Fragmente pentru weekend

„A privi în tine însuţi este mai curând o atitudine decât o tehnică sau o practică spirituală. Acest lucru înseamnă să părăseşti fascinaţia faţă de conţinutul minţii şi faţă de lumea pe care o reflectă aceasta.”

„În realitate, nu de pierderea lumii ne temem, ci de plictiseală. Însă, sentimentul plictisului trece atunci când recunoaştem faptul că el este numai o consecinţă a asocierii noastre cu trecutul sau viitorul; astfel, eul este singurul care se poate plictisi. Eul doreşte noutatea şi este complet dependent de ce se va întâmpla “în continuare”. Prin urmare – în loc să experimenteze completivitatea absolută care poate fi găsită numai în acum – eul se dezvoltă şi trăieşte în anticiparea satisfacţiilor viitoare.”

„În realitate, cea care determină destinul sau karma e voinţa spirituală. Voinţa este locul puterii sinelui ce se extinde spre minte şi zona contactului direct cu Spiritul Sfânt. La nivelul voinţei, forma şi cele lipsite de formă se întâlnesc. Aici, calităţile lipsite de formă ale iubirii, recunoştinţei, devoţiunii, umilinţei, inspiraţiei şi credinţei se întâlnesc cu ideile, gândurile, amintirile, conflictele şi imaginile minţii.”

„Micul sine este dizolvat de Sine. Atitudinea vindecătoare a Sinelui pentru sine se manifestă prin compasiune; iertăm prin capacitatea de a ierta. Această disponibilitate de a ne abandona, provenită din Graţia lui Dumnezeu, permite puterii lui Dumnezeu, ce se exprimă ca Spiritul Sfănt, să ne recontextualizeze înţelegerea şi, prin acest mijloc, să anuleze domeniul percepţiei şi dualitatea sa subsidiară, care constituie sursa oricărei  suferinţe. Disoluţia dualităţii constituie darul suprem al lui Dumnezeu, pentru că dizolvă sursa fundamentală a suferinţei şi, deopotrivă, însăşi capacitatea de a suferi. Suferinţa nu este posibilă în lumea non-dualităţii.”

Fragmente din cartea

Ochiul Sinelui – de care nimic nu se poate ascunde – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Capitolul IX – Conştienţa Avansată

Sinele: Realitate si Subiectivitate

Fragmentul de azi: ‘Acceptă faptul că orice concept de genul „Fricii de Dumnezeu“, înseamnă ignoranţă. Dumnezeu este pace şi iubire – nimic altceva.’ – David R. Hawkins

Sinele – Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins

Din Capitolul VI – Realizarea

Lucrurile care trebuie acceptate necondiţionat sunt simple şi foarte puternice. A te abandona lor constituie un fapt de natură să aducă progrese spirituale enorme.

  1. Dovada vie a iubirii şi voinţei lui Dumnezeu pentru tine este darul propriei tale existenţe.
  1. Nu te compara cu alţii în ceea ce priveşte sfinţenia, meritul, bunătatea, păcatele etc. Toate acestea sunt noţiuni umane, iar Dumnezeu nu este limitat la noţiuni umane.
  1. Acceptă faptul că orice concept de genul „Fricii de Dumnezeu“, înseamnă ignoranţă. Dumnezeu este pace şi iubire – nimic altceva.
  1. Înţelege faptul că evocarea lui Dumnezeu ca „judecător“ nu este, de fapt, altceva decât o înşelăciune a eului, care apare ca o proiecţie a vinovăţiei din pedepsele copilăriei. Înţelegeţi faptul că Dumnezeu nu este un părinte.
  1. Esenţa învăţăturilor lui Christos a fost, pur şi simplu, aceea de a evita negativitatea (nivelurile calibrate sub 200), iar obiectivul ei era ca discipolii săi să atingă Iubirea Necondiţionată (nivelul calibrat 540). El ştia că odată ce a fost atins nivelul Iubirii Necondiţionate, destinul sufletului după moarte era sigur – adică sufletul era salvat. În esenţă, acelaşi lucru este învăţat şi de marile religii ale lumii, cum ar fi Ţinutul Florii de Lotus (Lotus Land Buddhism).
  1. Înţelegeţi faptul că mântuirea şi iluminarea constituie scopuri destul de diferite. Mântuirea are nevoie de purificarea eului; iluminarea reclamă dizolvarea totală a acestuia. Scopul iluminării este mai solicitant şi mai radical.
  1. Clarificaţi faptul că nu există vreun „eu“ personal care caută iluminarea, ci la baza acestei căutări stă o calitate impersonală a conştiinţei. Inspiraţia şi devotamentul spiritual sunt cele care duc lucrarea mai departe.
  1. Confortul înlocuieşte insecuritatea atunci când realizăm că scopul cel mai important a fost îndeplinit. Acest scop presupune să ne aflăm pe drumul devotamentului spiritual. Dezvoltarea spirituală nu este o realizare, ci un mod de viaţă. Este o orientare ce aduce propriile recompense; ceea ce este cu adevărat important este scopul/traiectoria motivelor noastre.
  1. Apreciaţi faptul că de fiecare pas înainte beneficiază toţi oamenii. Propria dedicaţie şi lucrare spirituală constituie un dar făcut vieţii şi iubirii umanităţii.
  1. Nu există vreun orar sau un drum prescris spre Dumnezeu. Cu toate că drumul fiecăruia este unic, suprafaţa care trebuie străbătută este relativ comună tuturor. Lucrarea constă în a învinge şi a transcende neajunsurile obişnuite ale speciei umane, care sunt moştenite în structura eului uman. Unora le-ar plăcea să gândească că sunt personali, speciali; cu toate acestea, eul însuşi nu este nicidecum personal. A fost moştenit odată cu apartenenţa la specia umană, iar detaliile diferă în funcţie de karma anterioară.
  1. Rugăciunile intense măresc devotamentul şi inspiraţia, şi facilitează progresul.
  1. Graţia lui Dumnezeu este disponibilă tuturor. Istoric vorbind, „Graţia Înţeleptului“ este accesibilă căutătorului spiritual dedicat. Deşi puterea eului poate fi formidabilă, fără ajutorul fiinţelor spirituale superioare, eul nu are singur forţa de a se transcede pe sine însuşi. Din fericire, puterea conştiinţei fiecărui mare învăţător sau avatar care a trăit vreodată rămâne şi este accesibilă. A te concentra prin intermediul meditaţiei asupra unui învăţător sau asupra învăţăturilor sale face ca puterea acelui învăţător să-ţi fie accesibilă. Voinţa tuturor inţelepţilor cu adevărat iluminaţi este ca fiecare căutător spiritual să reuşească, nu numai membrii unui anumit grup exclusivist. Şi, la fel cum de progresul spiritual al oricărui căutător individual beneficiază toată omenirea, tot astfel, şi căutătorul beneficiază de iluminarea Învăţătorilor. Puterea şi energia lor este disponibilă şi poate fi invocată. Nu există nici un fel de condiţii sau obligaţii.