Despre inteligenţă #NOIinsecolulXXI

De ce trebuie să fim inteligenţi? Ce e atât de remarcabil în inteligenţa asta? Să putem acumula şi folosi informaţii precum cultura, tehnica şi alte asemenea?

Aşa. Și?

Știi o grămadă de lucruri. Ai acumulat tone şi tone de informaţii. Eşti un om cult şi instruit, adică foloseşti informaţiile acumulate pentru a te cizela, a te modela într-un mod cât mai sofisticat şi elevat.

Minunat! Și? Sigur, e plăcut să poţi vorbi despre o operă de artă ştiind în ce curent s-o înscrii. Aşa înţelegi care au fost condiţiile socio-economice în care a fost creată, care era mesajul sau principiile importante ale artiştilor acelor vremuri.

Un om simplu, neinstruit, va spune doar „îmi place“ sau „nu-mi place“. Cât de subiectiv! Cât de… sumar şi limitat!

Dar oare arta nu e pentru oameni? Oare am uitat cu totul menirea artei? Am uitat că primul principiu al artei este să bucure şi să înfrumuseţeze viaţa? Viaţa cui??? A artistului?

Nu, a tuturor oamenilor ce vin în contact cu acea creaţie artistică. Arta care nu se oferă cu generozitate şi nu aduce un dram de bucurie şi frumuseţe, nu există.

…………………..

Mă-ntreb doar dacă nu cumva ne-am obişnuit să complicăm lucrurile de dragul „inteligenţei“. Suntem atât de inteligenţi, încât am împărţit până şi inteligenţa în mai multe feluri: emoţională, tehnică, financiară ş.a.m.d.

Adică cum? Unul e inteligent cu capul, altul e inteligent cu inima? Mie cam aşa îmi sună.

Voi tot aşezaţi emoţiile în creier. Eu simt şi gândurile în piept, printre coaste… Suntem atât de inteligenţi, încât am uitat să lăsăm inteligenţa la uşă, când ne vedem cu cei dragi. Suntem atât de inteligenţi, încât nu ne mai putem bucura de nimic dacă nu e complex şi sofisticat. Nu ne putem bucura pentru că suntem prea ocupaţi cu analiza.

Suntem atât de inteligenţi, încât nu suntem deştepţi. Adică deşteptaţi. Uităm că inteligenţa e bună dacă ne deşteaptă, ne trezeşte. Dacă ne trezeşte ca oameni, dacă trezeşte în noi frumuseţea, bunătatea, compasiunea şi dăruirea.

Inteligenţa, cunoaşterea şi toate acele atribute folosite pentru a caracteriza o persoană, sunt fum în vânt, dacă nu trezesc şi nu îmbogăţesc inima omului şi a celor din jur, dacă nu îl fac bun pentru el şi pentru alţii.

În goana după cunoaştere şi inteligenţă, am uitat să ne oprim şi să iubim bobocul florii, zâmbetul copilului şi mângâierea bătrânilor. Am uitat că marile minţi ale acestei lumi au căutat, de fapt esenţa şi în ea au găsit iubirea.

Fragment din Caietul Dariei Gănescu NOI în secolul XXI: Volumul 2

Ilustraţiile din Caietul Dariei şi coperta cărţii sunt realizate de Irina Maria Gănescu

Lumina albă #oricepoatefivindecat

Fragment din cartea Orice poate fi vindecat, Partea a II-a: Sistemul oglindă – corp, Capitolul 7

Atunci când sunteţi în adâncul adâncurilor fiinţei voastre, precum un singur punct de conştiinţă scăpărând de inteligenţă, înseamnă că experimentaţi Lumina Albă. Cu alte cuvinte, în cea mai profundă parte a voastră se află sursa Luminii Albe, deşi alţi oameni aleg s-o experimenteze ca venind de sus.

Deoarece provine din şi reprezintă cea mai profundă parte din voi înşivă, ea poate să fie utilizată pentru a curăţa şi a înlătura tot ceea ce nu sunteţi voi. Unor vindecători le place să se cureţe după un proces de vindecare, dacă au sentimentul că au preluat ceva din vibraţiile sau conştiinţa celuilalt. Dacă aveţi acelaşi gen de probleme, puteţi să vă curăţaţi umplându-vă cu propria voastră Lumină Albă şi să reveniţi la starea de conştiinţă pe care o cunoaşteţi şi pe care o recunoaşteţi drept voi înşivă aflaţi în echilibru.

Din punct de vedere ezoteric Lumina Albă este cunoscută ca cea mai înaltă formă de protecţie spirituală şi este frecvent folosită pentru a crea senzaţia de protecţie împotriva ameninţărilor percepute. Atunci când vă umpleţi cu Lumina Albă şi vă înconjuraţi cu Lumina Albă, vă simţiţi protejaţi. Atunci când trăiţi aşa ceva, aveţi un sentiment de siguranţă şi sunteţi relaxaţi.

Cu cât vă relaxaţi mai mult, cu atât vă şi deschideţi mai mult, Lumina Albă străluceşte mai mult în voi şi vă simţiţi şi mai în siguranţă. Acest proces continuă până când sunteţi deschişi pe deplin şi relaxaţi complet, vă simţiţi protejaţi în întregime şi vă aflaţi complet în Lumina Albă.

Deoarece fiecare din noi este o conştiinţă cu aceleaşi capacităţi şi acelaşi echipament, suntem cu toţii egali ca fiinţe spirituale.

Nimeni nu are putere asupra voastră, decât dacă percepţia voastră le-a acordat această putere. Atunci când vă este frică de cineva, percepţia fricii sau sentimentul de a fi ameninţat este ceea ce îi conferă putere celuilalt, iar rezistenţa, frica constituie mecanismul. Dacă nu v-ar fi frică de celălalt, nu aţi stărui în percepţia că celălalt este mai puternic decât voi. Dacă nu l-aţi percepe ca fiind mai puternic decât voi, nu ar mai fi nimic de care să vă fie frică.

Nivelul 400 al energiei: Raţiunea

Inteligenţa şi raţiunea ies la rampă atunci când depăşim emoţionalitatea proprie nivelelor inferioare. Raţiunea este capabilă să gestioneze cantităţi mari şi complexe de date şi să ia rapid deciziile corecte; e capabilă să înţeleagă relaţiile, gradaţiile şi distincţiile şi astfel, manipularea simbolurilor ca pe nişte concepte abstracte devine din ce în ce mai importantă.

Acesta este nivelul ştiinţei, al medicinei şi al capacităţii crescute de conceptualizare şi comprehensiune în general. Cunoaşterea şi educaţia sunt considerate foarte importante aici. Înţelegerea şi informaţia sunt instrumentele principale ale realizării, care constituie emblema nivelului 400. Acesta este nivelul laureaţilor premiului Nobel, al marilor oameni de stat, al judecătorilor de la Curtea Supremă. Einstein, Freud şi alte figuri importante din istoria gândirii se încadrau aici.

Neajunsurile acestui nivel sunt eşecul de a distinge cu claritate diferenţa dintre simboluri şi ce anume reprezintă ele şi confuzia între lumile obiective şi cele subiective, fapt care limitează înţelegerea cauzalităţii. La acest nivel e uşor să scăpăm din vedere pădurea din cauza copacilor, să devenim seduşi de concepte şi teorii şi să sfârşim fără să atingem punctul esenţial. În sine, intelectualizarea poate deveni un capăt de linie. Raţiunea este limitată prin faptul că nu ne oferă capacitatea de a discerne esenţa sau punctul critic al unei probleme.

Raţiunea nu constituie în sine o cale spre adevăr. Ea oferă o mare cantitate de informaţii dar îi lipseşte capacitatea de a rezolva discrepanţele din date şi concluzii. Toate argumentele filosofice sună convingător în felul lor. Deşi raţiunea este foarte eficientă într-o lume tehnicizată în care domină metodele logice, tot ea constituie, paradoxal, principalul blocaj în calea atingerii unor nivele superioare ale conştiinţei. Depăşirea acestui nivel este relativ puţin obişnuită în societatea noastră.

Putere versus forţă – determinanţii ascunşi ai comportamentului umanDavid R. Hawkins (pag.62)

Featured image by pasja1000 from Pixabay