Intuiţia #lettinggo #calearenuntarii

Sentimentele şi gândurile noastre au un efect asupra altei persoane şi ne afectează relaţia indiferent dacă aceste gânduri sau sentimente sunt verbalizate, sunt exprimate sau nu.

Putem intui adevărul acestei legi a conştiinţei din propria noastră experienţă. De obicei ştim, de exemplu, atunci când cineva este furios pe noi, chiar şi dacă nu spune nimic despre asta. Simţim sentimentul de mânie reprimată al acelei persoane şi am putea întreba-o:“Eşti în regulă? S-a întâmplat ceva?“ Chiar şi când ne răspunde „Oh, nu, nimic!“, noi tot ştim, suntem conştienţi de energia acelei mânii sau a supărării sale.

Este oarecum înspăimântător să descoperim adevărul despre această interfaţă la nivelul energiei, dar oricine îl poate descoperi printr-o cercetare interioară. La nivel global, atitudinile pe care le avem faţă de o persoană influenţează sentimentele celeilalte persoane şi atitudinile sale faţă de noi indiferent dacă ne exprimăm sau nu aceste sentimente. Femeile sunt mult mai intuitive decât bărbaţii. Ele sunt în general mult mai conştiente că gândurile şi sentimentele lor sunt cunoscute altora. Adevăraţii parapsihologi sunt, bineînţeles, persoane care sunt experte în intuiţie.

Când descoperim prima oară adevărul, s-ar putea să trecem printr-o perioadă de uşoară paranoia. Cei mai mulţi cred că gândurile şi sentimentele noastre sunt chestiuni private şi nu e treaba nimănui să le ştie, că minţile noastre sunt separate şi că emoţiile se petrec doar în interiorul graniţelor corpului.

Pe măsură ce începem să cercetăm această zonă descoperim că, deseori, setul de sentimente pe care le avem faţă de o persoană este oglindit către noi de atitudinea ei, şi că, atunci când ne schimbăm noi atitudinea interioară faţă de acea persoană, şi atitudinea ei se schimbă brusc. Îi influenţăm în mod inconştient pe alţii tot timpul datorită sentimentelor pe care le nutrim pentru ei. Pe măsură ce devenim mai intuitivi, vom râde de naivitatea noastră anterioară. Şi, dacă cercetăm în continuare în lumea parapsihologiei, vom descoperi că gândurile şi sentimentele pot fi citite de experţii parapsihologi aflaţi chiar şi la celălalt capăt al lumii.

Singurul mod de a trece peste această paranoia de la început este să ne curăţăm pe noi înşine. Descoperind ce trebuie să fie curăţat, este uşor şi simplu. Uitaţi-vă la ceea ce n-aţi dori să ştie alţii despre voi şi începeţi să renunţaţi exact la aceste lucruri!

Prin observaţie devine foarte clar că aceste sentimente intens negative reverberează şi au un efect de bumerang, întorcându-se la noi, afectându-ne profund relaţiile. Cealaltă persoană nu face decât să oglindească ceea ce proiectăm noi asupra ei.

Oamenii care poartă ură, descoperă că trăiesc într-o lume plină de ură şi că sunt urâţi de o mulţime de oameni. Ceea ce nu reuşesc să vadă este că întreaga situaţie este autocreată. Trăim cu speranţa secretă că nu se vor vedea sentimentele noastre de mânie faţă de alţii, că îi vom pedepsi şi îi vom face să sufere.

De fapt, nu facem altceva decât să le oferim o justificare pentru a ne urî şi ei la fel. Trebuie să trăim cu frica de răzbunarea lor şi cu vinovăţia noastră inconştientă care, deseori, se manifestă prin boli fizice. Vom descoperi că toată mânia noastră şi resentimentele noastre se datorează percepţiei noastre, adică modului în care vedem fiecare situaţie. Când sentimentele din interior sunt eliberate, se schimbă şi modul în care privim situaţiile şi, deseori, suntem surprinşi de modul abrupt în care apar sentimentele de iertare dintr-odată şi de felul cum se transformă relaţia, chiar dacă la nivel exterior n-am făcut sau n-am rostit niciun cuvânt pentru a exprima această schimbare.

Fragment din Cap.18, Relaţiile

Letting Go-Calea renunţării, David R. Hawkins M.D., Ph.D.

Durerile de cap #Fluxul

Fiindcă ţine de liberul vostru arbitru dacă doriţi să vă înscrieţi în procesul transformării sau nu, puteţi alege cu bună ştiinţă să blocaţi informaţia şi experienţele care pătrund în viaţa voastră din subconştient, poate din cauza unei severe frici de schimbare. Rezultatul acestei decizii nu este doar o viaţă lipsită de satisfacţii, ci şi dureri de ochi, urechi, nas şi cap. Dacă vă cramponaţi de aceste gânduri pline de teamă sau vă negaţi legătura cu Sursa o lungă bucată de vreme, se creează premisele apariţiei adevăratei boli.

Un bun exemplu care ilustrează acest mecanism este durerea de cap. Durerile de cap sunt adesea rezultatul încercării minţii conştiente de a respinge ceea ce încearcă subconştientul să-i strecoare. De exemplu, aţi putea avea sentimentul că primiţi o călăuzire intuitivă, dar fie să încercaţi în mod conştient să o respingeţi, fie să aveţi impresia că nu aveţi capacitatea sau dreptul de a vă împlini visurile.

Ca să vă ofer un exemplu şi mai plastic, gândiţi-vă la asta ca la o sticlă de vin bun. Închipuiţi-vă că încercaţi să turnaţi vinul, dar ceva blochează gura sticlei şi împiedică lichidul să iasă. Exact aşa procedaţi atunci când blocaţi conştient fluxul experienţelor sau inspiraţia de la Sursă; forţa voastră cocreatoare încearcă să permită trecerea a ceva pozitiv, însă voi aşezaţi un dop în calea sa, ceea ce dă naştere unei dureri de cap.

Când începeţi să vă ocupaţi de boala la care sunteţi conectaţi în prezent, v-aş ruga să vă spuneţi încontinuu că nu aveţi niciun motiv să puneţi un dop vreundeva; meritaţi să primiţi tot ce vă doriţi. Acceptaţi ideea că vi se cuvine tot ce are viaţa mai bun de oferit şi ce are viaţa mai bun de oferit se va îndrepta neîndoielnic spre voi.

Vă rog să priviţi oricare dintre problemele de la nivelul Zonei 6 cu care, poate, vă confruntaţi în prezent, acordând atenţie intuiţiei şi privind viaţa cu încredere. Aş dori să învăţaţi să vă folosiţi înţelepciunea pentru a înţelege bolile şi durerea care se pot întâlni la nivelul acestei Zone. Cu cât sunteţi mai convinşi că puteţi înţelege împrejurările în care vă aflaţi, cu atât puteţi prelua mai bine controlul asupra vieţii voastre şi schimba cu uşurinţă orice fel de experienţă negativă sau care vă limitează în vreo privinţă.

Tara Meyer-Robson, Fluxul – 40 de zile pentru o transformare totală a vieţii

Fragmentul de azi: Arta între ego, gândire şi inspiraţie – Ioan Gyuri Pascu

Gândirea, copilul realităţii şi creatorul iluziei – Ioan Gyuri Pascu

Eseuri; Editura Cartea Daath, 2006

Grafică: Paula Şalar

Coperta: Dan Mihăilescu

Număr pagini: 88

Din Capitolul 5 – Arta între ego, gândire şi inspiraţie

I. În câte feluri se vorbeşte despre artă! Ca despre o îndeletnicire nobilă, accesibilă doar unei elite, ca despre o floare a culturii unui popor, ca despre o mijlocitoare între terestru şi divin, şi câte şi mai câte…

I s-au dat definiţii, i s-au făcut clasificări, a fost proslăvită sau denigrată, după caz.

Aş zice şi eu că arta adevărată este cea mai frumoasă tălmăcire a iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga sa creaţie.

Prin arta adevărată, Dumnezeu ne atrage atenţia asupra adevărului din care am coborât în lume, pentru a juca jocul reîntoarcerii în Lumină.

În funcţie de dezvoltarea ego-ului, de modalitatea de percepţie a omului şi de închiderea sau deschiderea comunicării cu Divinitatea, arta a avut şi are şi ea treptele sale de manifestare. Dacă am putut vorbi despre coborâre, despre polarizare, despre intrarea în dualitate, despre linear şi nonlinear, atunci putem vorbi şi în artă despre o componentă lineară şi despre una nonlineară, despre arta născută din inspiraţie şi despre aceea construită de gândirea-memorie şi de ego.

Desen de Paula Şalar
Ilustratia Capitolului 5 – Paula Şalar

II. Cele mai străvechi mărturii artistice ne arată că arta, ca şi viaţa însăşi, are un caracter iniţiatic.

Marile epopee, basmele străvechi, aşa zise fantastice, folosesc, toate, simboluri ale celor patru elemente principale ale genezei prin care trebuia să treacă cel ce urma să fie iniţiat. Toţi marii eroi erau supşi testului curajului, al iubirii, al abandonării de sine în slujba celorlalţi.

De aici putem trage concluzia că arta adevărată este un instrument al evoluţiei spirituale. În funcţie de felul în care este opera de artă zămislită, putem vedea şi gradul de evoluţie al artistului. În funcţie de modul de percepţie a consumatorilor de artă, putem vedea evantaiul de grade de evoluţie a acestora.

Arta este un bun barometru, un bun instrument de măsurare a vieţuirii omului pe acest pământ. Putem măsura, simbolic vorbind, inspiraţia, ego-ul, gândirea sau percepţia umană asupra universului în care ne mişcăm.

III. Aşa cum am împărţit gândirea în gândire-memorie şi gândire-intuiţie sau gândire-inspiraţie, putem să împărţim şi arta, că tot ne place să categorisim, în artă şi meşteşug.

Inspiraţia şi intuiţia îl fac pe artist să traducă într-o propoziţie consistentă adevărul Luminii, al Iubirii Divine. Artistul inspirat are imboldul de a aşterne pe hârite sau pe pânză, ori de a cânta un cântec, fără nevoia de a procesa cu ajutorul creierului actul artistic. El sare peste nevoia de a explica, de a gândi, de a fixa proporţii sau unităţi de timp în vederea desăvârşirii unei lucrări. În majoritatea cazurilor, studiul antrenamentul şi talentul se îmbină instantaneu pentru ducerea la bun sfârşit a operei, dar nu este o condiţie obligatorie. Există cazuri în care, pur şi simplu, artistul îşi visează lucrarea sau se apucă brusc de lucru fără o intenţie prealabilă, fără premeditare. Aceasta este arta ca informaţie primită din nonlinear şi tradusă pentru stabilirea în linear a unor valori visate, pierdute, întru ajutorarea reamintirii Luminii la care omul trebuie să reajungă prin evoluţie.