Compasiunea #Vindecaresirecuperare

Câmpul energetic al Compasiunii este unul care poate fi ales. Putem să ne devotăm iubirii ca unui mod de a fi, aceasta neavând nevoie de vreo credinţă în Dumnezeu sau de orice alt sistem teologic spiritual de credinţă. Este un jurământ şi un devotament faţă de iubirea care hrăneşte şi sprijină viaţa în toate formele sale de exprimare. Vede Divinitatea în toate lucrurile şi avansează spre un nivel şi mai înalt unde începe să vadă perfecţiunea în toată viaţa.

Compasiunea este un mod de a cunoaşte şi de a vedea în inimile altora. Datorită eliberării endorfinelor la acest nivel al revelaţiei şi transfigurării, apare o conştienţă despre începutul declinului separaţiei dintre un sine ca individ şi un alt sine ca individ. Este aproape începutul unităţii inimii, o cunoaştere – nu un proces al gândirii, ci un mod de a fi.

Când privim omenescul din noi din perspectiva compasiunii şi a iertării, atunci îl putem iubi şi păstra în mareţia noastră. Privim micimea noastră aşa cum privim un copil şi începem să o vindecăm prin înţelegere şi compasiune. Când facem astfel, atragem un câmp foarte puternic de energie care este însăşi vindecarea. Când ne privim cu compasiune şi iubire începem să ne vindecăm. Ştim acum, de asemenea, că ceea ce iertăm în alţii este iertat în noi înşine şi dispare din percepţia noastră despre lume.

Percepţia despre lume începe să se schimbe şi începem să experimentăm o lume care este total diferită. Este ca şi cum am purta o altă pereche de ochelari; lumea nu mai arată la fel, nu mai este la fel şi o putem experimenta într-o manieră total diferită.

Fragment din Vindecare şi recuperare, David R. Hawkins

featured Image by congerdesign from Pixabay 

Cartea lunii – Ianuarie 2019 – citat 5

„Oamenii se întreabă „Cum poate fi atinsă starea de conştientizare?”, însă puţini sunt aceia care parcurg paşii necesari, tocmai fiindcă sunt aşa de simpli. Iniţial, dorinţa de a atinge starea aceea era intensă. Apoi am început să mă antrenez să acţionez în toate situaţiile, fără excepţie, cu o constantă şi universală iertare şi blândeţe. Individul trebuie să manifeste compasiune faţă de tot ce-l înconjoară, inclusiv faţă de propriul sine şi de gândurile sale. După aceasta s-a manifestat elanul de a-mi ţine dorinţele în expectativă şi de a renunţa la a-mi impune voinţa personală moment de moment.

Pe măsură ce fiecare gând, sentiment sau faptă erau lăsate în voia lui Dumnezeu, mintea a devenit, treptat, tăcută. La început, ea a renunţat la poveşti şi paragrafe întregi, apoi la idei şi la concepte. Pe măsură ce individul renunţă la dorinţa de a se afla în posesia acestor gânduri, ele nu mai ajung să fie atât de elaborate şi încep să se fragmenteze cât timp sunt doar pe jumătate formate. În final, reuşeam să deturnez energia din spatele gândului însuşi înainte chiar ca aceasta să se transforme într-un gând.”

David. R. Hawkins – Descoperirea prezenţei lui Dumnezeu

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-colectii-reduceri-editura-cartea-daath/david-r-hawkins-descoperirea-prezentei-lui-dumnezeu-cartea-daath