3 Ianuarie #deschidereaportilor

3 ianuarie

Ori de câte ori iubeşti, iubeşte din toată inima şi nu te teme niciodată să-ţi arăţi iubirea. Lasă-ţi iubirea să fie ca o carte deschisă pe care s-o poată citi toţi. Acesta este cel mai minunat lucru din lume, aşa că lasă iubirea divină să curgă liberă înăuntrul tău.

Iubirea nu este oarbă, ci ea vede şi realizează în cel iubit tot ce este mai bun. Nu alege niciodată pe cine să iubeşti. Păstrează-ţi pur şi simplu inima deschisă, lasă iubirea să curgă în mod egal spre toţi şi, făcând astfel, tu iubeşti cu iubirea Mea divină. Este ca şi când soarele străluceşte pentru toţi la fel. Iubirii niciodată nu trebuie să-i dai drumul şi apoi s-o opreşti, aşa cum faci cu un robinet. Iubirea nu este niciodată exclusivă, posesivă.

Cu cât vrei mai mult să o împărtăşeşti, cu atât vine mai multă. Dacă te agăţi de ea, atunci o vei pierde. Las-o să plece şi se va întoarce la tine înmiit, va deveni o bucurie şi o binecuvântare pentru toţi cei cu care o împărtăşeşti.

Deschiderea porţilor lăuntrice – Eileen Caddy

2020-2021

Încărcat de schimbări, unele încă neînţelese sau, şi mai dificil, neacceptate, anul 2020 a fost marcat de transformări şi pentru Editura Cartea Daath. 

Un alt site, o altă înfăţişare, implementarea plăţii cu cardul, inclusiv prin cardurile Up Cadou şi Up Cultură, două titluri noi în catalog – “La capătul şoaptelor” de Mihai Cotea şi “Volumul 3” din colecţia NOI în secolul XXI, autoare Teodora Isdrailă şi Antonia Isdrailă, cu o ilustraţie minunată realizată de Doris Ciucur, apariţia Atelierelor Literare, dar a şi altor tipuri de ateliere, introducerea premiului “Cumpărătorul Anului”… cu alte cuvinte, anul 2020 a pregătit o nouă cale pe care vom continua să avansăm. 

Incredibilele încercări şi suferinţe ne cizelează gândirea şi ne sporesc curajul, ne oferă şansa să descoperim puterea care ne conduce experienţa prin această lume. Privind înapoi cu recunoştinţă, putem privi înainte cu credinţă. Tot ceea ce este necesar a fi, este. Tot ceea ce este, urmează scopul şi sensul evoluţiei. 

Recunoştinţă simt pentru toţi cumpărătorii şi faţă de toţi cei care au recomandat titlurile editurii. Adaug şi un mic cadou, 1000 de puncte de fidelitate, celor care au creat un cont în care să le pot transmite. Va dura puţin până când se vor vedea şi aceste puncte, dar, vor fi cu siguranţă până în 5 ianuarie. 

Vă doresc să fiţi deschişi faţă de viaţă şi bucuroşi în fiecare clipă pentru că astfel şi sănătatea va fi prezentă, iar capacitatea corpului de a trece prin greutăţi va spori. “Ce e val, ca valul trece.” scria Mihai Eminescu, un filozof şi un învăţător spiritual încă rămas a fi descoperit. Vă doresc să aprindeţi lumina iubirii în altarul inimii voastre şi să-i permiteţi să lumineze lumea. Să fiţi înţelepţi şi întregi, să fiţi Iubire şi Bucurie. Să faceţi pace cu voi, cu totul, cu toţi şi cu toate, să ajungeţi la Pace!

La Mulţi Ani Luminaţi de Iubire şi Înţelepciune! 

La Mulţi Ani 2021! 

Cu recunoştinţă şi iubire,

Daniela Marin

Fragment din Caietul Antoniei #NOIinsecolulXXI

Convieţuiesc alături de cele mai dragi petale ale sufletului meu. Cu alte cuvinte, sunt singur. Am iubit mereu solitudinea, e singurul mod de a-mi săruta întreaga existenţă.

Asta nu înseamnă că trăiesc izolat în vreo cavernă. Nici n-aş putea. Mi-ar fi greu să nu văd aproape în fiecare zi zâmbetul vecinilor de la 3.

În zilele noastre, oamenii sunt trecători, se ofilesc.

Îmi plac glumele despre oameni. Nu i-am înţeles niciodată. Ratează momente şi clipe din pricina lui… a timpului. Dar există ceva esenţial în timp. Secunda. Din secunde se nasc trăiri. Acea secundă când spinii noştri s-au atins. Ne-am contopit în durere. Suferinţele noastre s-au unit şi-atunci am ştiut. Mă îndrăgostisem. Voiam să fim buchet, să fim doi, dar oamenii au superstiţii bizare despre asta.

Am sorbit-o din priviri. Era atât de frumoasă şi atât de… complicată. Spinii ei emanau o căldură aparte. Defectele erau cele care o făceau cu adevărat specială, iar parfumul… poţiune pentru suflet. Timpul ne-a cuprins în magia clipei… timpul, din nou!

Poate oamenii au totuşi dreptate. Iubirea necesită într-adevăr sacrificiu. Mă durea, dar o iubeam. O răneam, dar mă iubea.

Până când, într-o altă clipă, clipa în care am simţit umbra. Un om! Am simţit o mână aspră care m-a smuls cu putere. Mi-am urlat propria-mi spaimă. Nu m-a auzit. Universul a fost singurul care mi-a ascultat strigătul pierzaniei. Şi ea. Simţeam cum mă veştejesc la simplul gând care-mi şoptea realitatea: nimeni nu s-a mai întors după ce a fost smuls.

Unii-şi duceau veacul prin gunoaie din pricina dezamăgirii unei relaţii eşuate, din cauza imposibilului, a incompatibilităţii. Alţii erau vopsiţi… mai nou se poartă criogenarea. O mască falsă! Tot de la oameni vine şi asta.

Fragment din Caietul AntonieiNOI în secolul XXI: Volumul 3