Experienţa emoţională #matriceaemotiilor

Dacă emoţiile sunt procesate în creier, unde se află interfaţa dintre energie şi emoţie? Sunt şi alte organe ale corpului implicate, cum ar fi inima?

Legătura dintre inimă şi emoţii este legendară. Aristotel credea că inima este sediul gândirii, al raţionamentului şi al emoţiei iar filosofii stoici greci, care au trăit în secolul al treilea î.e.n., susţineau că inima este sediul sufletului. În medicina tradiţională chineză inima este sediul Shen, lăcaşul fizic al legăturii noastre spirituale cu Sursa. În sistemul chakrelor, chakra Inimii este punctul de întâlnire al Cerului cu Pământul, locul transfigurator situat între spirit şi materie în care impulsurile inferioare sunt transmutate în dorinţele conştiinţei superioare.

Pentru cei mai mulţi dintre noi inima este locul în care ne păstrăm iubirea şi ne jelim dispăruţii. Pentru mulţi, este locul în care ne păstrăm identitatea.

Neurocardiologul Andrew Armour, într-o publicaţie a Institutului HeartMath, aşează inima în centrul matricei emoţie-energie. Deşi ştim că creierul este centrul primar de procesare a informaţiei, cercetările lui Armour arată că şi inima este un centru de procesare a informaţiei. Informaţia este trimisă la inimă de ganglionii nervoşi din întregul corp. Sistemul nervos intrinsec al inimii primeşte, procesează şi răspunde acestor informaţii atât împreună cu creierul, cât şi separat. De fapt, sistemul nervos al inimii dovedeşte că are aceleaşi mecanisme de memorare care sunt prezente şi în hipocampul din creier, arătând că sinapsele din inimă dau un tip de memorie pe termen scurt.

Ne aşteptăm ca inima să răspundă informaţiilor furnizate de corp prin modificări ale pulsului, ritmului sau vasoconstricţiei, însă Armour crede că informaţia suplimentară este îndreptată către bătaia inimii. După modelul de funcţionare a sistemului nervos, care transmite mesajele prin codificarea informaţiei în pauzele dintre descărcările neuronale creând tipare de activitate electrică, Armour emite ipoteza că semnalele inimii sunt transmise prin tiparele formate de intervalele dintre bătăi şi prin unde electromagnetice. Bătaia inimii influenţează fiecare celulă, antrenând corpul în ritmul ei şi sincronizând activităţile din organe şi ţesuturi. Schimbările de ritm ale inimii modifică starea energetică a întregului corp.

Interesant este că tipul primar de informaţie transmis de bătaia inimii este emoţional. Experimentele au arătat că „informaţiile transmise de inimă creierului influenţează centrii implicaţi în perceperea şi procesarea emoţiilor”. Altfel spus, informaţia primită de creier de la inimă alcătuieşte experienţa noastră emoţională – un fapt care popoarelor antice părea să le fie cunoscut.

Fragment din Matricea emoțiilor – Emoție-Energie-Esență, Synthia Andrews, N.D.

Emoțiile transcendente #matriceaemotiilor

Profesorul de psihologie socială Jonathan Haidt de la Universitatea Virginia, unul dintre invitații la conferințele TED – apreciate pe plan internațional, un think-tank non-profit de răspândire a informațiilor noi și novatoare – s-a specializat în studiul a ceea ce el a denumit emoții auto-transcendente. Acestea se definesc ca emoții care ne ridică deasupra interesului personal egoist, călăuzindu-ne spre ceva mult mai important decât preocupările noastre obișnuite. Jonathan identifică trei asemenea emoții: elevarea, admirația și compasiunea.[1] La acestea, eu adaug încă trei: iubirea necondiționată, recunoștința și devoțiunea, deși sunt convinsă că mai sunt și altele.

Admirația poate părea o alegere stranie atunci când vine vorba despre transcendență, pentru că ne referim de obicei la ea atunci când admirăm priceperea sau realizările unei persoane. Chambers English Dictionary precizează că aceasta reprezintă acțiunea unei persoane de a admira fiind cuprinsă de „uimire însoțită de stimă, iubire sau venerație… [2]” Haidt sugerează că admirația ne energizează și ne inspiră să atingem noi înșine excelența, susținând că aceasta îi ”scoate pe oameni din starea lor obișnuită de conștiență [și] implică sentimentul de transcendență… [3]

Am descoperit că admirația apare concomitent cu elevarea, pe care Haidt o descria ca un „sentiment cald și înălțător pe care îl simt oamenii atunci când asistă la fapte neașteptate de amabilitate, bunătate și compasiune umană. Ea face ca un om să dorească să-și ajute semenii și să devină o persoană mai bună.” Această emoție este „un sentiment cald și luminos care se simte în regiunea pieptului.

Elevarea ne înalță suficient de mult pentru a putea trăi sacrul. Vă dați seama cât de diferită ar fi lumea noastră dacă am recunoaște sacrul în noi înșine, în celălalt, în întreaga existență și am acționa ca și când acest lucru ar conta?

Compasiunea, recunoștința și iubirea necondiționată aproape că nu mai trebuie menționate din moment ce s-a discutat deja atât de mult despre acestea. Compasiunea reprezintă liantul, este ceea ce ne permite să ne manifestăm compătimirea față de suferința altei persoane pentru a-i ușura povara. Iubirea necondiționată ne conectează. Este iubirea aceea atât de profundă încât rămâne neschimbată indiferent de circumstanțe, reciprocitate, distanță sau diferite acțiuni. Indiferent ce se întâmplă, iubirea pentru celălalt rămâne neschimbată.

Oamenii cred adesea că iubirea necondiționată înseamnă să nu te superi niciodată pe celălalt sau să te simți întristat de acțiunile sale. Emoțiile de fiecare zi continuă, de fapt, să se manifeste numai că acestea nu influențează în niciun fel sentimentul mai profund. Iubirea pe care o simțim față de copiii noștri, de exemplu, lasă suficient loc nerăbdării sau frustrării însă nu afectează nicidecum legătura afectivă implicită. Recunoștința este deschizătorul de uși. Ea ne permite să dăruim și să primim fără opreliști, inspirați de bucuria simplă a abundenței vieții. Este opusul sentimentului de „a fi îndreptățit să…”.

Devoțiunea este o emoție la care ne gândim rar în alt context decât acela al devoțiunii religioase. Ea este o acțiune: dedicație înflăcărată și altruistă, actul de a ne consacra unei căi spirituale superioare. Devoțiune poate însemna a ne pune în serviciul umanității, al binelui planetar sau al unei singure persoane. Este inspirată de admirație, elevație, compasiune și iubire necondiționată, care-și găsesc încununarea într-un act de desăvârșire.

Emoțiile transcendente joacă un rol cheie în stăpânirea magiei rebele a emoțiilor. Îmbrățișarea unei perspective mai largi ne modifică reacțiile față de ceea ce simțim. Imaginați-vă, de exemplu, că purtați un dialog cu cineva iar această persoană atacă brusc și cu agresivitate punctul vostru de vedere, purtându-se ca și când această dezavuare i-ar permite să vă trateze într-un mod lipsit de respect. Furia pe care o simțiți clocotind în voi vă anunță că limitele energetice v-au fost încălcate și, fără să efectuați în mod conștient această acțiune, energia din aura voastră se concentrează în zona corespunzătoare pentru întărirea acestor delimitări. În același timp energia inundă chakrele Plexului Solar, Gâtului și celui de-al Treilea Ochi, aducând claritate și convingere reacției voastre.

În trecut condiționarea v-ar fi făcut să vă „sfâșiați” interlocutorul în încercarea de a-l învinge și pe această cale să vă păstraţi demnitatea. De această dată noua voastră perspectivă eludează tiparele comportamentale din trecut.
Demnitatea sălășluiește în interiorul vostru și nu în părerea pe care o are altă persoană despre voi. Claritatea câmpului vostru energetic vă permite să respectați cealaltă persoană chiar și atunci când vă mențineți fermi pe poziție. Aceasta vă face să căutați mai degrabă unitatea decât separația și, în loc să vă învârtiți în cercul vicios al certurilor, să puteți ajunge la o
înțelegere amiabilă cu partenerul vostru.

Emoțiile transcendente ne eliberează de obișnuințele din trecut. Perspectiva ni se schimbă iar efectul lor continuă mult timp după ce experiența inspiratoare a trecut. Aceasta ne permite să pătrundem în propriul nostru trup și să găsim cheia rătăcită fără de care rămânem blocați în trecut. Transcendența ne duce cu gândul la elevarea din corp însă, de fapt, se întâmplă exact opusul: ea înseamnă a pătrunde atât de adânc în interior încât să intrăm în legătură cu propria esență și să ajungem în fluxul conștiinței universale. Haidt observă că zonele creierului
implicate în reglajele interne și senzațiile corporale sunt mai active atunci când trăim emoții transcendente.


Folosirea emoțiilor proprii cu abilitate și pricepere înseamnă eliberarea de condiționările trecute și aptitudinea de a ne recunoaște și experimenta emoțiile dintr-o stare superioară de a fi, așa cum s-a întâmplat cu Shaun, Lisa și Dave. Aceasta se poate întâmpla numai atunci când suntem conștienți de trupul nostru și răspundem nevoilor sale. Corpul deține instrumentele necesare stăpânirii propriilor emoții.


[1] Haidt, Jonathan şi James Morris. „Finding the Self in Self-Transcendent Emotions.” Proceedings of the National Academy of Sciences 106.19 (2009): 7687-7688.

[2] „Admiration.” Chambers English Dictionary. W & R Chambers Ltd. şi Cambridge University Press, 1988.

[3] Haidt şi Morris. „Finding the Self,” p. 7688.

Fragmente din Matricea emoţiilor: Emoţie-Energie-Esenţă

Emoţii de fiecare zi

Enumerarea emoţiilor de fiecare zi ar ocupa o mulţime de pagini şi ar trebui să descrie fiecare nuanţă a experienţelor pe care le trăim. Ar fi ca o paletă de desen care conţine toate tonurile posibile ale unei culori. Unii cred că doar un număr redus de emoţii pot fi considerate „pure”. Restul nu sunt decât combinaţii ale diferitelor nuanţe de emoţii amestecate între ele. Emoţiile sunt complexe. Când o emoţie este suprimată sau reprimată, aceasta îşi va face reapariţia sub forma unei emoţii similare, mai convenabil de manifestat, care să poată disipa o parte a încărcăturii emoţionale pe care o poartă. Iată o mică mostră a paletei emoţiilor noastre de fiecare zi:  

acceptare, admiraţie, afecţiune, amărăciune, amuzament, anticipare, anxietate, apatie, apreciere, apropiere, aroganţă, aşteptare, avariţie, aviditate, beligeranţă, bizuire, bucurie, bunătate, calm, competitivitate, curaj, cutremurare, depresie, derută, descoperire, desfătare, detaşare, dezamăgire, dezgust, disperare, dor, dorinţă, durere, echilibru, entuziasm, euforie, exaltare, exasperare, ezitare, fascinaţie, fericire, frustrare, furie, gelozie, indiferenţă, indignare, insecuritate, invidie, iritare, iubire, împotrivire, încântare, încredere, înfrângere, îngâmfare, jenă, laşitate, loialitate, mânie, milă, modestie, orgoliu, ostilitate, pace, paranoia, pasiune, pierdere, pizmă, plăcere, plictis, posesiune, prietenie, privaţiune, răbdare, recunoştinţă, resemnare, resentiment, respect, ruşine, satisfacere, satisfacţie, securitate, siguranţă, simpatie, speranţă, suferinţă, surpriză, tandreţe, tânjire, teamă, temere, toleranţă, tristeţe, uimire, umilinţă, ură, uşurare, vinovăţie

Atunci când emoţiile obişnuite nu sunt procesate până la capăt, ele se manifestă şi după durata lor obişnuită de viaţă. Continuă să existe în noi ca memorie celulară şi se transformă în tensiunea musculară pe care o cunoaştem din limbajul corpului nostru. Emoţiile neprocesate devin atitudini şi convingeri inconştiente, influenţându-ne modul de percepere a evenimentelor şi organizarea noilor informaţii. Ne dictează starea de a fi şi, prin aceasta, viziunea asupra vieţii. Iată câteva trăsături caracteristice ale emoţiilor de fiecare zi:

  • Apar ca răspuns la un eveniment. Acesta poate fi de ordin interior (un gând, o inspirație) sau de ordin exterior (o interacțiune cu altă persoană).
  • Vehiculează informație și energie.
  • Dispar după ce informația este procesată iar energia acesteia se disipează.
  • Când nu sunt procesate, ele continuă să existe în memoria corporală.
  • Emoțiile neprocesate solicită tensiunea musculară pentru a le fi suprimată/reprimată energia, ceea ce poate provoca oboseală, tensiuni și dureri musculare sau chiar boli.
  • Informația purtată de emoțiile neprocesate se transformă în răspunsuri condiționate și automate care devin reacția noastră emoțională predominantă.
  • Cu timpul reacțiile emoționale predominante ajung să ne contureze viziunea despre viață.
  • Informația vehiculată de emoții este în cea mai mare parte inconștientă; efortul de a ne extinde conștiința are în vedere aducerea acestui proces în câmpul conștiinței.

Fragment din Matricea emoţiilorEmoţie-Energie-Esenţă de Synthia Andrews, N.D.