Chei de acces la energie: scurt rezumat #caleaenergiei

Dacă universul energiilor reprezintă o necunoscută pentru voi, poate veţi dori să parcurgeţi Partea a II-a a acestei cărţi ca să vă familiarizaţi cu anatomia energiei, cu termenii specifici şi aşa mai departe. Conceptele care urmează stau la baza acestor meditaţii.

Puteţi (sau nu) fi de acord cu aceste concepte; asta nu va avea nicio influenţă asupra eficienţei acţiunii lor. În ultimă instanţă, convingerile voastre sunt cele care vă determină experienţa; pentru ca meditaţiile să aibă efect nu este, însă, obligatoriu ca acestea să fie aidoma cu ale mele. În general, oamenii parcurg diverse informaţii doar ca să-şi confirme convingerile interioare. Dacă această confirmare are loc, vă veţi implica mai intens în practica meditaţiilor din această carte. În situaţia în care convingerile vă sunt puse sub semnul întrebării, poate vi se va intensifica dorinţa de explorare şi de descoperire a altor adevăruri. Dacă veţi reacţiona cu neîncredere şi veţi lua în derâdere cele citite, atunci probabil că nu veţi încerca aceste meditaţii.

E=MC2

Semnificaţia acestei ecuaţii este că energia şi materia sunt unul şi acelaşi lucru; singura diferenţă constă în frecvenţa la care vibrează fiecare dintre ele. Lumina este primul ordin de materie măsurabilă desprinsă şi coborâtă din energia pură. Lumina este, simultan, şi particulă (materie), şi undă (energie).

Energia şi materia se exprimă de-a lungul unui continuum electromagnetic.

Nivelul inferior al spectrului vibrează mai lent decât nivelul superior. Vibraţiile mai joase îmbracă o expresie mai materială.

Energia şi materia fac permanent schimb între ele.

Influenţarea uneia dintre ele are efect asupra celeilalte. Puteţi acţiona asupra oricăruia din capetele spectrului: fie asupra celui fizic, fie asupra celui energetic.

Tot ce există în lumea fizică are un tipar energetic, inclusiv corpul uman.

Tiparul uman este creat încă înainte de naştere şi are înregistrat în el karma personală şi modelul originar al sănătăţii perfecte şi al desăvârşirii. El mai conţine instrucţiuni în vederea atingerii scopului, urmării căii şi despre planul de viaţă în general. Acest tipar este accesibil prin procesul de conştientizare.

Tiparul energetic este denumit „aură“.

Acest tipar se manifestă ca o lumină radiantă în jurul corpului şi se numeşte aură. Rolul său este acela de a structura şi de a însufleţi o formă fizică. Tot ce există are o aură: oamenii, animalele, plantele, pietrele, planeta Pământ. Puteţi accesa informaţiile conţinute în aură pentru a face să se manifeste starea de sănătate, evoluţia spirituală, conştientizarea şi expansiunea; toate acestea permiţându-vă să trăiţi o viaţă mai autentică.

Între mintea, corpul, sufletul şi aura voastră se poartă un dialog.

În aură se păstrează înregistrat trecutul personal şi direcţia în care se îndreaptă viitorul vostru. Tot ce gândiţi, simţiţi şi experimentaţi este păstrat în aură şi influenţează modul de manifestare a tiparului original. Interacţiunea dintre tiparul original şi experienţa personală reprezintă marja voastră de dezvoltare.

Energia implicată se numeşte energie vitală sau forţă vitală.

În toate culturile se regăseşte un concept care o defineşte, şi acestea au denumit energia: prana, chi, ki, pneuma, mana, ruan sau orgon.

Principalele aspecte, calităţi şi funcţii ale energiei vitale sunt următoarele:

• Este principiul organizator din spatele materiei.

• Este coezivă, ţinând materia fixată într-o formă.

• Este unificatoare; este reţeaua interconectoare a vieţii.

• Este cea care hrăneşte, alimentează şi susţine.

• Conţine informaţie codificată, pe care o reţine şi o transmite.

• Este vehiculul conştienţei.

Energia se răspândeşte în materie prin canale ordonate.

Energia vitală circulă pe Pământ prin canale de energie denumite linii Ley. Circulă prin corp prin canale denumite meridian energetice. Informaţia este codificată şi este conţinută de energia care circulă prin aceste canale. Se poate interacţiona cu liniile Ley şi cu meridianele energetice în vederea îmbunătăţirii echilibrului şi armoniei interioare sau a stării de sănătate.

Centrii de energie îşi fac apariţia la intersecţia traiectoriei canalelor energetice.

Centrii de energie sunt zone cu înaltă vibraţie sau frecvenţă. În cazul Pământului, aceşti centri se numesc vortexuri sau locuri sacre. În cazul corpului uman, se numesc chakre. Chakrele şi locurile sacre colectează şi amplifică energia. Centrii de energie pot, de asemenea, să modifice frecvenţa energiei.

Mişcarea este o caracteristică a energiei.

Energia în mişcare alimentează şi întreţine viaţa. Energia stagnantă poate cauza îmbolnăviri, tulburări emoţionale, durere, lipsă de motivaţie, deziluzie, teamă şi numeroase alte suferinţe. Stagnarea energiei terestre duce la apariţia unui mediu nociv.

Energie negativă? Nu există aşa ceva!

Energia poate fi reţinută în tipare care produc efecte „negative“, poate fi direcţionată de o persoană având intenţii malefice, poate curge în sens opus sau poate deveni stagnantă, creând restricţii. Însă atunci când tiparul este distrus, când emiţătorul rău-intenţionat este învăluit de lumină, când forţa vitală este reaşezată în făgaşul firesc iar curgerea este restabilită, energia eliberată nu este altceva decât simplă energie.

Fiecare este responsabil de spaţiul personal.

Nimeni altcineva nu l-a creat, nimeni altcineva nu-l poate modifica.

Cum depinde fluxul energiei de ceea ce persoana gândeşte, simte sau îşi imaginează.

Energia este direcţionată cu ajutorul minţii, prin atenţie, gânduri, sentimente şi emoţii.

În medicina orientală sângele urmează chi-ul, chi-ul urmează mintea, mintea urmează shen-ul, iar shen-ul urmează Tao.

Altfel spus, fiziologia voastră (sângele) răspunde la energia vitală (chi), care este dirijată de minte. Când mintea urmează spiritul conştient (shen), atunci trăiţi autentic şi în armonie cu propria cale (tao).

Într-o lume perfectă, mintea şi spiritul vostru sunt în armonie.

În această lume perfectă, faceţi alegeri în favoarea binelui vostru cel mai înalt. Ei bine, lumea perfectă nu există. În schimb, toate alegerile pe care le faceţi sunt în favoarea dezvoltării voastre spirituale, oricât de anevoioasă vi s-ar părea această dezvoltare.

Fiecare dintre noi este suma totală a alegerilor sale.

Deşi suntem născuţi sub auspicii diferite, felul în care răspundem vieţii şi toate acţiunile noastre, reprezintă alegeri.

Pentru a vă schimba viaţa, trebuie să vă schimbaţi mai întâi modul de a gândi.

Pentru aceasta, este nevoie de două elemente: conştientizare şi disciplină.

Suntem fiinţe spirituale care avem o experienţă umană.

Prin intermediul sufletului şi al spiritului, aveţi acces la nivelurile spirituale. Sub aspect biologic, sunteţi alcătuiţi astfel încât această experienţă este posibilă, iar corp-mintea este instrumentul de care dispuneţi pentru a accede la aceste niveluri.

Sunteţi călăuziţi în mii şi mii de feluri.

Fiecare primeşte îndrumări în mod diferit. Şi fiecare mod este corect.

Reală este numai iubirea.

Iubirea necondiţionată este forţa cea mai puternică şi mai transfiguratoare din univers.

Nu sunteţi niciodată singuri.

Trăim într-un univers spiritual şi suntem conectaţi la toate celelalte fiinţe dotate cu conştiinţă. Beneficiaţi de sprijin clipă de clipă.

Calea energiei – Synthia Andrews, N.D.

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/noua-paradigma/calea-energiei-synthia-andrews-the-path-of-energy

Featured Image by Angela Yuriko Smith from Pixabay 

Conştiinţa ca o formă mai subtilă a materiei

Conştiinţa ca o formă mai subtilă a materiei

Pe lângă faptul că explică de ce fizicienii găsesc atât de multe exemple de interconectabilitate când sondează adâncurile materiei, universul holografic al lui Bohm explică multe alte enigme. Una este efectul pe care conştiinţa pare să îl aibă asupra lumii subatomice. După cum am văzut, Bohm respinge ideea că particulele nu există până ce nu sunt observate. Dar, în principiu, nu este împotriva încercării de a aduce împreună conştiinţa şi fizica. El, pur şi simplu, are impresia că majoritatea fizicienilor umblă după asta pe un drum greşit, încerând încă o dată să fragmenteze realitatea şi să spună că un lucru separat, conştiinţa, interacţionează cu un alt lucru separat, o particulă subatomică.

Pentru că toate lucrurile sunt aspecte ale holomişcării, nu are sens să se vorbească despre conştiinţă şi materie ca interacţionând. Într-un sens, observatorul este cel observat. Observator este şi instrumentul de măsură, rezultatele experimentale, laboratorul şi briza care adie în afara laboratorului. De fapt, Bohm consideră conştiinţa ca fiind o formă mai subtilă a materiei şi baza pentru orice relaţie între cele două situaţii/poziţii, nu la nivelul de realitate propriu nouă, ci adânc în ordinea implicită. Conştiinţa este prezentă în măsuri diferite de înfăşurare sau desfăşurare în toată  materia, şi probabil că de aceea plasmele posedă câteva din trăsăturile fiinţelor vii. Aşa cum o spune Bohm: „Capacitatea formei de a fi activă este cea mai caracteristică trăsătură a minţii şi noi avem deja ceva asemănător minţii în electron“.

În mod asemănător, el crede că nu are sens împărţirea universului în lucruri cu viaţă şi fără viaţă. Materia însufleţită şi cea neînsufleţită sunt întreţesute inseparabil, iar viaţa, de asemenea, este conţinută în totalitatea universului. Într-un fel, chiar şi o piatră este vie, spune Bohm, pentru că viaţa şi inteligenţa sunt prezente nu numai în toată materia, dar şi în „energie“, „spaţiu“, „timp“, „substanţa întregului univers“ şi în orice altceva extragem noi din holomişcare şi în mod eronat îl considerăm ca fiind un lucru separat.

Ideea că atât conştiinţa cât şi viaţa (şi, într-adevăr, toate lucrurile) sunt ansambluri conţinute în tot universul, are o cealaltă faţă la fel de strălucitoare. Aşa cum fiecare porţiune din hologramă conţine imaginea întregului, tot aşa fiecare porţiune din univers conţine întregul. Aceasta înseamnă că, dacă am şti cum să avem acces, am putea găsi galaxia Andromeda pe unghia degetului mare de la mâna stângă. Am putea, de asemenea, s-o găsim pe Cleopatra întâlnindu-se cu Cezar pentru întâia oară, pentru că, în principiu, tot trecutul şi implicaţiile pentru întreg viitorul sunt, de asemenea, conţinute în fiecare regiune minusculă a spaţiului şi timpului. Fiecare celulă din corpul nostru conţine întregul cosmos. La fel şi fiecare frunză, fiecare picătură de ploaie şi chiar fiecare fir de praf, ceea ce conferă un nou înţeles cunoscutei poezii a lui William Blake:

Să vezi o Lume într-un Bob de Nisip

Şi un Cer într-o Floare Sălbatică,

Să cuprinzi Infinitul în palma mâinii tale

Şi Eternitatea într-o oră.

Fragment din Universul holografic – Michael Talbot

 

Featured Image by Projekt_Kaffeebart from Pixabay

Întoarcerea la timpul visului

Numai oamenii au ajuns într-un punct în care nu mai ştiu de ce există. Ei nu îşi folosesc creierele şi au uitat cunoaşterea secretă a trupurilor, a simţurilor sau a viselor lor. Nu folosesc cunoaşterea pe care spiritul a pus-o în fiecare din ei; nu sunt nici măcar conştienţi de acest lucru, aşa înaintează orbeşte, poticnindu-se pe drumul spre nicăieri – o autostradă pe care ei înşişi o netezesc cu buldozerul, ca să poată ajunge mai repede în groapa mare şi goală pe care o vor găsi la sfârşit, aşteptând să îi înghită. Este o superautostradă, ultrarapidă şi confortabilă, dar eu ştiu unde duce. Am văzut-o. Am fost acolo în viziunea mea şi mă apucă frica atunci când mă gândesc la ea.


Shamanul Lame Deer din Lakota
Lame Deer Seeker of Visions

Ideea lui Bohm că universul poate fi privit ca fiind compus din două ordini fundamentale, implicitul şi explicitul, poate fi găsită în multe tradiţii diferite. Budiştii tibetani numesc aceste două aspecte vidul şi nonvidul /vacuitatea şi nonvacuitatea. Nonvacuitatea este realitatea obiectelor vizibile. Vacuitatea, ca şi ordinea implicită, este originea tuturor lucrurilor din univers, care curg din ea într-un „şuvoi nemărginit“. Totuşi, numai vacuitatea este reală şi toate formele din lumea obiectivă sunt iluzorii, existând numai datorită fluxului necontenit dintre cele două ordini.

În schimb, vacuitatea este descrisă ca „subtilă“, „indivizibilă“ şi „liberă de caracteristici distinctive“. Pentru că aceasta este totalitatea unitară, nu poate fi descrisă în cuvinte. Corect spus, nici chiar nonvacuitatea nu poate fi descrisă în cuvinte, pentru că şi aceasta este o totalitate în care conştiinţa şi materia şi toate celelalte lucruri sunt indisolubile şi întregi. Aici zace un paradox, pentru că, în ciuda naturii sale iluzorii, nonvacuitatea conţine totuşi “un complex de universuri infinit de vast”. Şi totuşi, aspectele sale indivizibile sunt întotdeauna prezente. Aşa cum specialistul tibetan John Blofeld declară: “Într-un univers astfel compus, totul interpenetrează şi este interpenetrat de orice altceva; cum este vacuitatea, aşa este şi nonvacuitatea – partea este întregul”.

Tibetanii au prefigurat şi unele dintre ideile lui Pribram. Conform lui Milarepa, un yoghin tibetan din secolul al unsprezecelea şi cel mai renumit dintre sfinţii budişti tibetani, motivul pentru care suntem incapabili să percepem vacuitatea direct este că mintea noastră inconştientă (sau, cum spune Milarepa, “conştiinţa noastră interioară”) este mult prea “condiţionată” în percepţiile sale. Condiţionarea nu numai că ne împiedică să vedem ceea ce el numeşte “graniţa dintre minte şi materie”, sau ceea ce am numi noi domeniu de frecvenţă, ci ne face şi să ne formăm un corp atunci când suntem în starea dintre vieţi şi nu mai avem trup. “În tărâmul invizibil al cerurilor… mintea iluzorie este marele vinovat”, scrie Milarepa, care îşi sfătuia discipolii să practice “vederea perfectă şi contemplaţia”, ca să realizeze această “Realitate Fundamentală”.

Budiştii Zen recunosc şi ei indivizibilitatea fundamentală a realităţii şi într-adevăr, obiectivul principal al credincioşilor este să înveţe cum să perceapă această unitate/ totalitate. În cartea lor Games Zen Masters Play (Jocurile Maeştrilor Zen) şi cu cuvinte care ar putea fi copiate chiar din una din lucrările lui Bohm, Robert Sohl şi Audrey Carr afirmă: “A confunda natura indivizibilă a realităţii cu compartimentele schematice ale limbajului este ignoranţa fundamentală de care religia Zen caută să ne elibereze. Răspunsurile fundamentale la problema existenţei nu sunt de găsit în concepte intelectuale şi filozofii, oricât de sofisticate, ci mai degrabă pe un
nivel de experimentare nonconceptuală directă [a realităţii].”

Hinduşii numesc nivelul implicit al realităţii Brahman. Brahman este fără formă, dar este originea tuturor formelor din realitatea vizibilă, care apar din ea şi apoi se înfăşoară la loc în ea, într-o curgere fără sfârşit. Ca şi Bohm, care spune că ordinea implicită poate fi numită liniştit spirit, hinduşii personifică uneori acest nivel al realităţii şi spun că este compus din conştiinţă pură. Astfel, conştiinţa este nu numai o formă mai subtilă a materiei, ci este mai fundamentală decât materia; iar în cosmogonia hindusă materia este cea care se naşte din conştiinţă şi nu invers. Sau cum o spun Vedele, lumea fizică este adusă întru fiinţă atât prin tăinuirea” (acoperirea cu vălul), cât şi prin ”ieşirea în afară” a puterilor conştiinţei.

Pentru că universul material este doar o realitate la a doua generaţie, o creaţie a conştiinţei tăinuite, hinduşii spun că el este trecător şi ireal, sau maya. Aşa cum spune Svetasvara Upanishad: “Ar trebui să se ştie că Natura este iluzie (maya) şi că Brahman este creatorul iluziei. Această lume este îmbibată cu fiinţe care sunt părţi din el.” Tot aşa, Kena Upanishad spune că Brahman este ceva supranatural “care îşi schimbă forma în fiecare moment, de la forma umană la un fir de iarbă”.

Pentru că orice lucru se revelează din totalitatea ireductibilă a lui Brahman, lumea este şi ea un întreg dintr-o bucată, spun hinduşii, şi din nou maya este cea care ne împiedică să realizăm că în mod fundamental nu există separare. “Maya desparte conştiinţa unită astfel încât obiectul este văzut ca altceva decât sinele şi apoi ca fiind împărţit în multitudinea de obiecte din univers”, spune Sir John Woodroffe, specialist în literatura vedică. “Şi o asemenea obiectivitate există atâta timp cât conştiinţa [umanităţii] este ascunsă sau contractată. Dar în temeiul fundamental al experienţei divergenţa a dispărut, pentru că în el se află, într-o masă nediferenţiată,
experimentatorul, experienţa şi obiectul experienţei.”

Acelaşi concept poate fi găsit şi în gândirea iudaică. Conform tradiţiei kabbalistice, “întreaga creaţie este o proiecţie iluzorie a aspectelor transcedentale ale lui Dumnezeu”, spune Leo Schya, un expert elveţian în Kabbala. Totuşi, în ciuda naturii sale iluzorii, nu este o nimicnicie completă, “pentru că fiecare reflecţie a realităţii, chiar îndepărtată, dispersată şi trecătoare, posedă în mod necesar ceva din cauza sa”. Ideea că Dumnezeul Genezei pune în mişcare creaţia este o iluzie şi este reflectată chiar în limba ebraică, pentru că aşa cum notează Zoharul, un comentariu kabbalistic al Torei din secolul al treisprezecelea şi cel mai cunoscut din textele ezoterice iudaice, verbul baro, “a crea”, implică ideea de “creare a unei iluzii”.

Există multe concepte holografice şi în gândirea şamanică. Kahunas din Hawaii spun că fiecare lucru din univers este conectat la infinit şi că această interconectivitate poate fi gândită aproape ca o reţea. Şamanul, recunoscând interconectivitatea tuturor lucrurilor, se vede pe sine în centrul acestei reţele şi prin urmare capabil să influenţeze fiecare altă parte a universului (este interesant de observat că şi în gândirea hindusă, conceptul de maya este legat frecvent de o reţea).

Ca şi Bohm, care spune că conştiinţa îşi are întotdeauna izvorul în implicit, aborigenii cred că adevărata sursă a minţii este în realitatea transcendentă a timpului visului. Oamenii normali nu realizează acest lucru şi cred că conştiinţa este în corp. Totuşi, şamanii ştiu că aceasta nu este adevărat şi de aceea ei sunt capabili să intre în contact cu nivelele mai subtile ale realităţii.

Poporul Dogon din Sudan crede, de asemenea, că lumea fizică este produsul unui nivel mai adânc şi mai fundamental al realităţii şi în mod perpetuu curge spre afară şi apoi revine în acest aspect mai primar al existenţei. Aşa cum a descris-o un dogon mai vârstnic: “A trage încoace şi apoi a duce înapoi ceea ce a fost tras – aceasta este viaţa lumii.”

De fapt, conceptul de implicit/explicit poate fi găsit practic în toate tradiţiile şamanice. În cartea sa Wizard of the Four Winds: A Shaman’s Story (Vrăjitorul celor patru vânturi: Istoria unui şaman) Douglas Sharon afirmă : “Probabil conceptul central al şamanismului, oriunde este găsit în lume, este noţiunea că, la baza tuturor formelor vizibile din lume, însufleţite sau neînsufleţite, există o esenţă vitală din care acestea apar şi care le hrăneşte. În cele din urmă fiecare lucru se întoarce în acest necunoscut inefabil, misterios, impersonal.”

„Holograma a fost acolo tot timpul, în natura ondulatorie a conectivităţii celulelor creierului”, observa Pribram. „ Pur şi simplu noi nu am avut înţelepciunea de a realiza asta.”

Fragment din Capitolul 9 – Universul holografic – Michael Talbot

Featured Image by 5299108 from Pixabay