Iluzia „umbrelor“ #Nicizennicipsihanaliza

Iluzia „umbrelor“, convenţia realităţii re-prezentate şi reprezentabile, se suspendă (spontan) prin contactul direct cu realitatea.

Astăzi, când ne aflăm bine aşezaţi în lumea re-reprezentării, experienţa directă a realităţii pare neinteligibilă şi zenul, obscur.

Psihanaliza este un domeniu (şi) al reprezentării, al teoriei, pentru că este o ştiinţă creată din interiorul realităţii re-prezentate şi reprezentabile. Cunoaşterea intermediată a lumii conferă stabilitate prin faptul că poate fi structurată şi structurantă.

Evoluţia psihismului a condus spre emergenţa logicii (simbolice, clasice şi speculative), a procesului de decupaj al realităţii; era nevoie de „desprinderea“ din câmpul realităţii, de subiect, pentru a o putea reflecta, ca obiect.

Cunoaşterea directă a realităţii, a-duală, nu permite forma(lizarea) ei, crearea de structuri reprezentative: orice structură cognitivă este (re)absorbită în câmpul originar. A fi realitatea, înseamnă a o cunoaşte a-dual; a percepe realitatea, înseamnă a o cunoaşte obiectual.

Logica ne securizează în raport cu realitatea prin faptul că defineşte obiectele; un lucru trebuie să-şi păstreze identitatea pentru a fi lucru şi nu poate să existe şi să nu existe în acelaşi timp sau să existe în mai multe locuri concomitent. Dacă identitatea se pierde, este haos; o lume în care obiectele apar în superpoziţii (acelaşi obiect în mai multe locuri, simultan) este neinteligibilă, este haotică: dacă aceeaşi particulă se află în sute de locuri concomitent, atunci operatorul esenţial al realităţii obiective – identitatea – se dizolvă, odată cu întreaga realitate.

Omul de ştiinţă, pentru a se feri de astfel de constatări siderante, care nici măcar nu mai sunt paradoxuri, trebuie să se situeze dincolo de propriile credinţe. De aceea, doreşte să „palpeze“ obiectul cunoaşterii de multiple ori şi să priceapă ceea ce pricep şi confraţii săi (intersubiectiv), pentru a spune „da“ realităţii.

(Pagina 77)

Featured Image by Free-Photos from Pixabay 

Fragmentul de azi – Revelaţia Soarelui Interior – Giuliana Conforto

Revelaţia Soarelui Interior – Giuliana Conforto

Din Introducere: 

„La început a fost cuvântul“ (logos), scrie în Evanghelia după Ioan.

„Logica“ societăţii actuale şi cuvântul (logos) original coincid? Răspunsul evident este nu, iar astăzi putem înţelege şi motivul. „Logica“ este înţeleasă de o mică parte a creierului  uman, aceea conştientă care crede că ştie— materia cenuşie— în timp ce materia albă, porţiunea cea mai însemnată şi „căzută“ în inconştient, este sensibilă la „logos“. Aceasta din urmă îndeplineşte sarcini cruciale şi esenţiale pentru buna funcţionare a sistemului nervos şi a întregului corp uman; comunică însă prin mijloace pe care neuroştiinţele nu le-au descifrat. Convingerea unanimă este că acolo, în materia albă, se află secretul conştiinţei, cheia tuturor relaţiilor umane şi a unei cunoaşteri demne de acest nume.

„Cunoaşte-te pe tine însuţi“ spunea Socrate cu milenii în urmă. Şi, într-adevăr, calea fundamentală spre evoluţie este auto-observarea, entuziasmantă pe de o parte şi dificilă pe de alta. Este o aventură care antrenează astăzi un număr tot mai mare de oameni într-o revizuire profundă a „cunoscutului“, într-o verificare a „stâlpilor“— dogme, principii şi axiome— care au susţinut până acum o societate patriarhală şi care astăzi nu mai are Tată. Sfidând „cunoscutul“ putem regăsi ceea ce istoria a şters: Mama— materia albă— care ne hrăneşte, ne îngrijeşte şi se află într-o comunicare directă cu eternitatea.

Secretul constă în a conştientiza faptul că suntem toţi diferiţi şi parte dintr-un unic Organism. Avem nevoie de bucurie, colaborare, transparenţă, de oameni competenţi şi fără privilegii la guvern. Avem nevoie de o şcoală care să permită dezvoltarea talentelor înnăscute. Avem nevoie de transparenţă şi libertate în mijloacele de informaţie, de demnitate şi bunăstare în societate. O lume fără hotare care iubeşte arta şi muzica, care împleteşte libertatea individului cu armonia colectivităţii.