Emoțiile transcendente #matriceaemotiilor

Profesorul de psihologie socială Jonathan Haidt de la Universitatea Virginia, unul dintre invitații la conferințele TED – apreciate pe plan internațional, un think-tank non-profit de răspândire a informațiilor noi și novatoare – s-a specializat în studiul a ceea ce el a denumit emoții auto-transcendente. Acestea se definesc ca emoții care ne ridică deasupra interesului personal egoist, călăuzindu-ne spre ceva mult mai important decât preocupările noastre obișnuite. Jonathan identifică trei asemenea emoții: elevarea, admirația și compasiunea.[1] La acestea, eu adaug încă trei: iubirea necondiționată, recunoștința și devoțiunea, deși sunt convinsă că mai sunt și altele.

Admirația poate părea o alegere stranie atunci când vine vorba despre transcendență, pentru că ne referim de obicei la ea atunci când admirăm priceperea sau realizările unei persoane. Chambers English Dictionary precizează că aceasta reprezintă acțiunea unei persoane de a admira fiind cuprinsă de „uimire însoțită de stimă, iubire sau venerație… [2]” Haidt sugerează că admirația ne energizează și ne inspiră să atingem noi înșine excelența, susținând că aceasta îi ”scoate pe oameni din starea lor obișnuită de conștiență [și] implică sentimentul de transcendență… [3]

Am descoperit că admirația apare concomitent cu elevarea, pe care Haidt o descria ca un „sentiment cald și înălțător pe care îl simt oamenii atunci când asistă la fapte neașteptate de amabilitate, bunătate și compasiune umană. Ea face ca un om să dorească să-și ajute semenii și să devină o persoană mai bună.” Această emoție este „un sentiment cald și luminos care se simte în regiunea pieptului.

Elevarea ne înalță suficient de mult pentru a putea trăi sacrul. Vă dați seama cât de diferită ar fi lumea noastră dacă am recunoaște sacrul în noi înșine, în celălalt, în întreaga existență și am acționa ca și când acest lucru ar conta?

Compasiunea, recunoștința și iubirea necondiționată aproape că nu mai trebuie menționate din moment ce s-a discutat deja atât de mult despre acestea. Compasiunea reprezintă liantul, este ceea ce ne permite să ne manifestăm compătimirea față de suferința altei persoane pentru a-i ușura povara. Iubirea necondiționată ne conectează. Este iubirea aceea atât de profundă încât rămâne neschimbată indiferent de circumstanțe, reciprocitate, distanță sau diferite acțiuni. Indiferent ce se întâmplă, iubirea pentru celălalt rămâne neschimbată.

Oamenii cred adesea că iubirea necondiționată înseamnă să nu te superi niciodată pe celălalt sau să te simți întristat de acțiunile sale. Emoțiile de fiecare zi continuă, de fapt, să se manifeste numai că acestea nu influențează în niciun fel sentimentul mai profund. Iubirea pe care o simțim față de copiii noștri, de exemplu, lasă suficient loc nerăbdării sau frustrării însă nu afectează nicidecum legătura afectivă implicită. Recunoștința este deschizătorul de uși. Ea ne permite să dăruim și să primim fără opreliști, inspirați de bucuria simplă a abundenței vieții. Este opusul sentimentului de „a fi îndreptățit să…”.

Devoțiunea este o emoție la care ne gândim rar în alt context decât acela al devoțiunii religioase. Ea este o acțiune: dedicație înflăcărată și altruistă, actul de a ne consacra unei căi spirituale superioare. Devoțiune poate însemna a ne pune în serviciul umanității, al binelui planetar sau al unei singure persoane. Este inspirată de admirație, elevație, compasiune și iubire necondiționată, care-și găsesc încununarea într-un act de desăvârșire.

Emoțiile transcendente joacă un rol cheie în stăpânirea magiei rebele a emoțiilor. Îmbrățișarea unei perspective mai largi ne modifică reacțiile față de ceea ce simțim. Imaginați-vă, de exemplu, că purtați un dialog cu cineva iar această persoană atacă brusc și cu agresivitate punctul vostru de vedere, purtându-se ca și când această dezavuare i-ar permite să vă trateze într-un mod lipsit de respect. Furia pe care o simțiți clocotind în voi vă anunță că limitele energetice v-au fost încălcate și, fără să efectuați în mod conștient această acțiune, energia din aura voastră se concentrează în zona corespunzătoare pentru întărirea acestor delimitări. În același timp energia inundă chakrele Plexului Solar, Gâtului și celui de-al Treilea Ochi, aducând claritate și convingere reacției voastre.

În trecut condiționarea v-ar fi făcut să vă „sfâșiați” interlocutorul în încercarea de a-l învinge și pe această cale să vă păstraţi demnitatea. De această dată noua voastră perspectivă eludează tiparele comportamentale din trecut.
Demnitatea sălășluiește în interiorul vostru și nu în părerea pe care o are altă persoană despre voi. Claritatea câmpului vostru energetic vă permite să respectați cealaltă persoană chiar și atunci când vă mențineți fermi pe poziție. Aceasta vă face să căutați mai degrabă unitatea decât separația și, în loc să vă învârtiți în cercul vicios al certurilor, să puteți ajunge la o
înțelegere amiabilă cu partenerul vostru.

Emoțiile transcendente ne eliberează de obișnuințele din trecut. Perspectiva ni se schimbă iar efectul lor continuă mult timp după ce experiența inspiratoare a trecut. Aceasta ne permite să pătrundem în propriul nostru trup și să găsim cheia rătăcită fără de care rămânem blocați în trecut. Transcendența ne duce cu gândul la elevarea din corp însă, de fapt, se întâmplă exact opusul: ea înseamnă a pătrunde atât de adânc în interior încât să intrăm în legătură cu propria esență și să ajungem în fluxul conștiinței universale. Haidt observă că zonele creierului
implicate în reglajele interne și senzațiile corporale sunt mai active atunci când trăim emoții transcendente.


Folosirea emoțiilor proprii cu abilitate și pricepere înseamnă eliberarea de condiționările trecute și aptitudinea de a ne recunoaște și experimenta emoțiile dintr-o stare superioară de a fi, așa cum s-a întâmplat cu Shaun, Lisa și Dave. Aceasta se poate întâmpla numai atunci când suntem conștienți de trupul nostru și răspundem nevoilor sale. Corpul deține instrumentele necesare stăpânirii propriilor emoții.


[1] Haidt, Jonathan şi James Morris. „Finding the Self in Self-Transcendent Emotions.” Proceedings of the National Academy of Sciences 106.19 (2009): 7687-7688.

[2] „Admiration.” Chambers English Dictionary. W & R Chambers Ltd. şi Cambridge University Press, 1988.

[3] Haidt şi Morris. „Finding the Self,” p. 7688.

Fragmente din Matricea emoţiilor: Emoţie-Energie-Esenţă

Emoţii de fiecare zi

Enumerarea emoţiilor de fiecare zi ar ocupa o mulţime de pagini şi ar trebui să descrie fiecare nuanţă a experienţelor pe care le trăim. Ar fi ca o paletă de desen care conţine toate tonurile posibile ale unei culori. Unii cred că doar un număr redus de emoţii pot fi considerate „pure”. Restul nu sunt decât combinaţii ale diferitelor nuanţe de emoţii amestecate între ele. Emoţiile sunt complexe. Când o emoţie este suprimată sau reprimată, aceasta îşi va face reapariţia sub forma unei emoţii similare, mai convenabil de manifestat, care să poată disipa o parte a încărcăturii emoţionale pe care o poartă. Iată o mică mostră a paletei emoţiilor noastre de fiecare zi:  

acceptare, admiraţie, afecţiune, amărăciune, amuzament, anticipare, anxietate, apatie, apreciere, apropiere, aroganţă, aşteptare, avariţie, aviditate, beligeranţă, bizuire, bucurie, bunătate, calm, competitivitate, curaj, cutremurare, depresie, derută, descoperire, desfătare, detaşare, dezamăgire, dezgust, disperare, dor, dorinţă, durere, echilibru, entuziasm, euforie, exaltare, exasperare, ezitare, fascinaţie, fericire, frustrare, furie, gelozie, indiferenţă, indignare, insecuritate, invidie, iritare, iubire, împotrivire, încântare, încredere, înfrângere, îngâmfare, jenă, laşitate, loialitate, mânie, milă, modestie, orgoliu, ostilitate, pace, paranoia, pasiune, pierdere, pizmă, plăcere, plictis, posesiune, prietenie, privaţiune, răbdare, recunoştinţă, resemnare, resentiment, respect, ruşine, satisfacere, satisfacţie, securitate, siguranţă, simpatie, speranţă, suferinţă, surpriză, tandreţe, tânjire, teamă, temere, toleranţă, tristeţe, uimire, umilinţă, ură, uşurare, vinovăţie

Atunci când emoţiile obişnuite nu sunt procesate până la capăt, ele se manifestă şi după durata lor obişnuită de viaţă. Continuă să existe în noi ca memorie celulară şi se transformă în tensiunea musculară pe care o cunoaştem din limbajul corpului nostru. Emoţiile neprocesate devin atitudini şi convingeri inconştiente, influenţându-ne modul de percepere a evenimentelor şi organizarea noilor informaţii. Ne dictează starea de a fi şi, prin aceasta, viziunea asupra vieţii. Iată câteva trăsături caracteristice ale emoţiilor de fiecare zi:

  • Apar ca răspuns la un eveniment. Acesta poate fi de ordin interior (un gând, o inspirație) sau de ordin exterior (o interacțiune cu altă persoană).
  • Vehiculează informație și energie.
  • Dispar după ce informația este procesată iar energia acesteia se disipează.
  • Când nu sunt procesate, ele continuă să existe în memoria corporală.
  • Emoțiile neprocesate solicită tensiunea musculară pentru a le fi suprimată/reprimată energia, ceea ce poate provoca oboseală, tensiuni și dureri musculare sau chiar boli.
  • Informația purtată de emoțiile neprocesate se transformă în răspunsuri condiționate și automate care devin reacția noastră emoțională predominantă.
  • Cu timpul reacțiile emoționale predominante ajung să ne contureze viziunea despre viață.
  • Informația vehiculată de emoții este în cea mai mare parte inconștientă; efortul de a ne extinde conștiința are în vedere aducerea acestui proces în câmpul conștiinței.

Fragment din Matricea emoţiilorEmoţie-Energie-Esenţă de Synthia Andrews, N.D.

Beatitudinea uniunii

Acolo unde sălăşluieşte spiritul

Oamenii nutresc dorinţa ireprimabilă de a înţelege relaţia lor cu universul. Părem a fi astfel alcătuiţi încât să ne dorim să ne conectăm la întregul cel mare. Din perspectiva biologică, specialista în neuroştiinţe Candace Pert avansează ipoteza că receptorii opioizi din creier sunt mediatorii pentru „reacţia la beatitudine”, pe care o descrie drept uniunea cu divinul. Interesant este că cea mai mare concentrare a receptorilor opioizi se întâlneşte în regiunea cea mai avansată a creierului, respectiv în cortexul prefrontal, acolo unde au loc raţionamentul şi luarea deciziilor.

Într-un interviu acordat organizaţiei specializate în cercetarea inteligenţei emoţionale 6 Seconds, Pert afirmă: „Oamenii de ştiinţă nu pot să întrebe niciodată: „de ce?”. Ei pot pune numai întrebările: „ce?” şi „cum?” Noi ştim, însă, că vibraţia din aceşti receptori facilitează sau face ca întregul organism să simtă senzaţia de beatitudine”. Ceva mai departe ea arată că vibraţia endorfinei reprezintă „beatitudinea uniunii şi uniunea divină” pe care indivizii sunt meniţi să şi-o dorească.

În afara structurii biologice, şi structurile noastre energetice par preconfigurate să tindă spre experientizarea conştiinţei universale. În medicina tradiţională chineză organele au atât o funcţie fiziologică, precum şi una energetică. Inima este considerată sediul sufletului, sau Shen, care este conectat la realitatea spirituală mai vastă denumită Tao. Dacă suntem în armonie cu Shen-ul nostru, acest lucru ne păstrează într-un flux armonios cu Tao, de care organismul nostru are nevoie pentru a-şi menţine starea de sănătate. Chakrele au şi ele o vocaţie implicită, exercitată prin intermediul forţei kundalini care ne înalţă conştienţa din chakră în chakră până ce ajunge la conştiinţa universală cu sediul în chakra Coroanei.

În Modelul Body Sounding, chakra inimii este considerată principalul centru energetic şi sursă a forţei noastre spirituale. Cercetările întreprinse la HeartMath Institute au arătat că ganglionii nervilor inimii alcătuiesc un centru coordonator şi de transmitere a informaţiei emoţionale generate în întregul corp iar, aşa cum am arătat în Capitolul 4, studiile au demonstrat că inima posedă un câmp electromagnetic mai extins decât al oricărui alt organ, inclusiv creierul.

Prin chakra Inimii, conştiinţa universală a chakrei Coroanei este unită cu înţelepciunea pământului conferită de chakra Bazală, ceea ce ne conectează la conştiinţa universală deşi rămânem conştienţi că suntem individualităţi distincte. Din alte studii realizate la HeartMath reiese că oamenii fac schimb de informaţie emoţională prin câmpul de energie pe care-l generează inima. Aceasta sugerează faptul că prin chakra Inimii suntem conectaţi la ceilalţi şi că avem acces la energia subtilă a matricei. Inima reprezintă punctul nodal în câmpul conştiinţei colective, locul nostru de rezonanţă cu realitatea extinsă.

Fragment din Matricea emoţiilor – Synthia Andrews