Sistemele energetice vii #solstitiu #stonehenge #caleaenergiei

În esenţă, Pământul are aceleaşi structuri de energie ca şi fiinţele umane. Are o aură, chakre (numite şi vortexuri, situri sacre sau locuri de putere) şi meridiane cunoscute sub denumirea de „linii Ley“. Rolul acestor structuri de energie este acela de a transmite informaţii din universul mai mare, prin intermediul pământului, tuturor formelor de viaţă şi fiecăreia în parte. Prin această activitate, Pământul primeşte transmisiile de energie ale altor corpuri planetare, iar, după vechii mayaşi, şi din dimensiunile spirituale. Aura pământului, la rândul ei, transmite frecvenţa colectivă a planetei în univers, oferind informaţii despre locuitorii acesteia. Fiinţele umane fac parte din sistemul de feedback conştient către Univers, ajutând la dirijarea evoluţiei întregului.

Structurile de energie ale Pământului acţionează în vederea transformării şi reducerii frecvenţelor superioare, făcându-le mai adecvate pentru interacţiunea cu fiinţele umane. Popoarele indigene aveau cunoştinţă despre structurile energetice ale pământului şi organizau ceremonii pentru utilizarea puterii inerente anumitor locuri. Codicele vechilor mayaşi („cărţile mayaşe“) ne dezvăluie că templele lor au fost construite în locuri în care energia pământului era mai puternică, denumite k’ul, pentru a intensifica puterea sacră a construcţiilor. Străvechile situri megalitice precum Stonehenge şi Avebury din Anglia par să fi fost construite tot ţinând cont de cunoştinţele despre energia pământului.

Energia care pătrunde în pământ prin aura sa, este fixată în planeta noastră prin sistemul de chakre al Pământului. Aşa cum corpul uman are şapte chakre majore, se crede că şi Pământul are şapte chakre principale, cunoscute şi sub denumirea de locuri de putere. (6) Acestora li se adaugă mii de chakre mai mici, care apar la intersecţia liniilor de energie sau a liniilor Ley, unde creează un vortex. Populaţiile indigene considerau vortexurile ca fiind locuri sacre datorită energiei benefice pe care o emană. Cercurile de piatră megalitice, precum Stonehenge, au fost ridicate pe vortexuri, la fel ca şi templele construite de chinezii antici, de tibetani, mayaşi, hinduşi şi egipteni.

Ideea că diverse locaţii fizice au proprietăţi spirituale deosebite sau puteri speciale nu este nouă şi nici nu este specifică unui anumit sistem de credinţe. Religiile tradiţionale cred în locurile sacre, la fel ca şi curentul New Age, religiile orientale şi tradiţiile indigene.

Locurile de putere şi locurile sacre amplifică şi intensifică intenţia, astfel că orice intenţie adusă aici, bună sau rea, capătă o uriaşă amplitudine. Meditaţia, rugăciunea sau acţiunile de manifestare a energiei în aceste locaţii pot avea un impact profund asupra rezultatului urmărit. În consecinţă, locurile de putere au fost alese ca situri pentru ridicarea de temple, monumente şi locaşuri de rugăciune, cum ar fi Stonehenge şi Marea Piramidă.

Construirea pe un loc de putere poate amplifica influenţa structurii respective, mai ales dacă se folosesc principii geomantice şi elemente din geometria sacră – aşa cum am descris în Capitolul 8.  La Stonehenge, în Marea Britanie, de exemplu, blocurile uriaşe din piatră de Sarsen sunt aliniate pentru a corespunde unor evenimente planetare şi cosmice care au loc în anumite perioade ale anului, cum ar fi solstiţiul, amplificând energia naturală a locului respectiv cu influxul dat de alinierile planetare. Configuraţia pietrelor înglobează, la rândul ei, elemente de geometrie sacră pentru a antrena energia, îmbinând energia terestră a locului cu energia cosmică a aliniamentului. Rezultă un loc sacru cu o imensă capacitate de a interacţiona cu energia creatoare a oamenilor, în vederea manifestării intenţiilor acestora.

Transcenderea experimentatorului #davidrhawkins

Între manifestarea fenomenelor şi experimentarea lor apare o întârziere de 1/10.000 secundă; astfel, rezultatul este ca banda redată în playback a unui casetofon cu înregistrare care procesează informaţia pe durata fracţiunii aceleia de secundă dintre receptare şi redare. Important este să ne dăm seama că sinele nu primeşte decât materialul deja procesat şi nu pe acela original. La aceasta se adaugă faptul că materialul procesat interacţionează, ulterior, cu răspunsul automat al sinelui individual la informaţiile editate.

Deşi egoul/mintea procesorului îndeplineşte o multitudine incredibil de complexă de funcţii simultan şi aparent fără efort, între intrare şi ieşire apare o scăpare. Scăparea aceasta se resimte în calitatea purităţii originale şi a strălucirii imanente. Ieşirea către „experimentator” este lipsită de însufleţirea şi radianţa Divinităţii, implicite pentru Tot ce Există. Pe măsura evoluării conştiinţei, ecranul acesta dispare brusc şi atunci când se petrece lucrul acesta survine o transformare profundă, în sensul că totul devine radiant, iluminat în adâncime, textură şi culoare. Totul se „înfăţişează” needitat, în loc de a fi perceput şi interpretat.

Intenţia generală, motivaţia şi alinierea acestui proces de bază al egoului la supravieţuire prin actele obţinerii şi exercitării controlului, domină nivelurile conştiinţei aflate sub nivelul de 200, caracterizate de termenul „egocentrism”, ceea ce indică un interes individual agresiv şi predominarea însuşirilor prădătoare de tip animalic. Aceasta se poate sesiza cel mai clar la psihopat, la care aceste caracteristici se manifestă în mod patologic, precum şi în cazul demonstraţiilor stridente ale liderilor mesianici narcisici, care reprezintă limitarea primitivă a dezvoltării conştiinţei. La nivelul conştiinţei de 200 se manifestă emergenţa trezirii spirituale şi recunoaşterea valorii şi însemnătăţii egale a celorlalţi, aceasta însemnând ivirea energiei spirituale care transfigurează contextul, paradigma şi intenţia.

Interfaţa procesorului/experimentatorului constituie nucleul separării şi al dualităţii, fiind totodată şi punctul focal al identităţii; „eul” separat percepe, astfel, sinele ca sursă a vieţii şi a existenţei. În centrul lucrării spirituale stă demontarea acestei programări din trecut. Sinele se identifică nu numai cu mintea/experimentatorul, ci şi cu propriul său conţinut care se traduce prin memoria „mea”, simţurile „mele”, gândurile „mele”, emoţiile „mele”, proprietatea „mea”, reuşita „mea”, eşecul „meu”, aşteptările „mele”, sentimentele „mele” şi aşa mai departe. Identificarea presupune proprietate şi autoritate; astfel, egoul se percepe şi se consideră pe sine drept un agent cauzal individual, separat şi presupusă sursă a propriei sale existenţe.

Fragment din Cap.6, Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu,  David. R. Hawkins

Featured Image by Gerd Altmann from Pixabay 

Meditaţia&Vizualizarea #CaleaEnergiei

Meditaţia este practica liniştirii minţii. În această linişte vă puteţi auzi gândurile mai profunde, care sălăşluiesc dincolo de larma ce constituie fundalul obişnuit al minţii voastre. Flecăreala neîncetată a gândurilor de la suprafaţă, comună celor mai mulţi oameni, menţine în funcţiune un ciclu permanent de revenire asupra trecutului şi de anticipare a viitorului. Când vă aflaţi în această stare, este uşor să pierdeţi din vedere prezentul. Sursa puterii se află întotdeauna în momentul prezent. A fi pe deplin prezent în momentul acum, duce la intensificarea concentrării şi permite expansiunea conştiinţei. Liniştirea minţii înseamnă să daţi mai puţină atenţie gândurilor banale şi să vă eliberaţi atenţia, permiţându-i o experimentare mai profundă a momentului prezent.  

            Factorul cheie al meditaţiei este respiraţia. Fiind atenţi la ritmul respiraţiei, conştiinţa voastră intră într-o legătură mai strânsă cu corpul şi favorizează instalarea liniştii interioare. Încetinirea ritmului respirator modifică ritmul undelor voastre cerebrale, permiţând un acces mai facil la subconştient. În această stare de conştienţă, vă puteţi conecta la structurile voastre energetice şi puteţi evalua fluxul şi vigoarea forţei voastre vitale. Atenţia pură dobândită prin intermediul meditaţiei, vă poate conecta la realitatea autentică şi la ceea ce simţiţi şi credeţi cu adevărat. Această cunoaştere vă va călăuzi alegerile, astfel încât acestea să reflecte cine sunteţi voi şi ce vă doriţi cu adevărat.    

Diversele stări de conştientizare se manifestă prin unde cerebrale de tipuri diferite. În cuvinte foarte simple, undele beta sunt specifice stării de veghe obişnuite iar pe măsură ce mintea se linişteşte, undele cerebrale se transformă în unde alfa, theta şi delta. Starea alfa favorizează creativitatea şi imaginaţia, starea theta favorizează meditaţia profundă şi intuiţia, şi, cu toate că starea delta este specifică mai ales somnului, în procesul de meditaţie ea poate duce la detaşarea conştiinţei. Călugării tibetani se servesc de undele cerebrale delta ca de un portal de excepţie deschis spre inteligenţa divină.

O excelentă perfomanţă în tehnica meditaţiei o constituie stăpânirea artei deplasării energiei. Dacă starea voastră de meditaţie nu este atât de profundă pe cât v-aţi dori, aveţi la dispoziţie numeroase instrumente care vă pot ajuta să ajungeţi într-o stare diferită. Muzica special concepută pentru meditaţie sau tehnologia hemi-sync[1] se pot dovedi utile. Tehnologia hemi-sync sincronizează emisferele stângă şi dreaptă ale creierului şi modifică ritmul undelor cerebrale. A fost concepută de Institutul Monroe din Virginia şi poate fi obţinută de pe site-ul acestuia (www.Monroeinstitute.org).

Vizualizarea

Vizualizarea este tehnica de a construi imagini cu ochii minţii. Ea se serveşte de starea de meditaţie în care se află mintea, pentru a spori concentrarea şi capacitatea de fixare a unor intenţii precise. Unii ar putea considera că vizualizarea este un simplu proces de imaginare, însă trupul vostru reacţionează la fiecare gând pe care-l gândiţi. Dacă vă gândiţi la ceva înfricoşător, energia voastră adoptă unul din tiparele de supravieţuire, muşchii vi se încordează şi mediatorii chimici vă inundă organismul pentru a-l pregăti de luptă sau de fugă. Aceasta este o reacţie cât se poate de concretă. Pe de altă parte, dacă vă gândiţi la o persoană iubită, centrii voştri energetici se deschid, chipul vi se luminează, corpul vi se relaxează, iar energia se configurează în tiparele corespunzătoare exaltării. Oriunde s-ar duce mintea, energia o urmează iar fiziologia corpului vostru reacţionează în mod corespunzător. Iată de ce vizualizarea este folosită de oameni de succes din toate domeniile, de la atleţi până la preşedinţi de companii şi oameni de ştiinţă, pentru a-şi creşte creativitatea şi performanţele.     

            Deplasarea energiei cu ochii minţii mobilizează energia din corpul şi aura voastră şi permite interacţiunea cu energia universală. Vizualizarea creează un flux de energie din centrul de putere din momentul prezent, într-un moment din viitor pe care-l alegem. Cât de constrângător este viitorul pe care-l vizualizaţi? Cât de motivat este momentul prezent din care va miji viitorul vostru?

Cele treisprezece meditaţii pe care urmează să vi le însuşiţi, se bazează pe vizualizare pentru activarea fluxurilor de energie. Meditaţia linişteşte mintea iar vizualizarea dinamizează fluxul de energie. Corpul vă oferă feedback-ul necesar pentru a şti dacă deplasaţi energia cu succes, sau nu. Ceea ce simţiţi, intuiţi şi experimentaţi, devin punctele voastre de reper în această călătorie.


[1] Hemi-Sync® – prescurtarea folosită pentru Hemispheric Syncronization, sincronizarea emisferelor cerebrale – este o tehnologie de ghidare audio atestată clinic, care are la bază mai mult de 50 de ani de cercetări ştiinţifice. Acest proces de neurotehnologie, dezvoltat şi brevetat de Bob Monroe, foloseşte combinaţii specifice de tonuri audio, care induc sincronizarea undelor cerebrale la nivelul întregului creier, rezultând o stare de unitate totală a creierului în care cele două emisfere lucrează împreună în armonie şi sincronie. (n. tr.) sursa

Fragment din https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/calea-energiei-synthia-andrews-the-path-of-energy

Featured Image by Pete Linforth from Pixabay