Vindecarea #putereaspiritualaaempatiei

Ce este vindecarea cu adevărat?

Empaţii consumă mult din timpul lor fiind implicaţi în vindecări şi deseori nici măcar habar n-au că fac asta. Cuvântul „vindecare“ înseamnă „a face întreg“. Este procesul de a ajuta pe cineva să se întoarcă la starea de întreg, fie că este doar o îmbunătăţire ori că reuşeşte să ajungă la o stare de întregire aşa cum nici n-a trăit înainte.

Când avem nevoie de vindecare – fie că este un disconfort fizic, fie că este financiar, relaţional, emoţional, mental sau spiritual – ne concentrăm pe simptomele alinării. Nu ne place să ne simţim bolnavi sau trişti, săraci sau neiubiţi, proşti sau în durere. De ce ne-ar plăcea? Nimănui nu-i place, prin urmare, primul şi cel mai important ţel este amânarea. Pe cât de instinctivă este această reacţie, dar problema este că vindecarea nu este echivalentul unei schimbări a simptomelor imediat sau chiar şi mai târziu. Ne putem vindeca având cancer şi totuşi putem muri de acea boală. Putem vindeca probleme legate de sărăcie şi să continuăm să muncim pe rupte pentru un salariu care să ne asigure subzistenţa.

De asemenea, putem oferi altcuiva vindecarea şi totuşi să vedem foarte mici schimbări în felul în care apar dilemele sale. Acest fapt îi enervează pe cei mai mulţi empaţi. Când ne conectăm cu greutăţile prin care trece o persoană, când simţim sau ştim agonia, durerea sau suferinţa lor, trecem şi noi prin acele suferinţe, le simţim. Atunci, de ce să nu ne dorim să reuşim o imediată eliberare? Uneori percepem că altcineva se bucură, că are o zi bună. Cei mai mulţi dintre noi ne bucurăm să observăm că sunt fericiţi. Să simţi că cineva este mulţumit, sau că viaţa lor este plăcută, înseamnă că nu are nevoie de vindecare.

Este important să ştiţi dacă trebuie să începeţi o vindecare sau nu. Uneori o persoană, un grup sau un animal vă solicită ajutorul, dar nu voi sunteţi cei care trebuie să ajute. Poate că trimit un SOS sau personalizează cererea pe numele vostru. Oricare ar fi varianta, înainte de a continua aplicaţi tehnica „De la Spirit al Spirit“ şi cereţi Divinului să vă dea informaţii. Sunteţi voi cei care trebuie să acţionaţi sau nu? Există vreun motiv pentru care ar trebui să vă abţineţi de la acţiune? Dacă nu vă este clar exprimat că voi sunteţi cei care trebuie să ajute, n-o faceţi. Cereţi-i, în schimb, Divinului să trimită undele vindecătoare ale Graţiei pentru a returna informaţiile şi energia celor care au solicitat ajutorul. Puteţi cere acelaşi lucru şi pentru voi înşivă. Acest curent de Graţie vă va curăţa de energia întunecată. Puteţi cere, de asemenea, să fiţi înconjuraţi de un balon care va filtra energiile pentru voi şi vă va proteja, nepermiţând fiinţelor care v-au contactat să mai ajungă la voi. Dacă unele părţi din voi insistă să vrea să ajute, chiar dacă asta v-ar face
rău, aplicaţi tehnica de auto-vindecare pentru a înţelege de ce. Dacă vă este clar că trebuie să ajutaţi, avansaţi în următoarea etapă care este aceea a pregătirii voastre pentru a fi un instrument al vindecării.

Fragment din Puterea spirituală a empatiei – cum ne putem dezvolta harurile empatice, Cyndi Dale

„totul în univers este o parte a unui continuum” – David Bohm

Fragment din Universul holografic – Michael Talbot

Unitatea nedivizată a tuturor lucrurilor

Ceea ce pune cel mai mult mintea în încurcătură este concepţia avansată a lui Bohm despre totalitate. Deoarece totul în cosmos este făcut din ţesătura holografică, fără cusături, a ordinii implicite, el crede că a vedea universul ca fiind compus din „părţi“, este la fel de lipsit de sens ca şi a vedea diferitele jeturi ale unei fântâni ca separate de apa din care acestea curg. Un electron nu este o “particulă elementară”. Este doar un nume dat unui anumit aspect al holomişcării. Divizarea realităţii în părţi şi apoi denumirea acestora este întotdeauna arbitrară, este un produs al unei convenţii, pentru că particulele subatomice, ca şi orice altceva în univers, nu sunt mai separate una de alta decât diferitele modele ale unui covor înflorat.

Aceasta este o sugestie profundă. În teoria generală a relativităţii, Einstein a uimit lumea când a spus că spaţiul şi timpul nu sunt entităţi separate, ci sunt legate şi sunt parte a unui întreg mai larg, pe care l-a numit continuum spaţiu-timp. Bohm preia această idee şi o duce un pas uriaş înainte. El spune că totul în univers este o parte a unui continuum. În ciuda separării aparente a lucrurilor la nivel explicit, fiecare lucru este o extensie fără urmă de îmbinare, fără cusătură a altui lucru şi, în cele din urmă, chiar ordinea implicită şi cea explicită se contopesc una în alta.

Gândiţi-vă un moment la acest lucru. Priviţi-vă mâna. Acum priviţi lumina care vine de la lampa de lângă dumneavoastră. Şi la câinele care se odihneşte la picioarele dumneavoastră. Nu sunteţi doar făcuţi din aceleaşi lucruri. Sunteţi acelaşi lucru. Un singur lucru. Întreg, neîntrerupt. Un ceva enorm care şi-a extins nenumăratele braţe şi apendice în toate obiectele aparente, atomi, oceane agitate, stele licărind în cosmos.