Meditaţia&Vizualizarea #CaleaEnergiei

Meditaţia este practica liniştirii minţii. În această linişte vă puteţi auzi gândurile mai profunde, care sălăşluiesc dincolo de larma ce constituie fundalul obişnuit al minţii voastre. Flecăreala neîncetată a gândurilor de la suprafaţă, comună celor mai mulţi oameni, menţine în funcţiune un ciclu permanent de revenire asupra trecutului şi de anticipare a viitorului. Când vă aflaţi în această stare, este uşor să pierdeţi din vedere prezentul. Sursa puterii se află întotdeauna în momentul prezent. A fi pe deplin prezent în momentul acum, duce la intensificarea concentrării şi permite expansiunea conştiinţei. Liniştirea minţii înseamnă să daţi mai puţină atenţie gândurilor banale şi să vă eliberaţi atenţia, permiţându-i o experimentare mai profundă a momentului prezent.  

            Factorul cheie al meditaţiei este respiraţia. Fiind atenţi la ritmul respiraţiei, conştiinţa voastră intră într-o legătură mai strânsă cu corpul şi favorizează instalarea liniştii interioare. Încetinirea ritmului respirator modifică ritmul undelor voastre cerebrale, permiţând un acces mai facil la subconştient. În această stare de conştienţă, vă puteţi conecta la structurile voastre energetice şi puteţi evalua fluxul şi vigoarea forţei voastre vitale. Atenţia pură dobândită prin intermediul meditaţiei, vă poate conecta la realitatea autentică şi la ceea ce simţiţi şi credeţi cu adevărat. Această cunoaştere vă va călăuzi alegerile, astfel încât acestea să reflecte cine sunteţi voi şi ce vă doriţi cu adevărat.    

Diversele stări de conştientizare se manifestă prin unde cerebrale de tipuri diferite. În cuvinte foarte simple, undele beta sunt specifice stării de veghe obişnuite iar pe măsură ce mintea se linişteşte, undele cerebrale se transformă în unde alfa, theta şi delta. Starea alfa favorizează creativitatea şi imaginaţia, starea theta favorizează meditaţia profundă şi intuiţia, şi, cu toate că starea delta este specifică mai ales somnului, în procesul de meditaţie ea poate duce la detaşarea conştiinţei. Călugării tibetani se servesc de undele cerebrale delta ca de un portal de excepţie deschis spre inteligenţa divină.

O excelentă perfomanţă în tehnica meditaţiei o constituie stăpânirea artei deplasării energiei. Dacă starea voastră de meditaţie nu este atât de profundă pe cât v-aţi dori, aveţi la dispoziţie numeroase instrumente care vă pot ajuta să ajungeţi într-o stare diferită. Muzica special concepută pentru meditaţie sau tehnologia hemi-sync[1] se pot dovedi utile. Tehnologia hemi-sync sincronizează emisferele stângă şi dreaptă ale creierului şi modifică ritmul undelor cerebrale. A fost concepută de Institutul Monroe din Virginia şi poate fi obţinută de pe site-ul acestuia (www.Monroeinstitute.org).

Vizualizarea

Vizualizarea este tehnica de a construi imagini cu ochii minţii. Ea se serveşte de starea de meditaţie în care se află mintea, pentru a spori concentrarea şi capacitatea de fixare a unor intenţii precise. Unii ar putea considera că vizualizarea este un simplu proces de imaginare, însă trupul vostru reacţionează la fiecare gând pe care-l gândiţi. Dacă vă gândiţi la ceva înfricoşător, energia voastră adoptă unul din tiparele de supravieţuire, muşchii vi se încordează şi mediatorii chimici vă inundă organismul pentru a-l pregăti de luptă sau de fugă. Aceasta este o reacţie cât se poate de concretă. Pe de altă parte, dacă vă gândiţi la o persoană iubită, centrii voştri energetici se deschid, chipul vi se luminează, corpul vi se relaxează, iar energia se configurează în tiparele corespunzătoare exaltării. Oriunde s-ar duce mintea, energia o urmează iar fiziologia corpului vostru reacţionează în mod corespunzător. Iată de ce vizualizarea este folosită de oameni de succes din toate domeniile, de la atleţi până la preşedinţi de companii şi oameni de ştiinţă, pentru a-şi creşte creativitatea şi performanţele.     

            Deplasarea energiei cu ochii minţii mobilizează energia din corpul şi aura voastră şi permite interacţiunea cu energia universală. Vizualizarea creează un flux de energie din centrul de putere din momentul prezent, într-un moment din viitor pe care-l alegem. Cât de constrângător este viitorul pe care-l vizualizaţi? Cât de motivat este momentul prezent din care va miji viitorul vostru?

Cele treisprezece meditaţii pe care urmează să vi le însuşiţi, se bazează pe vizualizare pentru activarea fluxurilor de energie. Meditaţia linişteşte mintea iar vizualizarea dinamizează fluxul de energie. Corpul vă oferă feedback-ul necesar pentru a şti dacă deplasaţi energia cu succes, sau nu. Ceea ce simţiţi, intuiţi şi experimentaţi, devin punctele voastre de reper în această călătorie.


[1] Hemi-Sync® – prescurtarea folosită pentru Hemispheric Syncronization, sincronizarea emisferelor cerebrale – este o tehnologie de ghidare audio atestată clinic, care are la bază mai mult de 50 de ani de cercetări ştiinţifice. Acest proces de neurotehnologie, dezvoltat şi brevetat de Bob Monroe, foloseşte combinaţii specifice de tonuri audio, care induc sincronizarea undelor cerebrale la nivelul întregului creier, rezultând o stare de unitate totală a creierului în care cele două emisfere lucrează împreună în armonie şi sincronie. (n. tr.) sursa

Fragment din https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/calea-energiei-synthia-andrews-the-path-of-energy

Featured Image by Pete Linforth from Pixabay 

Influenţa minţii

Un dicton fundamental pentru a o înţelege este următorul: corpul se supune minţii. Prin urmare, corpul tinde să manifeste ceea ce mintea crede. Credinţa poate fi conştientă sau inconştientă.

Acest dicton derivă din legea conştiinţei care afirmă: Suntem supuşi doar celor pe care le menţinem în minte. Singura putere pe care o poate avea orice asupra noastră este puterea pe care i-o conferim noi prin ceea ce credem despre acel lucru. Prin „putere“ înţelegem energia şi voinţa de a crede.

Predispoziţia noastră de a accepta credinţele negative depinde în primul rând de cât de multă negativitate conţinem. O minte pozitivă, de exemplu, va refuza să accepte gânduri negative şi le va respinge ca neadevărate pentru sine. Refuză să creadă ideile de obicei negative. Ştim ce uşor este să vinzi autocondamnarea unei persoane încălecate de vinovăţie sau frica de o boală unei persoane înfricoşate de boli.

Ideea că „răceala se ia“ este un bun exemplu. Gândul că toată lumea răceşte va fi asimilat de o persoană care conţine suficient de multă vinovăţie, frică şi naivitate în ceea ce priveşte legile conştiinţei. Datorită vinovăţiei existente în inconştient, o persoană simte, fără să fie conştientă de asta, că „merită“ să răcească. Corpul se supune minţii şi convingerilor sale cum că virozele sunt cauzate de viruşi care se pot „lua“ şi sunt  contagioşi. Astfel, corpul, care este controlat de convingerile minţii, aduce în manifestare gripa. O persoană care a renunţat la energiile negative ce însoţesc vinovăţia şi frica, nu are o minte înspăimântată care să gândească: „umblă o viroză; probabil am s-o iau şi eu, ca toţi ceilalţi.“

Acestea sunt dinamicile din spatele bolilor. Mecanismele funcţionează prin intermediul alteraţiilor induse de minte în curgerea energiei în sistemul bioenergetic şi printr-o revărsare a energiei suprimate chiar în sistemul nervos autonom.

Sir John Eccles, laureat al Premiului Nobel, afirma că după o viaţă de studii şi cercetare i-a devenit clar că nu creierul este originea minţii, aşa cum ştiinţa şi medicina credeau, ci invers. Mintea controlează creierul care acţionează ca o staţie de recepţie (ca un radio) cu gândurile care sunt similare undelor radio, iar creierul este similar cu receptorul.

Creierul este ca un aparat de recepţie, o placă ce primeşte forme gând şi apoi le traduce în funcţionarea neuronală şi memorie. De exemplu, până de curând s-a crezut că mişcările voluntare ale muşchilor îşi au originea în cortexul motor. Dar acum, după cum ne-a relatat Eccles, intenţia de a mişca sau de a se deplasa este înregistrată în aria motrice suplimentară aflată în apropierea cortexului motor. Creierul este, prin urmare,  activat de intenţia minţii şi nu vice-versa.

Observăm asta în multele studii de imagistică a creierului făcute persoanelor aflate în stare de meditaţie. De exemplu, Richard Davidson face cercetări de mai bine de zece ani la Universitatea din Wisconsin (Madison) şi a demonstrat că practicile de meditaţie bazate pe bunătate, iubire şi compasiune au stimulat creşterea activităţii în cortexul stâng prefrontal (casa emoţiilor pozitive cum ar fi fericirea) şi producţia de unde gama de înaltă amplitudine şi sincronizare (un semn de conştienţă extinsă, prezenţă alertă şi insight). Ceea ce este păstrat în minte are puterea de a schimba activitatea creierului şi  neuroanatomia.

Fragmente din Capitolul 15 – Relația dintre minte şi corp

Letting Go-Calea renunțării – David R.Hawkins M.D.,Ph.D.

 

Semnificaţia, motivaţia, valoarea spirituală – „Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde”

Ochiul Sinelui- de care nimic nu se poate ascunde – David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.

Semnificaţia este definită de context care, la rândul său, determină motivaţia. Motivaţia este aceea care determină valoarea spirituală. A dedica acţiunile noastre ca pe un serviciu adus vieţii din iubire înseamnă a le sanctifica şi a le transforma din motivaţii egoiste în daruri lipsite de egoism. Definim excelenţa ca pe o dedicare celor mai înalte standarde. Astfel, prin puritatea strădaniei, fiecare acţiune poate fi oferită glorificării lui  Dumnezeu. Orice sarcină şi muncă poate constitui un ingredient al contribuţiei pe care o aducem lumii. Chiar şi cea mai minoră sarcină poate fi privită din perspectiva servirii binelui comun şi, astfel, orice muncă este înnobilată.

În funcţie de modul în care o contextualizăm, viaţa poate însemna bucurie sau resentiment. Invidia este înlocuită cu generozitatea. Dacă alţii beneficiază de eforturile noastre, cu atât mai bine. Fiecare dintre noi are oportunitatea de a-şi aduce contribuţia la armonie şi frumuseţe prin amabilitatea faţă de ceilalţi, sprijinind totodată spiritul uman. Ceea ce oferim gratuit vieţii se întoarce la noi, pentru că noi înşine suntem parte a vieţii. Fiecare dar se întoarce la cel care l-a făcut. Ceea ce afirmăm în ceilalţi, afirmăm, de fapt, în noi înşine.

Î: Să fie, oare, orice strădanie care nu e „spirituală“ o pierdere de vreme?

R: Nu acţiunea în sine, ci contextul acţiunii este cel care determină dacă acţiunea este spirituală sau nu. Contextul este stabilit de intenţie. Cu toate acestea, cea care face diferenţa este motivaţia. Cineva poate câştiga bani din dragoste pentru familia sa, compania, ţara ori întreaga omenire sau poate face bani din raţiuni de teamă, lăcomie sau egoism. Dacă ne privim munca ca pe o contribuţie adusă societăţii, atunci aceasta devine un dar -oricât de simplă ar putea fi în aparenţă. A curăţa cartofi din iubire pentru familie sau pentru cei flămânzi este un fapt înălţător din punct de vedere spiritual, atât pentru Sine, cât şi pentru întreaga lume. A ne oferi propria viaţă în dar presupune strădania de a o sanctifica prin iubire, devotament şi ajutor dezinteresat. Aceasta este calea inimii spre Dumnezeu. În acest fel, viaţa domestică devine o formă de veneraţie şi o sursă de bucurie. Atunci când încercăm să-i înălţăm pe alţii, suntem înălţaţi şi noi prin acest proces. Astfel, actul de a dărui se întoarce spre cel care dăruieşte, deoarece nu există vreun „altul“ căruia i se dăruieşte ceva. Orice gând sau surâs binevoitor constituie, deci, o acţiune spirituală şi vine atât în beneficiul propriei persoane, cât şi al întregii lumi.