiunilor lor. Nu poţi să strigi că vrei dreptate şi cinste, vrei să fii condus de oameni cinstiţi când tu eşti necinstit. Nu poţi să vrei schimbarea altora fără să o porneşti, macăr, mai întâi în tine. Aşa cum bine spunea unul din autorii primului volum, Marian Leuteriu, despre tânărul absolvent de liceu din anul 2012: “Vrea să plece din ţară pentru un timp, să vadă cum e ȋn alte părţi, ca apoi să vină ȋnapoi şi să ȋncerce să schimbe ceva. Motto-ul său: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi ȋn lume!” (Mahatma Ghandi), ȋl ţine mereu pe linia de plutire. Ce vrea să schimbe? Cât mai mult dacă se poate. Nu ȋi place perspectiva pe care o are această ţară şi drumul pe care ȋl urmează. Îi e puţin teamă pentru viitorul copiilor săi. Puţin, că nu s-a gândit prea mult la asta.”

Au trecut şase ani de-atunci. S-a schimbat ceva în perspectiva ţării pe care chiar o iubea acest personaj?

Mi-amintesc că cel puţin jumătate din cei prezenţi la spectacolul lansării primului volum NOI în secolul XXI, adulţi în toată regula, au plâns. Şi-au zguduit inimile între adevărul simplu exprimat şi durerile comune nouă, tuturor. Au plecat de la lansare nu doar cu o carte subţirică, ci şi cu marea întrebare: de când am uitat eu să fiu aşa, ca ei?

Până în 17 decembrie pe site-ul editurii:

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-colectii-reduceri-editura-cartea-daath/oferta-craciun-NOI-secolulXXI