Din Capitolul 7: Pe muchie de cuţit #DescoperireaPrezenteiluiDumnezeu

Pe muchia cuţitului: cum se poate rămâne pe creasta valului

Martorul/observatorul reprezintă o atitudine contemplativă de echilibru. Fenomenele apar şi dispar. Individul trebuie se renunţe la dorinţa de a experimenta fenomenele sau de a „gusta” experienţa doar de dragul experienţei.

De remarcat că sentimentele şi gândurile se formează şi se estompează asemenea valurilor. Anticiparea viitorului este deseori consecinţa, izvorâtă din teamă, a tentativei de a-l controla. Teama, controlul şi anticiparea sunt asociate cu îndreptarea concentrării asupra părţii anterioare a valului experimentării. Dimpotrivă, cramponarea de gânduri şi sentimente fie şi pentru 1/10 dintr-o secundă după ce creasta valului v-a depăşit, înseamnă să vă concentraţi asupra trecutului şi să vă agăţaţi de acesta. Concentrarea trebuie să se manifeste asupra crestei valului însuşi, în momentul în care acesta se desface în acea deschidere spre „experimentare”, pe durata a 1/10.000 dintr-o secundă. Identificarea acestui „interval” este posibilă datorită însuşirii intrinseci a conştiinţei/conştientizării, care nu poate fi subiect al amânării. Nu este ceva care să poată fi ales prin percepţie, fiindcă percepţia se deplasează cu exact aceeaşi viteză ca şi gândirea.

Conştientizarea/conştiinţa se află imediat sub sau imediat deasupra rolului de martor/observator. Este silenţioasă şi nemişcată, asemenea cerului sau spaţiului. Prin renunţarea la anticipare, cramponare, căutarea plăcerii sau evitarea neplăcerii, concentrarea rămâne fixată pe muchia de cuţit a crestei momentului fugar. Adoptând această poziţie stabilă, gândirea şi imaginile se retrag treptat şi dezvăluie faptul că acel câmp care stă la baza lor este activat de dorinţa şi de intenţia gândirii însăşi.

Pe măsură ce concentrarea şi interesul se mută de la conţinut la observator/martor, se va descoperi că acesta este o emanaţie a conştiinţei ca şi conştienţă şi o însuşire nonlineară, impersonală primară, imanentă şi autonomă.

Cu toate că această meditaţie/contemplaţie poate părea neobişnuită sau incomodă la început, fiind în acord cu voinţa energiei Divine ea ajunge până la urmă să se poziţioneze de la sine, fără niciun efort. În cazul în care informaţiile la care suntem spectatori nu sunt nici dorite, nu trezesc nici rezistenţă şi nici nu li se conferă valoare fiind considerate drept „ale mele”, acestea încep să se restrângă şi, la un moment dat, dispar. Fiecare dintre ele, pe măsură ce se iveşte trebuie, în schimb, lăsată în seama lui Dumnezeu; astfel se dezvăluie sursa de energie silenţioasă, dornică să fie gândită sau experimentată. Pentru a o dezenergiza, nu trebuie decât să lăsaţi această dorinţă în seama lui Dumnezeu.

Fragment din volumul Descoperirea Prezenţei lui Dumnezeu – non-dualitatea devoţională, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Featured Image by Kanenori from Pixabay 

4 Ianuarie #deschidereaportilor

Ce înseamnă pentru tine să trăieşti prin credinţă? Unde-ţi este siguranţa? În oameni? În contul din bancă? Sau ea este puternic înrădăcinată în Mine, Domnul Dumnezeul tău, divinitatea dinăuntrul tău? Fă-ţi timp să cugeţi la acest lucru şi vei şti, fără nici o umbră de îndoială, exact până unde ţi se întinde credinţa şi siguranţa. Poţi tu, bucuros şi fără teamă, să faci un mare pas în viaţă, fără să te simţi în nesiguranţă? Când ştii că ceva este bine, poţi face acest lucru fără să eziţi? Poţi să-ţi pui încrezător mâna în mâna Mea, cu toată inima şi sufletul, spunând ”Aşa să fie!” şi să faci pasul în necunoscut, acceptând de bunăvoie orice va veni? Singura ta cale de a-ţi întări credinţa este prin a face aceşti paşi mărunţi, şi chiar şovăitori, şi apoi alţii, până când credinţa ta devine atât de puternică încât vei putea face mari salturi în necunoscut, pentru că tu ştii că EU SUNT întotdeauna cu tine.

Deschiderea porţilor lăuntrice – Eileen Caddy

Featured Image by sarajulhaq786 from Pixabay 

Noiembrie #mesaje #eileencaddy

NOIEMBRIE

Mi s-a arătat Pământul ca o tablă de şah, pictat în pătrate mari albe şi negre. Când a început să  plouă, vopseaua neagră a trecut în cea albă şi totul a devenit de un gri murdar. Apoi, au venit ploi şi mai mari şi întregul s-a transformat într-un alb imaculat. Am auzit:

Ai credinţă. Ţine-te tare şi cunoaşte că întreg Pământul şi tot ce se află pe el vor trece printr-un uriaş proces de curăţare. Totul este foarte, foarte bine deoarece se petrece în conformitate cu planul Meu. Fii în perfectă  pace.

1 noiembrie

În natură  nu există  stres sau încordare. O sămânţă  îşi face întregul ei ciclu şi nu trebuie să  facă altceva, ci doar să  permită ca totul să se întâmple. La fel trebuie să  faci şi tu. De ce nu permiţi să te transformi într-un fluture minunat? Ieşi afară  din crisalidă, din acel spaţiu limitat, ieşi din restricţiile şi din ideile minţii tale muritoare. Când un şarpe îşi schimbă  pielea, el iese uşor din cea veche, o lasă să se usuce şi să se dezintegreze. Un crab, pe măsură ce creşte, îşi depăşeşte cochilia şi devine mai mare şi mai frumos. O pasăre sparge oul în care s-a dezvoltat şi iese afară  complet transformată. Ea este liberă, liberă, liberă! Acest lucru te aşteaptă  şi pe tine. O nouă  libertate, o nouă  bucurie, o întreagă lume aşteaptă să ţi se deschidă  atunci când eşti gata să depăşeşti aceste gânduri şi căi restrictive, când eşti gata să  fii transformat.

Deschiderea porţilor lăuntrice – Eileen Caddy

Desene de Angela Bolnavu Pitariu