Calea inimii #davidrhawkins

Cel mai important obiectiv al căii inimii presupune atingerea unui nivel al conştiinţei numit Iubire Necondiţionată. Energia inspiraţiei şi devoţiunii facilitează abandonarea poziţionalităţilor şi face ca aspirantul să găsească un sprijin în graţia lui Dumnezeu. Cu toate că acest proces pare simplu din punct de vedere conceptual, aşa cum toată lumea a aflat din experienţă, este uneori mai dificil decât ne-am fi aşteptat. Adeptul sincer descoperă faptul că strădania pentru atingerea iubirii necondiţionate are facultatea neplăcută de a aduce la suprafaţă exact opusul ţelului căruia i s-a dedicat. Acest lucru este reprezentat prin scurta zicală spirituală: „Iubirea aduce la suprafaţă contrariul său“.

Trebuie reţinut faptul că iubirea şi pacea constituie cele mai mari ameninţări la adresa eului, care se apără recurgând la poziţionalităţi ascunse adânc în inconştient. Aceste atitudini neiubitoare s-au născut din mintea animală biologică, care este în continuare prezentă şi orientată spre supravieţuire. Aceasta este la suprafaţă până în copilărie, când presiunile parentale şi sociale o forţează să coboare în adâncuri, prin mecanismele binecunoscute ale eului de represie, negare, suprimare, formarea reacţiei, proiecţie şi de raţionalizare.

Aceste mecanisme ce se auto-servesc se aplică unei varietăţi de subpersonalităţi, precum şi identităţii principale de sine. Credinţele şi emoţiile devin apoi programate prin intermediul societăţii, istoriei, culturii, grupurilor de prieteni, bisericii, şcolii, părinţilor şi (aspect foarte important în zilele noastre) mass-mediei.

Toate aspectele amintite mai sus sunt puternic influenţate (facilitate sau blocate) de către ADN, factori genetici, hormoni maternali şi destin biologic înnăscut. Varietatea de opţiuni este aliniată chiar la construcţia corporală, cum ar fi tipurile somatice (endomorf, mezomorf şi ectomorf).

De asemenea, există, în mod evident, şi mulţi alţi factori care influenţează personalitatea şi conţinutul eului, cum ar fi coeficientul de inteligenţă (I.Q), statutul socio-economic, clasa, sănătatea, poziţionarea geografică, mediul, alimentaţia din copilărie şi altele.

Cu toate acestea, aceşti factori sunt vizibili, iar subiectul lor este studiat de multe domenii ale ştiinţei şi cercetării. Dar, probabil cel mai profund din punct de vedere al efectului total, este factorul invizibil al „moştenirii“ karmice, însoţit de o multitudine de influenţe nebănuite. Simplul fapt de a te naşte om şi de a avea un eu constituie deja un „eveniment karmic“ profund.

Eul spiritual poate fi privit ca o manifestare a karmei. Astfel, „a demonta eul“ este acelaşi lucru cu a rezolva karma, deoarece acestea sunt unul şi acelaşi lucru, din punct de vedere operaţional. Dacă termenul de „karmă“ nu este acceptabil, se poate folosi în locul său termenul de „inconştient“.

Fragm din cap.XIX: Calea inimii

Sinele: Realitate şi Subiectivitate

Featured Image by KLAU2018 from Pixabay 

Înzestrările autiştilor

„Uitaţi-vă la toate înzestrările lor.” Mulţi autişti aşteaptă în tăcere să li se ofere ocazia să ne arate înzestrările lor. Care înzestrări? Aceleaşi înzestrări şi talente pe care le avem şi noi, însă la niveluri de vibraţie superioare prin comparaţie cu simţurile noastre.

Nu este acesta un mod de a ne defini pe toţi ca fiinţe umane care funcţionează la niveluri de vibraţie diferite? Este corespondentul invizibil al ADN-ului muzical. Putem considera că încă nu ne-am acordat la înţelepciunea nespusă şi la adevărurile necunoscute ascunse în noi înşine, dar şi în sanctuarul interior al oricărei persoane

cu autism ce-şi duce existenţa în tăcere. Iar când trăieşti în tăcere,  îţi petreci timpul ascultând, procesând informaţii şi observând cu foarte multă atenţie ce se întâmplă în jur – eşti, practic, într-o permanentă stare de meditaţie. Toate acestea nu diferă prea mult de ceea ce fac asceţii, atunci când adoptă intenţionat jurământul tăcerii, pentru a accede la un plan spiritual superior celui obişnuit. Nu este neobişnuit nici ca persoanele cu autism să-şi dezvăluie înzestrările în moduri pe care unii le-ar defini ca aparţinând de spiritualitate, pe când alţii le-ar considera simple coincidenţe. Ei bine, coincidenţe sau nu, în marele plan al universului cine credeţi voi că a inventat însăşi noţiunea de coincidenţă? Toţi avem potenţialul de a dezvolta aptitudini perceptive multisenzoriale, la fel cum un orb ajunge să-şi ascută simţurile compensatorii.

Deepak Chopra, maestrul spiritual de renume mondial, face o paralelă fascinantă într-una din cărţile sale, care rezonează cu senzaţiile eterice ale multor persoane din spectrul autist şi care experimentează deconectarea de universul fizic:

“Cele cinci simţuri ne îngrădesc pe nesimţite şi pe nevăzute. Cu ani în urmă, am citit relatări despre indivizi orbi din naştere cărora le-a fost redată vederea peste noapte datorită unor tehnici chirurgicale novatoare. Când aceste persoane vedeau lumina pentru prima oară, erau adesea complet dezorientate. Se întrebau de ce oamenii târăsc după ei, oriunde s-ar duce, nişte pete negre (pe care noi le numim umbre). Dacă îi întreba cineva cam cât de mare era o vacă aflată la vreo sută de metri distanţă, ei apreciau că ar fi înaltă de vreo 8 cm; scările le apăreau ca nişte trepte bidimensionale înspăimântătoare care urcă vertical pe un perete. Uneori, aceste percepţii bizare îi tulburau atât de tare încât cei care-şi recăpătaseră recent vederea preferau să stea pe întuneric cu ochii închişi. Oare nu procedăm şi noi la fel, atunci când ne agăţăm de lumea celor cinci simţuri?”

Nu am întâlnit încă o persoană cu autism care să nu-şi fi manifestat, într-o oarecare măsură, dorinţa să ofere celorlalţi ceva din ceea ce este ea, să le împărtăşească şi altora talentul ei sau să-I înveţe ceva pe ceilalţi. În felul lor blând, aşa cum se potriveşte firii lor, persoanele cu autism ne impun să adoptăm standarde mai înalte cu privire la consideraţia şi respectul faţă de umanitate. Când ne aflăm în prezenţa unei persoane cu autism, se impune să fim calmi şi stăpâni pe noi, tăcuţi şi să ascultăm cu adevărat. Ce credeţi că au dat de înţeles persoanele cu autism că au venit pe Pământ să ne înveţe? Aspectele cele mai importante ale existenţei umane: toleranţa, răbdarea, sensibilitatea, compasiunea şi, bineînţeles, iubirea necondiţionată. Aceste aspecte îşi fac constant apariţia în activitatea mea de consultant, oriunde m-aş duce.

Fragment din Esenţa autismului – William Stillman

Emoțiile transcendente #matriceaemotiilor

Profesorul de psihologie socială Jonathan Haidt de la Universitatea Virginia, unul dintre invitații la conferințele TED – apreciate pe plan internațional, un think-tank non-profit de răspândire a informațiilor noi și novatoare – s-a specializat în studiul a ceea ce el a denumit emoții auto-transcendente. Acestea se definesc ca emoții care ne ridică deasupra interesului personal egoist, călăuzindu-ne spre ceva mult mai important decât preocupările noastre obișnuite. Jonathan identifică trei asemenea emoții: elevarea, admirația și compasiunea.[1] La acestea, eu adaug încă trei: iubirea necondiționată, recunoștința și devoțiunea, deși sunt convinsă că mai sunt și altele.

Admirația poate părea o alegere stranie atunci când vine vorba despre transcendență, pentru că ne referim de obicei la ea atunci când admirăm priceperea sau realizările unei persoane. Chambers English Dictionary precizează că aceasta reprezintă acțiunea unei persoane de a admira fiind cuprinsă de „uimire însoțită de stimă, iubire sau venerație… [2]” Haidt sugerează că admirația ne energizează și ne inspiră să atingem noi înșine excelența, susținând că aceasta îi ”scoate pe oameni din starea lor obișnuită de conștiență [și] implică sentimentul de transcendență… [3]

Am descoperit că admirația apare concomitent cu elevarea, pe care Haidt o descria ca un „sentiment cald și înălțător pe care îl simt oamenii atunci când asistă la fapte neașteptate de amabilitate, bunătate și compasiune umană. Ea face ca un om să dorească să-și ajute semenii și să devină o persoană mai bună.” Această emoție este „un sentiment cald și luminos care se simte în regiunea pieptului.

Elevarea ne înalță suficient de mult pentru a putea trăi sacrul. Vă dați seama cât de diferită ar fi lumea noastră dacă am recunoaște sacrul în noi înșine, în celălalt, în întreaga existență și am acționa ca și când acest lucru ar conta?

Compasiunea, recunoștința și iubirea necondiționată aproape că nu mai trebuie menționate din moment ce s-a discutat deja atât de mult despre acestea. Compasiunea reprezintă liantul, este ceea ce ne permite să ne manifestăm compătimirea față de suferința altei persoane pentru a-i ușura povara. Iubirea necondiționată ne conectează. Este iubirea aceea atât de profundă încât rămâne neschimbată indiferent de circumstanțe, reciprocitate, distanță sau diferite acțiuni. Indiferent ce se întâmplă, iubirea pentru celălalt rămâne neschimbată.

Oamenii cred adesea că iubirea necondiționată înseamnă să nu te superi niciodată pe celălalt sau să te simți întristat de acțiunile sale. Emoțiile de fiecare zi continuă, de fapt, să se manifeste numai că acestea nu influențează în niciun fel sentimentul mai profund. Iubirea pe care o simțim față de copiii noștri, de exemplu, lasă suficient loc nerăbdării sau frustrării însă nu afectează nicidecum legătura afectivă implicită. Recunoștința este deschizătorul de uși. Ea ne permite să dăruim și să primim fără opreliști, inspirați de bucuria simplă a abundenței vieții. Este opusul sentimentului de „a fi îndreptățit să…”.

Devoțiunea este o emoție la care ne gândim rar în alt context decât acela al devoțiunii religioase. Ea este o acțiune: dedicație înflăcărată și altruistă, actul de a ne consacra unei căi spirituale superioare. Devoțiune poate însemna a ne pune în serviciul umanității, al binelui planetar sau al unei singure persoane. Este inspirată de admirație, elevație, compasiune și iubire necondiționată, care-și găsesc încununarea într-un act de desăvârșire.

Emoțiile transcendente joacă un rol cheie în stăpânirea magiei rebele a emoțiilor. Îmbrățișarea unei perspective mai largi ne modifică reacțiile față de ceea ce simțim. Imaginați-vă, de exemplu, că purtați un dialog cu cineva iar această persoană atacă brusc și cu agresivitate punctul vostru de vedere, purtându-se ca și când această dezavuare i-ar permite să vă trateze într-un mod lipsit de respect. Furia pe care o simțiți clocotind în voi vă anunță că limitele energetice v-au fost încălcate și, fără să efectuați în mod conștient această acțiune, energia din aura voastră se concentrează în zona corespunzătoare pentru întărirea acestor delimitări. În același timp energia inundă chakrele Plexului Solar, Gâtului și celui de-al Treilea Ochi, aducând claritate și convingere reacției voastre.

În trecut condiționarea v-ar fi făcut să vă „sfâșiați” interlocutorul în încercarea de a-l învinge și pe această cale să vă păstraţi demnitatea. De această dată noua voastră perspectivă eludează tiparele comportamentale din trecut.
Demnitatea sălășluiește în interiorul vostru și nu în părerea pe care o are altă persoană despre voi. Claritatea câmpului vostru energetic vă permite să respectați cealaltă persoană chiar și atunci când vă mențineți fermi pe poziție. Aceasta vă face să căutați mai degrabă unitatea decât separația și, în loc să vă învârtiți în cercul vicios al certurilor, să puteți ajunge la o
înțelegere amiabilă cu partenerul vostru.

Emoțiile transcendente ne eliberează de obișnuințele din trecut. Perspectiva ni se schimbă iar efectul lor continuă mult timp după ce experiența inspiratoare a trecut. Aceasta ne permite să pătrundem în propriul nostru trup și să găsim cheia rătăcită fără de care rămânem blocați în trecut. Transcendența ne duce cu gândul la elevarea din corp însă, de fapt, se întâmplă exact opusul: ea înseamnă a pătrunde atât de adânc în interior încât să intrăm în legătură cu propria esență și să ajungem în fluxul conștiinței universale. Haidt observă că zonele creierului
implicate în reglajele interne și senzațiile corporale sunt mai active atunci când trăim emoții transcendente.


Folosirea emoțiilor proprii cu abilitate și pricepere înseamnă eliberarea de condiționările trecute și aptitudinea de a ne recunoaște și experimenta emoțiile dintr-o stare superioară de a fi, așa cum s-a întâmplat cu Shaun, Lisa și Dave. Aceasta se poate întâmpla numai atunci când suntem conștienți de trupul nostru și răspundem nevoilor sale. Corpul deține instrumentele necesare stăpânirii propriilor emoții.


[1] Haidt, Jonathan şi James Morris. „Finding the Self in Self-Transcendent Emotions.” Proceedings of the National Academy of Sciences 106.19 (2009): 7687-7688.

[2] „Admiration.” Chambers English Dictionary. W & R Chambers Ltd. şi Cambridge University Press, 1988.

[3] Haidt şi Morris. „Finding the Self,” p. 7688.

Fragmente din Matricea emoţiilor: Emoţie-Energie-Esenţă